Vii?

Azi m-a strans cineva ...... nu in brate, nu in usa, m-a strans de incheietura. Puternic!
Nu, nu cu ura, nici cu dragoste, dar era ceva special. M-am uitat numai pentru o secunda si m-a uimit perfectiunea degetelor, alinierea, virilitatea lor si a venelor proeminente albastrii.
Mi-am mutat privirea si mintea mi-a disparut din peisaj. Era o stransoare - tare as vrea s-o pot exprima bine in cuvinte - avea o presiune puternica si delicata in acelasi timp si desfasurata uniform pe intreaga suprafata a incheieturii.
Pentru o clipa, o mana straina si incheietura mea, au devenit un singur element cu o mica inima si-un suflet. Pentru o clipa infinit de mica, tot universul s-a redus la un lucru marunt ca o picatura, producand, nu un tumult, nici macar o framantare sau un extaz, ci o impresia atat de profunda de furtuna intr-un pahar cu apa.
Pentru o frantura efemera de timp am trait o frantura de pasare. Am fost vie. Pentru celalalt!