Razboi si pace

Era sa zic maine, dar e de fapt astazi. Se sfarseste anul 2009. O ..... chestie, se termina si incepe alta, dupa preceptele omenesti.
Omenesc? Mda, as fi dorit sa-l fi terminat, aaaa, de fapt sa-l fi inceput pe urmatorul asa.
Dar ....... iarasi o mare mahnire! Eh ...... offffff, o perioada foarte grea pentru mine, in care am muncit de mi-au sarit capacele. Mana dreapta mi-e sarita din balamale, iar incheietura terminata. Am zugravit casa ...... dOO luni de zile, in care am alergat ca bezmetica. Mi-am facut toata dantura, am schimbat toata mobila, mi-am oblojit piticul care-i pe duca :(, m-am imbracat, am reusit sa am prima biblioteca din viata mea :( (patetic, nu? ) pe un perete intreg, umpluta ochi cu cartile vechi, antice si de demult, ce sprijineau debaraua de sus pana jos.
Oare cata lume ar fi multumita cu aceasta reusita in vremuri de criza? Eu nu sunt, deloc. Am un ghem in permanenta in stomac. Cineva deunazi imi spunea ca am ochii foarte tristi..... fara sa ma cunoasca!
Am avut intentia sa scriu un mesaj, cu cerneala rosie, pe hartie veche si ingalbenita de vreme. Si sa-l pun intr-o sticla asisderea. Sa ma duc la mare, sa-l arunc in valuri. Si sa-l rog pe Isus sa mi-l duca unde trebuie. Dar am uitat de Isus, am uitat ca se nastea de Craciun!!!!!!
Am dorit sa depasesc bariera dintre lumi, sa incerc imposibilul prin cuvinte izvorate din suflet, sa intreb neantul cum de s-a ajuns in situatia aceasta! Sa-mi cer iertare, pentru greseli pe care le facem cu totii, nu numai unii dintre noi. Greseli de care poate nici n-am fost constienta. Am vrut sa aduc timpul inapoi. Al de fuge de d-abia-i mai vezi coada ...... pe dupa bloc-ul vietii.
Am sperat cu tot sufletul, dupa cateva zile extenuante, in care ceva din alta viata ma inghiontea sa vorbesc la sticla. De dimineata pana seara, numai franturi din alta lume, mi se derulau in fatza ochilor, indiferent de vointa mea. Am incetat demult sa mai ma intreb de ce mi se intampla asta! De ce nu-mi pot gasi pacea si linistea! De ce captez gandurile unor oameni, morti!
Am vrut din tot sufletzelul meu :), cum spunea un prieten drag de altadata, sa ingrop securea razboiului rece. Sa intru in noul an senina si impacata cu norii, cu tunetele si cu fulgerele, cu ninsoarea si gerul. Am vrut sa le mangai, sa le strang in brate si sa le dau cate-o sarutare pe frunte la fiecare si din foc si para sa rasara coronite din flori de iasomie si trandafiri de dulceata.
Mi-am dorit normalul in viata mea. Si fruntea rece fara sa-mi bubuie tamplele.
Dar nu se poate. In cazul meu, unic, nu se poate. Ceea ce nu ma mira.
Am fost bolnava, destul de grav, acum doi ani, indiferent ca mi-am facut-o cu mana mea. O jumatate de an m-am batut cu morile de vant. In fiecare zi eram alerta, zumzaiam ca o albinutza cu urechi luuuuungi de iepuras. Pana in ultima. Cand am capitulat si i-am spus mamei ca asta e, "cred ca asta e, am sa mor" MAMA - o alta durere de-a mea!
Am incremenit putin, cu deget-un aer, aducandu-mi aminte de o cu totul alta discutie "- o sa fiu de mult oale si ulcele ..... - nu mai spune asa ca ma faci sa plang!!!!! :( "
Franturi, franturi care nu-mi dau pace!
...................................................................
Care nu-mi dadeau!
Ultima zi din an, din 2009! Ieri, ultima de razboi! Astazi prima de capitulare. Infrangere!
Recunosc! M-a invins viata! Mi-e dor de pace! Nu mai vreau sa oftez!

