E, un fleac, m-au ciuruit

Actul I

Zilele acestea mă topesc dragii babei, că moșul e la Polul Nord. Mă sufoc și niciun chic de aNdrenalină nu curge prin vinișoarele mele anemice, răsărite pe ici pe colo.
Noroc cu ploaia asta de-mi răcește pielea întinsă =))))))))))))))))))))))))))))))))) hăhăhă, vrusei să zic încinsă =))))))))))))
Mustește apa pe mine când pun mâna și muncesc, noroc că e absolut curată, câteodată mă minunez de ce! Stau în geam și las vântul să mă usuce. Fâșiile perdelei flutură ca niște aripi lungi și albe de lebede rănite, mângâindu-mă ușor. Sunt ca un bebe dolofan cu puțină burtică (pe care o voi da jos, parol, mâine!!!! :D)
Burtica pe care ieri am dus-o la plimbare la floarea soarelui. De știam, o lăsam acasă sărăcuța, că așa cum stătea ea la soare și floarea lui, fu cotropită de vrăjmași, care supseră și supseră și supseră ......
Iar eu, în focurile creației și ale cumătrului înfierbântat, nu am fost conștientă de calamitate, așa că pe seară arătam precum o țupercă uriașă otrăvitoare și mă comportam ca un artist apucat de amocul artei zdrăngănind furios și plin cu muză la chitară.

Actul II

Dădui o fugă p-afară și mă prinse ploaia. Una mică, dar n-am apucat să mă desfăt c-a trebuit să intru într-o clădire. Până să intru, mi-am scuturat toate ramurile grele de ploaie-n păr și pe umeri, că se oprise. Când am ieșit, am reluat ritualul. Țopăiam ca nebuna și din cînd în când scoteam cate-un mic chițăit ca de șoarece prins în cursă. După un timp iar a început să plouă. De data asta cu spume, clăbuci și răpăieli de mitralieră. Îi vedeam pe toți fugind ca potârnichiile întrebându-mă mirată de ce????? Pentru mine era muzică! Și caldă, caldă scurgând sarea de pe mine. Mai ridicam mâinile pe rând, un pic spre spate exact ca la duș când te săpunești la subraț. Mă gâdila apa-n cap prin locurile pe unde-și construise pârâiașele, iar bluza mi se lipise de țâțe. La chiloți n-avea cum ajunge, că se odihneau obosiți :)))) în șifonier.
Doamneeeee, a fost o partidă mai tare decât cel mai nemaipomenit sex de sex ..... de careeee aaaaaa încerc să-mi aduc aminte :)

Actul III

E seară. Ies iar pe-afară. Un drum mai lung pe jos. E răcoare, ha, chiar foarte! Mă bate vântu-n freză și bluzița de mătase din actul doi îmi fâlfâie pe țâțe și burțoi plin cu pepene, stil gravidă-n luna 9-a Nu mai sunt mângâieri dramatice de lebădoi, cu aripi, dar e o senzație inexplicabilă, de ușurare.
Parcă eu stau să-mi iau zborul de data aceasta. Clar, merg prin aer, la ceva înălțime de pământ, iar capul îmi plutește prin nori.