Departe, departe, tot mai departe ..............
Din partea opusa se vede o silueta fantomatica. Ce daca-i inca vie? si ce daca?
Devine din ce in ce mai mica, pe masura ce inainteaza .... pana ajunge un punct negru .... in singularitate .... un punct ce poate fi acoperit de mii de ori in totalitate de un singur fulg de nea, gigantic in comparatie, pufos, moale si rece, satzios in umezeala, delicios de gustos cand iti frig in frig buzele uscate .... de toate cele ce-au fost, sunt si v-or fi fost vreodata .....
"Colo-n fundul curmăturii,
Dormitând pe-o buturugă
S-a ivit Muma-Pădurii...
Dar nu-i nimeni să-i zărească
Trupul hâd şi deşirat,
Faţa galbenă de iască,
Nasul - ciot de brad uscat.
Nici nu vede, nici n-aude,
Doar îşi scutură pe-o mână
Părul ei de vreascuri ude,
Fruntea plină de ţărână.
Şi cum stă cu ceaţa-n spate
Istovită lângă trunchi,
Rădăcini şi crengi uscate
Îi atârnă pe genunchi.
Negurile-i sug puterea.
Ochii-i nemişcaţi şi suri
Cheamă noaptea şi tăcerea
Din adâncuri de păduri..."
sâmbătă, februarie 16, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
frumoase poezii :)
normal :) ca nu-s ale mele :D
este ca un lait-motiv al tau...din cate am mai citit pe aici...
frumos si trist ...si de netrait...
S
Trimiteți un comentariu