Urlete lalune

Avea dintii mari ca niste lopeti, albe. Caninii un pic aduceau a vampir si mureau de neastamparul de a musca. De a musca cu ciuda si a toca mana care nu-i dadea pace batand darabana. De a toca marunt si repede picioarele care bateau pasul pe loc, pentru ca n-aveau unde se duce. Alergau de nebune, bezmetice, tzipand din toti rarunchii unghiilor frumos taiate ...... alergau in cusca de 1 pe 1
Urlaaaaaaaa si urlaaaaaaa si urlaaaaaaaa!!!!! Degeaba tocau dintii carnea si sangele tzasnea, ca ea, cea a picioarelor, tot urlaaaaaaaaa!!!!!
Urla si-n timp ce era izbita din perete in perete. Si scrasnea din dintii albi ca niste lopeti.

Ce bine ar fi fost sa-si poata toca mintea! ...... marunt, marunt ...... creieri terci si imprastiati pe pereti ...... tensiune zero ...... pace 100%

O minte fara pic de liniste, chinuita de ea insasi, bubuind in sine ...... colaps din sabii si negure copile, nu stie de unde! Unde?! Cine? Ce?
Despre ce? Despre tine!

In balon

Isi trecu degetele printre firele de par carliontate si nu prea dese mangaind. Vedea pielea alba si-i placea sa urmareasca liniile albastre sinuoase, pe alocuri frante. I-ar fi placut la nesfarsit. Si-n urma degetului, le-ar fi urmarit cu buzele, adulmecand aerul carliontat-albastru.

Din balon, de deasupra albastrului, s-a cufundat mai apoi in adanc plonjand. Si-a adormit alaturi de sirene, in salon.

Vii?

Azi m-a strans cineva ...... nu in brate, nu in usa, m-a strans de incheietura. Puternic!
Nu, nu cu ura, nici cu dragoste, dar era ceva special. M-am uitat numai pentru o secunda si m-a uimit perfectiunea degetelor, alinierea, virilitatea lor si a venelor proeminente albastrii.
Mi-am mutat privirea si mintea mi-a disparut din peisaj. Era o stransoare - tare as vrea s-o pot exprima bine in cuvinte - avea o presiune puternica si delicata in acelasi timp si desfasurata uniform pe intreaga suprafata a incheieturii.
Pentru o clipa, o mana straina si incheietura mea, au devenit un singur element cu o mica inima si-un suflet. Pentru o clipa infinit de mica, tot universul s-a redus la un lucru marunt ca o picatura, producand, nu un tumult, nici macar o framantare sau un extaz, ci o impresia atat de profunda de furtuna intr-un pahar cu apa.
Pentru o frantura efemera de timp am trait o frantura de pasare. Am fost vie. Pentru celalalt!

>:P

~X(
:-w
:-SS
X(
X_X
:-S
:((
X_X X_X X_X

Dupa geam

El se uita de dupa geam. Cat de mult il iubeau toti si-l luau in brate fericiti, pe celalalt el. Ochii i s-au inrosit si umezit, iar fatza-i se crispa, incercand sa ramana impasibil ...... acolo unde era lasat, dupa geam!

"Ciuma albă! Boală misterioasă, cu origine obscură, plaga biblică, teribilă, netămăduită .....
..... Leproşii! Prin însăşi natura groaznicei lor maladii, soarta lor în societate a fost decretată, implacabil, fără apel. Scoşi dintre oameni, din regiuni populate, sunt surghiuniţi în locuri izolate, pustii: pe insule păzite de rechini ca în Guyana, bunăoară; în sihăstrii tăinuite-n munţi ca în Nepal; sau în penitenciare speciale, supravegheate de puşti şi dulăi, cum au inovat englezii în India.

La noi, la Lărgeanca ...
..... Cine i-a oprit? Cui i-a fost milă de aceşti mizerabili, ce-şi plimbau sluţenia ireală, nenorocirea nealinată, pe la uşile autorităţilor din Ismail, ce-i drept, înfricoşate? ....
.... S-au plimbat pe vapoare (un lepros a fost arestat la Galaţi şi întors), plănuind să caute la Bucureşti îndurare şi o îndulcire a stării lor neînchipuite .....
..... Bah! leproşii de la Lărgeanca! Cui îi arde de dânşii! Sunt inofensivi, fiindcă-i aşteaptă ţintirimul!

