Talanga - Danga

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Catva timp or sa fie numa' plangaciuni pe aici .... asa ca plictisiti-va sau nu, scrie-ti sau nu, vorbiti-mi sau nu, nu-mi pasa.
Ma bucur ca exista forma asta de a impartasi ganduri, pe cat de impersonala si rece, pe atat de real-virtuala .... ca neantul .... o fi cineva acolo? n-o fi? chiar incitant!
E bine sa nu stii prea multe, cic-ai fi sarac cu duhul si astia ar fi cei mai fericiti. Atunci sunt si eu .... fericita .... pana la lacrimi!
Mai ascult si muzica lui Uomu' .... e perfect .... perfect de dumnezeiasca pentru mine!
Mi-ar fi placut mult sa fac pian, sa pictez, sa am o tzara de cabana la munte facuta din lemn de brad rotund, c-o singura camera inaaaaalta sa pot respira.
Cred ca totusi imi place singuratatea, dar s-o pot vorbi, s-o pot avea din ce trai .............................................

Ce de lumi, lumi mici, lumi mari, lume-a treia, a 2-a, a-ntaia, fiecare cu lumea lui, cu preocuparile si durerile lui, cu foametea de prin tarile din Africa, cu moartea de prin spitalele romanesti pe picioare, pe capete.....
Oameni calarind alti oameni, oameni calarind pui de oameni, societate civilizata in care-ti vine sa-ti iei campii-le de pe Marte ....
Noi gandim si-avem pretentii ..... ca suntem deasupra tuturor celorlalte animale!!!
Noi nu scriem ca suntem mandri sau sa nu se interpreteze, noi nu scriem c-avem stofa .... din panze de paianjen ....
Noi nu facem multe, ca tinem la eticheta ..... pan-ajungem cu eticheta la deshtul mare de la piciorul drept, intins la orizontala, vanat, mirosind a cloroform .....
Mi se facu lehamite ..... de atata falsitate .... si-ascuns dupa inelar .... de fapt dupa mijlociu, sa fie doua dintr-un foc ....

			"Mai am un singur dor: În linistea serii Sa ma lasati sa mor La marginea marii; Sa-mi fie somnul lin Si codrul aproape, Pe-ntinsele ape Sa am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiti un pat Din tinere ramuri. Si nime-n urma mea Nu-mi plânga la crestet, Doar toamna glas sa dea Frunzisului vested. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Patrunza talanga Al serii rece vânt, Deasupra-mi teiul sfânt Sa-si scuture creanga.			Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce rasar Din umbra de cetini, Fiindu-mi prieteni, O sa-mi zâmbeasca iar. Va geme de patemi Al marii aspru cânt... Ci eu voi fi pamânt În singuratate-mi."