A inceput sa ploua afara. O ploaie marunta, suspendata parca in timp ca un tot unitar, la fel ca fiecare in parte dintre micile si milioanele de suspensii de apa, proaspata, cazuta din cer.
Simt cum ma ciupeste de obraji, dar nu mi-e frig. Dimpotriva, imi ridic fata catre stele sa se primeneasca mai bine. E o senzatie extraordinar de placuta!!!
Pot merge acum cu gatul gol, pot respira aerul curat si racoros al serii.
Sunt fericita!!!! Nu stiu de ce, dar nu conteaza! Ha!
In clipele acestea parca as fi una cu mama natura si un suvoi cald de recunostinta curge din dreptul inimii mele, raspandindu-se ca o delta la varsarea in marea din jur.
Se-aude picurand apa pe burlanele de tabla! Un zgomot bine cunoscut, apropiat pielii si mintii mele. Un zgomot, pe care mergand, adorm precum pruncul la sanul mamei femeie.
Un sunet care-mi spune ca sunt in siguranta, nu sunt singura, pot sa ma las in voie.In voia soartei, care de data aceasta este buna cu mine.
Sunetul copilariei fara griji, fara constientizarea realitatii, a zilei de maine, a singuratatii, a rautatii semenilor ......
Sunetul din mine. De atunci. Daca eram pe post de diapazon, La-La-La scoteam din coraszon! :D
5 comentarii:
Superba imagine, superb text...
Multumesc domnu fotografu!
Ma bucur tare mult ca va plac!
Daca ati asculta si femeia cum canta!!!!
E dumnezeiasca! Ma vad acolo :)
As vrea s-o indes in suflet si sa n-o mai las sa scape :D
Frumoasă imagine, o voce minunată.
Ai ascultat vreodată Lhasa de Sela?
Multumesc Costea!
N-am ascultat, cred, dar o caut acum pe guguloi :)
Am primit doua comentarii, unul l-am publicat si sters, pe al 2-lea nu l-am publicat deloc.
Daca aveti ceva de impartit cu cineva, va rog sa-i dati la gioale in ograda voastra sau a lui!!!!!
Serios, ma bagati la mijloc intr-o lupta care nu-i a mea.
Nu vreau sa ma cert eu cu nimeni, nici cu voi, nici cu invinuitul sau invinuitii. Daca e sa ma cert, o s-o fac daca va fi vorba de mine.
Nu stiu si nici nu vreau sa stiu ce inseamna sa m-apuc sa spurc pe un alt blog decat al celui despre care vorbesc, mai ales stiind ca respectivul blog are stapanul in bune relatii cu impricinatul.
Tocmai ce vorbeam de rautatea din noi. Si eu sunt cateodata, dar .....
Frateeeee, cand o sa fie bine, pace si liniste?
A se lua in seama ca nu tin partea nimanui, fiecare dintre noi e vinovat intr-un fel sau altul, dar aici era vorba de ploaie si fericire, nicidecum de scuipaturi, chiar daca fac stropi si ele.
Sunt satula. Unde intorc capul, vad numai cum unii-si dau in cap cu altii.
Vreti asta? N-aveti decat, dar nu aci, intr-un spatiu in care incerc sa fiu in pace cu mine insumi. Cacu restul lumii vad ca nu se poate.
Trimiteți un comentariu