Photobucket

joi, mai 20, 2010

Poveste din cripta scării



Azi a murit un om. Un om bun. Parcă sunt rubrică de necrologuri de la o vreme, dar nah, merită doo vorbe.
Un om care mi-a plăcut întotdeauna și care semăna cu tata.
Un om care zâmbea tot timpul și-ți deschidea ușa de la bloc să te ajute dacă aveai bagaje. Un om de care n-am auzit o viață-ntreagă, să se fi certat cu nevasta lui sau cu oricine altcineva.
Cu care vorbisem zilele trecute.
S-a stins exact precum a trecut prin viață, ușor ca un fulg de turturea. La ora 3 pm era bine, la 5 pm nu mai exista, decât un corp fără oglindă aburită în dreptul buzelor, întins cine știe unde, căci deși ușa era deschisă, n-am avut curajul să intru să-l văd pentru ultima dată.
De fapt nu e numai de curaj, dar parcă nu mai este el acolo, este altceva, nici măcar altcineva!
Am spus întins cine știe unde, pentru că statea la parter, iar la doua noaptea, când am ieșit cu al meu cățel nebun la pipi, era să fac și eu infarct.
Sub scară se lăfăia în toată splendoarea lui sicriul. La DOO noaptea!!!!!!
Sunt muuult prea sensibilă, îmi dau seama. Nu mă lamentez, doar mă enervez, pentru că loviturile, șocurile, sperieturile la mine au valoare de cataclisme!!!!! Și instantaneu!
Am văzut sicriul și inainte să proceseze creierul informația, mă înecam! Inima mi-o luase razna, clipeam des, nu aveam aer, nu nimeream să mă uit în altă parte și să fug cât mai repede din scară ...... la DOOOOOOOuă noaptea! Și mai trebuia să mă și-ntorc!
Ce nu-s eu întreagă, dar oamenii aceia tre să fie mai nebuni, să lase un sicriu în scara blocului, la parter, unde-l vede orice tembel ce vine sau iese, indiferent de oră.
Ce tragi-comedie! O realitate banală prin frecvența ei milenară.
Un punct final către care ne îndreptăm inerent cu toții.
Ceva atât de comun, dar și atât de înspăimântător. Cel puțin pentru mine!

Să-i fie țărâna ușoară!

gudiiz-080


9 comentarii:

Catalin spunea...

Norocul lor că-i cimitirul aproape...

Mirela spunea...

La doo noaptea? Ce bine ca am cotoi! Si se duce singur la litiera :)

Despre sicrie pe hol... mie mi s-a intamplat sa gasesc unul langa usa mea, dimineata. Murise vecina de langa si pe tot holul erau insirate tot felul de obiecte, printre care si un sicriu sprijinit de perete, langa usa mea!!! Iti dai seama ca nu mi-a fost mica mirarea!

S-a intamplat tot din senin... de obicei se intampla asa... e destul de sadica treaba...

patty_35 spunea...

O, Doooamne, cata dreptate ai!


Iar despre sufletul domnului care nu mai e, sa speram ca Dumnezeu l-a luat deja in grija lui...


Astazi a murit (si) vecina mea de la parter... Ce suflet bun! A plecat exact asa cum spuneai tu: pe nesimtite...

Cuv. sunt prea mici, parca, ca sa spun ce am simtit cand am aflat...

Dumnezeu s-o odihneasca si pe ea!

ogarafgan spunea...

Cătălin, e Bellu și mai sunt încă alte vreo 4, dar nu cred că aici va fi ultima casă.

Mirela, cu capacul sicriului pus pe perete sunt obișnuită, dar cu un sicriu întreg la orizontală, la 2 noapteaaaaa, ntz. ntz. Așteptam să iasă ceva d-acolo :)

Petruța, se schimbă lumea! Nu numai comportamentul. Se schimbă generațiile.
Suntem praf ..... sub orice formă și în orice formă ..... dar cel mai tare suntem praf de stele, tăcute, invizibile

Danca Danela spunea...

Spendida fotografia...si toaca!

Danca Danela spunea...

Partea intai

Daca omul a plecat linistit,a avut o viata pe Calea Lui Dumnezeu, sufletul lui e aparat de ingeri, de Maica Domnului, de Ingerul Pazitor care-i acopera omului ochii pentru a nu se speria cand iese din trup de uraciunile ...celelalte ...ai cu coarne.

Sa-i fie tarana usoara e totuna cu iertate sa-i fie pacatele, caci trupul e tarana si viata petrecuta in trup e pacatoasa.

Partea a doua

Ogarito, daca ai fi in clasele primare si te-ai duce la scoala cu intamplarea asta, ti-ai asigura celebritatea si dupa anii de lioceu, evident ai condimenta-o si cu ...povestea iesirii din coparseu a unei maini...stii cum sunt copiii, niste curajosi cand e vorba sa-i sperie pe altii.

ogarafgan spunea...

Mă bucur că-ți place fota, nimeni nu pomeni de ea, dar și mie place tare! La fel și toaca :)

Iar cu celebritatea de care pomeni, a mea a făcut în nădragi azi-noapte :))
Mulțam de trecere și cuvintele de suflet bun și bune :) Dăncuțo!

Danca Danela spunea...

Nimeni nu ajunge celebru fara sa dea ceva la schimb, in plus tu indeplinesti calitatea discretiei...cine poate vedea ce e in pantalonii tai?

Vezi, oricare dintre noi ,aflati in aceeiasi situatie ar simti ce-ai simtit si tu (fiecare dupa propria intensitate )dar nu ne-am simti toti protejati de pantaloni.
Ai fost barbata, Zoe !

ogarafgan spunea...

Un bărbat fugind în toate :)))))
Parcă-mi pare ceva foarte cunoscut :)