Mie-i

Valea plangerii a poposit pe valea ei in noaptea asta si ea s-a trezit din nesomn plangand .....
A stat asa, cu lacrimile pe obraz, pana s-au uscat si a uitat .... de ce a plans ....
Si-apoi a plans din nou, intrebandu-se mirata "de ce?" .... si iar s-a pierdut in noapte .... intrebarea ....
N-a mai vorbit de multe zile si-i rasunau in minte iarasi "de ce?" .... "oare vreodata?"
Si-un nou shuvoi apare pe obrajii ei, in timp ce timpul trece in reluare, in secvente, pana cand dispare .... dispare tot ..... dispar si lacrimi, dispar fragmentele de timp, ramanand un continuu uniform si monoton de convalescenta melancolica si tacere prevestitoare ..... tacerea mieilor!




"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a ras amar
Si-a plans mereu."