luni, decembrie 21, 2009

Golid

Vazu muntii de sus. Si pe doua mii zece rosto-golindu-se peste ea.
Daca tot se dez-rosto-golea, facu dragoste cu el. Era pui golash de primavara, normal ca ii suradea! Chinezeste! Oare si surasul le e in fante? Sau galben? Dar de ce galben?
Si mirosea a brad, a aer curat si iute, a zapada si ceatza, a aduceri aminte din viata.
Cand a redeschis ochii, din feeria fantastica mai ramasese zborul. Zborul maretz pe care-l vazuse de sus. Adica aerul ..... in schimb rece si curat de munte.
Atunci a crezut ca raceala o va trezi, iar aerul o va curatzi si pe ea. Daca nu de tot, macar s-o schimbe!
Vorbe, vorbe!

iaaaaarnaaaaanaaa-033

Niciun comentariu: