vineri, februarie 08, 2008

Mie-i

Valea plangerii a poposit pe valea ei in noaptea asta si ea s-a trezit din nesomn plangand .....
A stat asa, cu lacrimile pe obraz, pana s-au uscat si a uitat .... de ce a plans ....
Si-apoi a plans din nou, intrebandu-se mirata "de ce?" .... si iar s-a pierdut in noapte .... intrebarea ....
N-a mai vorbit de multe zile si-i rasunau in minte iarasi "de ce?" .... "oare vreodata?"
Si-un nou shuvoi apare pe obrajii ei, in timp ce timpul trece in reluare, in secvente, pana cand dispare .... dispare tot ..... dispar si lacrimi, dispar fragmentele de timp, ramanand un continuu uniform si monoton de convalescenta melancolica si tacere prevestitoare ..... tacerea mieilor!


nins-second-part-031

"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a ras amar
Si-a plans mereu."

5 comentarii:

apus spunea...

sincer...as trece fara sa spun ceva...doar sa simti c-am trecut...dar...
dar...imi displace modul unora de a trata "trecutul" asta pe blog fara sa lase o vorba, un oftat, un gainatz, ceva...sa se vada urma trecerii...majoritatea spun "pai scriu ceva doar daca simt ca trebuie scris, altfel...??"...
daca tot citesti ...sau vezi ce-i postat, de ce sa nu pui si cateva vorbe...ca bucura...si alina...si face bine, de cele mai multe ori...
asa ca ....comunicati oameni buni ca nu-i rusine si nici pacat...
eu iti spun marileno ca ...aici sunt io o solidara...
pupa de trecerea tuturor bubelor...

ogarafgan spunea...

multzam de trecere si vorbe bune Apuso! :)

omul spunea...

:)
Asta sa nu mai citesti pentru ca nu trebuie sa deranjezi solitudinea nimanui. De aia pusesem doar un zambet.

ogarafgan spunea...

multzam uame! sigur un zambet face cat o mie de cuvinte! :)

codrin spunea...

Frumos...si trist!