miercuri, februarie 27, 2008

viii cu viii, mortii cu mortii

Strang in mana un mar ...... si parca-i tasneste sangele din unghiile mele, ramanand in urma piureul copiilor mici, bebeilor de pam-pam-pershuri.
Curge zeama printre degetele-mi si-o ling insetata, senzual. Dar mi-e si mai tare sete ..... beau o cana de apa si-n pofta cu care-o infulec, se preling mici paraiase pe obraz, pe gat ..... mi se face putin frig ..... dar setea n-a disparut, mai inghit inca o cana cu sarg si ascult de-o ora "stelele care cad, nu pier, stelele care cad, se duc pe un alt cer" ...... si impietreste timpul ...... sau spatiul? ..... sau eu?
Ha! ascult ..... simt ..... asa, de una, cand ar trebui de doi ...... pe melodia asta ..... si dinspre parul lung negru si aspru vine-un miros ametitor de placut de narghilea cu aroma de vi shi ne ....
Vii????????

black

"- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!"

Niciun comentariu: