vineri, iulie 23, 2010

Spălarea la față

Ar fi păcat să nu deschideți, este extraordinar



Animalele au un ciudat simț al iubirii, al gratitudinii, al fidelității!
Se vor întoarce întotdeauna la oamenii care le-au ajutat. Binențeles dacă gândesc cât de cât.
Și acum, o cățelușă amărâtă, vai de capul ei cum arată, dă târcoale blocului în care a trăit stăpâna, un om rău, de nimic, dar care îi oferea un blid de mâncare și un adăpost.

Și plouă, plouă, nu se mai oprește. Pornesc dârele la vale, pârâiașe și torente, spală tot în cale.

032

3 comentarii:

Popa spunea...

M-a rupt privirea asta....

cornelia spunea...

Mulţi suntem întâmpinaţi de o asemenea privire canină pe străzi. Ne e mila de ei şi atât. Unii mai aruncă un rest de mâncare.De oameni nu mi-e milă, au mâîni, picioare şi ar trebui şi o minte undeva acolo-n cap să-i călăuzească. Dar animalele ce au? Pe noi,oamenii. Mulţi şi răi.Fotografia îmi place. Păcat că la fiecare colţ de stradă dai de o asemenea privire plină de umilinţă, speranţă şi multă nevinovăţie.

ogarafgan spunea...

Și pe mine don Popa!
Mulțam de trecere! :)

Cornelia, bine-ai venit :) Mulțam :)