Masa rotundă, în oare câte colțuri? C-un telefon fără fir, roșu odihnind antic, de-atâtea lupte seculare de câteva clipe, pe stejarul Maro.
Ar fi urmărit ițele încurcate ale lipsei de fir, sau de fier ?, că o lua cu leșin, dar a butonat discul și și-a înghițit cuvintele hipnotizată.
Lacrimile au curs natural, degetul a înțepenit, perișorii de pe corp au devenit erecți.
Și mintea s-a golit, complet, umplându-se numai cu sunete. Inventate tot de oamenii, pe care atât de tare nu-i mai poate suferi!!!!!!
Cum Dumnezeu? Parcă lumea s-a redus la o substanță alb-lăptoasă, pe care, degete lungi o mângâie cu bătăi domoale, delicate ..... amestecate cu ape, line, sărate.
Așa că nu poate decât să mulțumească, cu tot atât de mult suflet ca și pentru-o înjurătură :)
Mulțumesc D! :) anyway
6 comentarii:
Frumoase cele trei stări induse! Una mai frumoasa ca cealaltă.
Mulțam Dane! :)
genial...clasa...superb...ascult ptr a patra oara melodia...si imaginea...si tot...
Meloada nu e meritul meu ..... :)))) decât pe jumătate :))))))
În rest mulțam Inuca! :)
eu vreau doar sa vina danela sa ne spovedim ce faceti aici :)))
alooo anonimule nambar oan sau de acid, permite-mi! :))
Deci să înțeleg că tot baza îi de bază ici? dacă da și vrei spovedanii, nu-i nevoie de Dăncuța, noi te ascultăm, cu evlavie ..... și te și absolvim de păcate. Aaaaa mai bine vorbesc numai în numele meu, și ăfcorz dacă nu te cunosc, ți le absolv pe toate .... muică!
Altfel, și tu ești gelos? =))))))
Trimiteți un comentariu