Dar când fug? Dar când frica vă pune d-lor demnitari, o mână rece pe chelie? Dar când lepra „dresată în liberatate”, poate fi întâlnită pe stradă, în voiaj, sau în cabinetul oficial (o delegaţie de leproşi a fost la Bucureşti)?

Atunci se dau comunicate ...
..... ...În Franţa, biserica a instituit ceremonii pentru a despărţi pe leproşi de lume. Nenorociţii erau consideraţi din punct de vedere civil, morţi ....
.....O înfiorătoare ceremonie urma sentinţei. După o scurtă invitaţie adresată de preot leprosului, ca să se resemneze voinţei lui D-zeu, se oficia o slujbă funebră. În genunchi, sub un giulgiu, nenorocitul asista de viu la înmormîntarea lui.

- Requiem aeternam. Libera me... Amen ...

..... - Vin de la Bucureşti ... ca ... să ....

Nici un răspuns. Dar grupul a sărit şanţul. Distanţa între noi, trei metri. Am făcut un pas înainte, grupul s-a dat cu unul îndărăt. Fără să-mi dau seama, am mai făcut un pas. Tăcuţi, desfăşuraţi pe o singură linie, băieţii au mai regresat cu o jumătate de metru. Şi atunci am avut fulgerător şi dureros ca o nevralgie, explicaţia acestui joc. Leproşii, căci ei erau, se fereau de mine ca să-mi atragă atenţia că eu uit să mă feresc de ei.
..... E o problemă nu uşoară, să câştigi încrederea unor oameni pe care societatea i-a scos din rîndurile ei .....
..... o grea sarcină să învingi la aceşti mizantropi, fobia lumii sănătoase, lume ce-i ţine la distanţă, cu ciomagul, cu puşca jandarmului, cu restricţiuni tot atât de izolatoare ca un gard de sârmă ghimpată ......
..... Naum Trofin e cel mai bătrân lepros. Are aproape 60 de ani şi de 30 e bolnav.

De fel din Dobrogea, înfăţişarea lui de bătrîn cu barbă albă şi mai ales limpezimea spiritului lui, n-ar fi sugerat nimănui că suferă de teribila maladie. E singurul potolit, vorbeşte fără mare revoltă, însă în glasul şi vorbele lui palpită un necaz dureros, o protestare resemnată .....
.... - „D-le dragă, dacă te întorci la Bucureşti, spune-le să-şi facă pomană cu noi şi să ne întoarcă la Tichileşti, în Tulcea, unde a mai fost acum zece ani o leprozerie. Acolo am fi fericiţi. E mai fericit ca aci, este apă, sunt poame, poţi să te întinzi pe iarbă, să priveşti la cer şi să uiţi că eşti om, că ai fost om odată! ...
.... Pot să le amintesc oroarea – ce barbarie! – ce o au veşnic înaintea ochilor, perete în perete cu azilul: cimitirul? Da, cimitirul.

Îl au. Al lor propriu, exclusiv. Căci o administraţie ce nu le dă pîine şi medicamente a născocit această infernală aberaţie: în cimitir, la un pas de lăcaşul bolnavilor.

Sesizaţi grozăvia unei atari privelişti, pentru nişte nenorociţi, ce se silesc să uite că maladia lor e incurabilă, fatală?

Concepeţi o mai sinistră răutate, decît a pune sub fereastra unui condamnat la moarte, cu mult înainte de execuţie, ghilotina sau spînzurătoarea? ....
..... În spatele curţii, un petec de pămînt, mizerabil îngrădit. Cîteva moviliţe, fără nici un semn, şi, risipite, patru cruci de lemn, strâmbe, putrezite de intemperii.

Nici o floare. Doar urzici, măselariţă şi ciulini.

