Photobucket

luni, decembrie 08, 2008

Nica-ieriul timpului meu



Ascultati miuzicul

Isi striveste arcadele ochilor cu varfurile degetelor mari, incepand din apropierea nasului catre exterior pana la tample, unde miscarea ia o forma circulara ce se termina intr-un sfarsit in parul sarmos si negru-n rest dar alb la radacina.
O sfarshala, un tremur bonlav, o ametzeala otravitoare i-a cuprins tot capul si trupul ..... devenind un rau ...... care curge ...... curge si nu se mai opreste ..... se intreaba daca s-o mai opri vreodata! ...... si-apoi porneste alt rau ...... si altul ..... si altul ...... si mii de raushoare sclipitoare se-aduna la picioare pe masura ce corpul dispare ...... in pulbere scanteietoare si clinchete de zurgalai ce se zdrobesc de pamant ...... si totusi, cand se zdrobesc durerea se opreste ...... paradoxal in amortzeala ..... dar apoi totul devine rosu, incandescent ..... si iar se-aduna intr-un unic tumult furios, intr-o valtoare-n van care se duce si se duce ...... si se tot duce ...... depaaaarte, departe ...... de oameni ...... "oamenii sunt rai" isi spune raushorul, raushorul, raushorul ...... "trebuie sa ma duc, trebuie sa ma duc, trebuie sa ma duc" ...... "departe, departe, departe"
Si curge-ntr-una ..... ca timpul ...... fugind catre nicaieri


uk2-426

4 comentarii:

andrei spunea...

oki doki... yo nush ce sa zic... da m;am infiorat tot :)... incat nu mai conteaza daca oamenii is rai sau nu... este o chestie relativa... depinde din care unghi privesti... dar nu conteaza... nu conteaza... superba melodia... superba imaginea... superb textul... rascolitoare tu :)

ogarafgan spunea...

multzumesc Andrei! :(

Anonim spunea...

Eheee, caluti! Frumos.

ogarafgan spunea...

:)