Offff, ce bine e sa-ti pui capul pe pieptul cuiva, sa inchizi ochii si sa te lasi in voie, sa simti ca ai voie sa iubesti, sa simti ca se poate sa fii iubita.
N-ar intelege nimeni greutatea acestor vorbe, daca le-ar citi. Unii pentru ca au in permanenta si in exces strain de permanenta autohtona, altii ca ma considera patetica si in loc sa ma plang tot timpul si sa nu fac nimic ar trebui sa misc ceva (dar nu se intelege ca nu-s cutremur sa misc muntii din loc, dimpotriva sunt in faza de macinare, mai am un pic si-ajung in mare), iar altii ca ce mai mi-ar trebui la patusopt???!!!!
E atat de puternic sentimentul, tocmai ca am cu ce compara si in momentele cele mai neasteptate, cand ma las in genunchi langa mon pitic, il iau cu mana pe dupa tot corpuletul lui mic si cald intins pe ciment, si-l aduc aproape de obraz. Inchid ochii si-l iubesc o tzara cu toti rarunchii mei, cu fiecare firicel de par, muschi si neuron din fiinta mea. Si o liniste, o relaxare totala ma cuprinde cand ii simt pe obraz rasuflarea curioasa si un pic imbufnata ca-l deranjez din somnic, dar foarte incantat de atentia materna.
Eh, da, de la un anume timp trebuie sa accepti firimituri, dar in niciun caz de la oameni!
Pentru ca ei ti le arunca in obraz.
2 comentarii:
Asa de multa dreptate ai...si multumesc mult de melodia asta care bine dispune instantaneu! :)
Ai grija de tine!
multzam Codrine!
Trimiteți un comentariu