Pe o moviliţă dormea un câine. Printre cruci, păşteau cele cîteva oi ale leproşilor, jigărite şi aducînd cumplit cu stăpînii lor.

Apoi cât vezi cu ochii, câmpul, un câmp neted şi descoperit, ce trebuie să fie teribil iarna.

Imaginea se impuse ochilor mei. Viziunea lui decembrie în pustietatea asta; leproşii strânşi laolaltă, tăcuţi, zgribuliţi, ascultînd gemetele vântului şi, în răstimpuri, urletele lupilor hămesiţi .....
....- „Mulţi morţi?”

- „Mulţi ...”

- „Dar de ce atât de puţine cruci?”

- „Păi, le mai iau băieţii, să facă foc iarna!”

Golid

Vazu muntii de sus. Si pe doua mii zece rosto-golindu-se peste ea.
Daca tot se dez-rosto-golea, facu dragoste cu el. Era pui golash de primavara, normal ca ii suradea! Chinezeste! Oare si surasul le e in fante? Sau galben? Dar de ce galben?
Si mirosea a brad, a aer curat si iute, a zapada si ceatza, a aduceri aminte din viata.
Cand a redeschis ochii, din feeria fantastica mai ramasese zborul. Zborul maretz pe care-l vazuse de sus. Adica aerul ..... in schimb rece si curat de munte.
Atunci a crezut ca raceala o va trezi, iar aerul o va curatzi si pe ea. Daca nu de tot, macar s-o schimbe!
Vorbe, vorbe!

D C

Unde eeeeeesti? M-apuca asa un door cateodata, de-mi vine sa mor :(
Deeee ceeeee?

Diferenta

Mai, mai, of, of, prostoloanca(ca rimeaza :D) mai sunt frateeeee!!!!!!!!
Vad tot felul de chestii, ca seamana identic cu ce tocmai mancai rahat, fara sa fie niik-acolo! =))
Ma uimesc si eu cat sunt deeeeee, aaaaaa, pocnesc din deshte, cum se numesc domne aia de vad ce nu e? Nebuni?! :))
Ha, Ha, Ha, patetic, patetic, patetic!
Imi zicea cineva mai deunazi, ca ce draq de rost mai avem dupa o anumita varsta, numai sa ne stea pielea zbarcita pe oase? :)
Si totusi ...... poate sunt o clarvazatoare! =))
Care-o fi diferenta?

Maria zboara ...... si zboara ....... si zboara ...... undeva, la tzara ...... la tzara ......la tzara!

Plecata ....... cu sorcova ........ lui Barbu Stefanescu Delavrancea!

MidNight moods

Sa crezi pana-n ultima clipa ca exista undeva cineva caruia-i pasa de tine! E de rasul curcilor! Dar e bine, mori fericit, in prostia ta!

Clorofila inimilor ...... lor!

Degete verzi se-agata de geam, dar aluneca ...... rand pe rand; nu sunt diamante si se preling ...... se-agata din nou, dar, nu se-aude decat un scrijelit ascutit. Si totusi, e-atat de neted si de transparent, de curat ...... pana cand? ...... raman dare ..... de rimel, de lacrimi din clorofila!

Moartea neuronului ...... da frig

ps: Iote scartz, c-acu mi le publica cu data de azi! Deci, e scris de ieri noh, sa nu se creada ca ninse numa' la Maria-n neuronul ocupat cu pusul pe bigudiuri!



