Maglavais

Exista persoane care au lipici! da, lipici, pornind de pe la cele mai intunecate coltzuri la vedere ale corpului uman, pana la situatii care se repeta cu exactitatea mersului sacadat al unui secundar.
Lipiciul poate fi de mai multe feluri: lipici bun, lipici bun-rau, lipici rau-bun si lipici rau, ade caca nci lipici.
Lipiciul bun, care mie-mi lipseste cu desavarsire se regaseste la fetele fragede, cu tzatzele pana-n buric, dar sa si impunga si cu diferite talente la purtator, nu mai vorbim despre ele pentru ca sunt arhicunoscute.
Lipiciul bun-rau il regasim la cei care s-au cacat in scaldatoare cand erau mici, rezultand un noroc chior in toate cele, de la gagele sau gagii la cherem personal pana la castiguri regulate la loto .... sau numa' unul, al d-acu' fo doua saptamani :D ..... aaaaa, se poate sa fie si invers, loto intai si-apoi restul tumultuos curgator!
Lipiciul rau-bun pe care cu umilinta mi-l arog pe de-a intregul, consta in a ma urca in tramvaie in care in statia imediat urmatoare se suie si cunoscutii nostri conlocuitori mioritici de notorietate internationala, tziganii.
Si nu oricum, ci cu tzigara aprinsa, a mia oara cand mi se intampla.
Si se presupune c-ar trebui sa tac, ca altfel baga shishu'n mine. Ei, uite eu nu tac niciodata, de fiecare data ii rog s-o stinga si daca nu, ma iau de ei si fac gura cat sa m-auda si din morti.
I-am spus conlocuitorului ca ma duc la conductor si pornisem deja, cand a inceput sa ma bage, scoata, sa-mi spuna ca ma calca in picioare daca ma duc la "sofer" .... tot m-am dus, am dat raportul de seara si culmea a reactionat, bodoganind pozitiv prin usa deschisa.
Intre timp cica "nedevelopatu' " :D ( noua, de la tivu ), urla din spate, avansand cu mainile in buzunar. Apoi n-a mai zis nimic si amenintator se apropia de mine, cu inca unul dupa el.
Nu pot spune ca nu mi-era frica, dar foarte, foarte putin. Eram mai mult nervoasa, fiind singura care vociferam, ceilalti numai zdrahoni de barbati, stand pe scaune, cu capetele intoarse catre geam, impresionati instantaneu de mirificul peisaj al Bucurestiului.
Fatza-n fatza cu mine, scrasnind din dinti, tiganu-mi muta nasul din loc c-o duhoare de tutun de cea mai proasta calitate, in cantitate la hectar. Si era frumos, cu trasaturi delicate, ochi de demon de-un verde-adanc de hau pana-n maruntaiele pamantului si un pic neras, cat sa para o pictura rubensiana-n noapte.
Conductorul le spune sa se duca-n spate la locul lor si culmea, il asculta, Rubensinel tras un pic de manecutza de catre celalalt. Am o vaga banuiala ca si cel care conducea tramvaiul era de natura dark, probabil norocul meu chior pe seara aceasta.
Intre timp, erau ceva miscari de trupe prin spate, ochii tziganului nedezlipindu-se de frumusetea mea de caciula cu cozi atasate, de cadana yolarario-yola. Fiind mai multi si de culoare ca afara, nu reusisem sa-i dibui pe toti. Si-un individ se itzeste pe neasteptate in fatza mea, eu fiind tare ocupata cu mobilele, nereusind sa gasesc numarul politiei. Mi-era ca m-asteapta dragii mamii dupa colt, cu vin rosu ca sangele si-un codru de paine taiat bucati .... cu cutzitul.
Mi-am luat inima-n dinti si totusi am sunat .... si mi-a raspuns, POLITIA ROMANA, o doamna foarte politicoasa care mi-a facut legatura cu "sergentul de cartier" de servici care foarte amabil m-a intretinut fructuos la telefon, asteptand sa le comunic daca turma de mioritze negre coboara odata cu mine sau ramane-n tramvai.
Intre timp, oitza ratacita tragand cu urechea la conversatia din care retinuse "patrula, politie, urmarita" se retrage tiptil, strategic, dupa ce initial cred ca gandul ii fusese de placare ascutita la coborare dusman de clasa din tramvai.
Si ..... THE END ..... c-o Marlen scaldata-n plina iarna de toate valurile de transpiratie posibile, rezultat al talk - show-ului 1 - 6, alb - negru, cunoscut si sub numele de Adrenalina de noapte.
Si cine spunea ca n-am o viatza palpitanta????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!