Azi a nins! Si a viscolit cu spume! M-am batut parte-n parte cu el si era cat p-aci sa castige de fo doo ori :)
Cand am vazut ca ninge si cum ninge, cu toate ca-mi suiera vantu-n urechi, in casa, n-am mai stat pe ganduri si ca acum doi ani mi-am atarnat teleul de gat, mi-am tras fermoarul jacai pi deasupra si i was gone with the wind, ad literam.
N-a fost ca atunci totusi, n-a nins cu bulgari de zapada, dar eram mai ceva ca siamezii uniti in fiece point, cu dragutul pomenit mai sus.
Nu mai simteam buricelele deztetutzelor, iar popnetzul nu-mi mai stiam unde-i, paaaana cand, mergand intins inapoi dupa vreo doua ore, m-am incalzit. Si-am inceput sa rad cu gura pan'la urechi, cand mi-am dat seama ca-mi trageam scatoalce la fund in vazul tuturor ca nu mai puteam! Ma dureau buuuuucile de-mi iesisera ochii din cap ca la broscoi, ma usturau, ma intepau, ma mancau. Si-mi luasera foooc! Acasa cand ma uitai la dragele de iele, erau saracutele ca uitate in mijlocul zilei, la soarele torid de august. Si tari ca pietroaiele arzande-n focuri de tabere.
Asta dupa tura de parc fructuoasa, presarata cu "nu aveti voie sa faceti poze" :D
Un vajnic pazitor a nu mi-am dat seama ce in mijlocul zapezii si binenteles neste puradei da tzigani manca-ti-as. Numai dialogul cu tzancii cuprinsi :D intre 6 dameil si cel mult 13 ani damoazela, pe care-l vom denumi "Dialog intelectual cu maturi de paie" a din maturi fara niciun fel de caciulita.

romul alfa mic - " nu ai voie sa faci poze la copii" punct, copiii fiind altii decat ei
corul ro mici di tati felurili - " daaaaa, nu ai voie!"
femeia matura :D - " si care-i problema voastra? ca nu va fac voua!"
romul alfa mic - " sugea-mi-ai pula!"
corul asisderea
damoazela da 13 - " da, da, da, slobozim-as pa ochii tai!"
femeia matura ;) - " muieeeeee!!!!!" copchilashilor cuprinsi de euforia zapezii

Si dialogul a continuat, intre ei si aruncat catre mine, cu toate cele enumerate mai sus inmultite exponential, plus.
Ma simteam prea bine ca sa mai iau in seama, sau macar sa ma enervez. O zi buna cu-adevarat.
Primele poze facute cu ISO 3200, urmatoarele nefacute ca mi s-au descarcat bacteriile. Plecat fara servetel macar sa pot sterge aparatul de sudoarea-mi de prostovana. Si binenteles fara bacteriile de schimb.
Ce inseamna iesitul ..... din mana!

The life has past for me

Multi ar zice ca nu, ca interiorul, ca pisici ...... Poate ca nu stiu multe, ca sunt limitata sau degeaba, dar macar atata lucru stiu, pot sa recunosc, sunt constienta si cu picioarele pe pamant.
Si poate ca pentru lumea ta interioara nu esti terminat, dar pentru cei din afara, da.
Si te simti ca un leu batran intr-o cusca. Pana la sfarsit ...... cand intr-un sfarsit esti liber!
Din leu batran devii pasarea cerului ...... nevazuta ...... si-apoi pasarea paradis!

Destin-eishan annaun

Frateeeee, mor dupE clipul si melodia ashestea. Ca atare sa va intoxic :)). II doi noaptea, imi chica ochii-n gura, ma dor doati shele, dar ascult taaaare "destineishan annaun" si ma uit la chilotei intrati in cur. Si nu ma pot abtine sa nu zambesc. Si ma relaxez complet. Si ma duc la nani ..... dupa ce mai ascult o tzara :))
Vreti si poza?!!!! Din-alea vechi, ca noi din lumi si cavalere .....



ps: sa va recomand o poza de troneaza la mine pe desktop :D

http://1x.com/photos/humour/29183/

Retoricie, numele tau e

Deci A VENIT MOSHU' SI LA MINE!!!!!!!! Rabdare si tiutiun ca va spui acum .....ce si cum!

De o vreme incoace imi mere din ce in ce mai bine! M-am imbogatit peste noapte!!!! Unii au prieteni(e), soti, amanti(e), amici(e) ...... ei, io am binevoitori :D
Dar stati, nu va impacientati, o gura de aer luati si zurgalaii-i ascultati!
Nu m-am imbogatit numa' cu binevoitori ci si cu case!!!!!!!!
Peste noapte m-am trezit ca am mai multe, in urmatoarele zone: Dorobanti, Mosilor, Tineretului, Unirii, Romana, Regina Elisabeta, etc. Si binenteles ce poti fucke cu ele decat sa le inchiriezi, sa faci si tu un ban cinstit! Dar nu oricum, ci cel mai ieftin posibil, ca asa se traieste bine in vreme de restriste crizoasa si concurenta acerba.
Si cum am doua numere de telefon, se facu de mai ceva ca la casa alba, se facura rosii domle!!!!
Manutzele mele harnice, amandoua, nu mai prididira cu miscarea de du-te-vino, du-te-vino, du-te-vino, raspunzand la cele doua, amandoua ...... timp ..... deeee o buuuna luuuunga bucata de timp :D

Si cum la omul bogat si boii (ii) trag, ce sa fac io, ce sa fac io????!!!!!! Ca nah, stiti cum ie cu noi, astia asa mai bogatii, avem excentricitati din cauza de lipsa! De lipsa de idei, ca le termenaram pe toate. Si ne plictisim! Si-atunci tre sa facem ceva! Sa devenim obraznici, sa ne intre lumea pe blogul de rahat, ca ce daca suntem bogati? Neaparat blogul si omul (VIP), ca ie la mode! Si nu numai!!!!
Trebe sa le incercam pe toate in viata! Macar o data fiecare!!!!!! =))))))) Si asa cum unii le incearca o data pe fiecare :)), io de ce sa nu ma bage la DAME DE COMPANIE? :D
Si da, sunt p-acolo, da' nu poci sa ma vaz, ca n-am ochelarii di cal pi mini, ii numa' calu' ...... cu calaretz cu tot :)). Dar nu-i bai, ce-i important, ma vaz altii! :D

Deci va dati dumneavoastra seama, stimati cititori in stelele mele, ce furori cu fiori poate naste :D o femeie de 48 de ani, din fatza, din spate, din laterale si de jos in sus. Se dau note, se fac evaluari, cum am zis mai inainte, te perpelesc la foc mic pe toate partile. Asa da, asta zic si eu distractie! Si la putere!!!! Cati "cordaci" se pot duce o data!!!!!!! =))))))))))

Pe aceasta cale, multumesc cu plecaciuni binevoitorilor! Si le dau si eu o prea-binevoitoare MUIE de mos Niculae. Sper sa fie multumiti, tot cu plecaciuni cu cateva secunde mai'nainte.

Asta fu un haz de necaz, in caz ca nu se prinse nimeni, dar ce se poate spune despre caracterul celor care se preteaza la asa ceva? retoric

Mai putin

Moshu'! Cica vine MOshu! Unde, unde? Oare si el, mos Niculae e singur, de se vorbeste numa' de el?
De ce nu vine si cu nevasta-l lui?
Daca tot vine in vizita la ciorapi, de ce nu vine cu fameleonu'? Tot timpul singur! In fiecare an la fel. Imi suna foarte cunoscut.

Oare si la anul va veni singur? La anu' ...... piticului meu ii tremura capul, si piciorusele. Are paishpe ani. S-a cocosat de tot. La anu'?!
Cu ce/cine vei veni mos Niculae la anu? Probabil cu si mai putin decat acum. Ce poate fi mai putin decat nimic?

Neschimbat

Ascultati, merita



O toamna superba anul asta! Toamna cea mai pustie posibila! Atata frumusete, atata pace si liniste, privite de doar doi ochi!
Frunze verzi ce inca atarna de-un fir de par in copaci la 3 decembrie. Ha, o ziiiii in care cei doi ochi, cu ani in urma, au ramas pe veci singuri. O zi de iarna cu frunze verzi! Si suflete senine.
O pereche de doi ochi????!!!! Doi care fac unul.
Mi-ar fi placut sa am ochi de cameleon, si la propriu si la figurat. Sa ma uit cu unul la faina si cu altul la slanina, sa cuprind tot, daca-mi place sa pot scurma curios fiecare ungher . Unul sa fie verdele marii de smarald si-altul azurul cerului de munte.
Se-aud clinchete cristaline. A inceput! A inceput supliciul sublim de decembrie!
Dulcele-amar! Din puful de gasca!

Cine dintre noi

Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.

Ana Blandiana