vineri, septembrie 03, 2010

Oficialitețuri de noapte



Am văzut doo cucuvele-n lift. Mamă și fiică. Luuuungi slabe și zălude, ieșeau la soare, să-și teraformeze culorile pământii.
Apoi am intrat și eu în lift , m-am uitat în oglindă și cu voce pițigăiată strâmbându-mă gen mâță cu mustăți de lapte, prinsă cu șoricelu-n gură, am compus versuri „ io sunt mică și necăzită și plicăzită, dal de lumina soalelui nu mi-e flică„
Nu știu dacă pe la alte etaje erau ascultători, dar a fost un spectacol instant și scurt, 100% natural fără aditivi sau coloranți, pe cinste, spune cea căreia i-au murit lăudătorii.

Am mâncat mai devreme. Chifteluțe de porc și vită, asortate cu pepene. Din belșug. Dați cu amprenta ici, cine a mai servit o așa delicatețe vreodată!

Ora 2 din noapte. Se plimbă cățelul, nu purcelul. Oare cine bate?
Bang, bang, e ora doo și lumea doarme. Totu-i în regulă, somn ușor și liniștit, că țânțarii ucigași n-au fugit.
Dar totuși, cine bate? Bang, bang, bang. N-aude nimeni?! Mă uit mai bine când ajung aproape de capătul blocului unde dormea și ea liniștită, o micuță și calină căsuță de schimb.
Pe pervazul preafrumoasei, adăsta îndrăgostit pââână peste urechi, un individ care nevrând să-și facă renumele de bărbat de kko, își cam băgase picioarele în ea și cu maceta o gâdila la subsiori, aka cutiuța cu oki roșu ce sclipea. Da, da, daaaa, era ea, era alarma. Și o tot înjunghia. Sireaca de ea, sireaca Hulieta.
Cu okii-n în paișpe, silueta, bărbătească la vederea mea, zbură.
Fâl .... Fâl
Se mai zări o coamă de glugă diafană, fluturând
În vânt.
Ca o urmă milenară în pământ
Și-uite-așa se-ntoarse fata, și la stânga nu la dreapta,
Huuuui și-așa și-așa!
Ha. Ha.

Acu mă duc să mă șterg, de fapt să mă spăl, că făcui pi mini în cele câteva secunde în care-am zbughito-n bloc. Cu okii beliți la spate.
De la înțelepciune. Răsăriți ca la carte.

Epilog

Sunt leoarcă. Unul băă băăăăga mașeta-n mimini. Și io n-aveam nimic împotrivă.
Noroc că m-am trezit.

Oficial ni mergi ghini!

io

El Fruja

9 comentarii:

fotografu spunea...

Mai am putea extrapola si porni de la cum ai petrecut seara, cum stai cu neshte fotografi ai ginduri d-astea... m-am prins...

ogarafgan spunea...

Hahaha, don fotografu, la mine nu mere cu extrapolanta :D, că e storcită de pereți, adică mai plastic, terci, varză.
Gândirea nu e coerentă, n-ați văzut, e ca la Glina, groapa de gunoi, în timp ce-o namilă d-aia pe șenile dă cu tăvălugul peste ea.
Acu-i un gând, în secunda următoare-i cu totul altul, nu văzutărăți la miting?
Dar totuși, am reușit să încropesc și de la fotografi ceva, un post în urmă, nu i-a lăsat mama nepovestiți :)
Mulțumesc de trecere! don fotografu :)

Ellenaa spunea...

buna aia cu pupezele...mortii lor de uscaturi arse la bec...

ogarafgan spunea...

Hihihihi! Uscături la bec =))))))
Mercic de întoarcerea vizitei scorpiuțo :)

P. Ionescu spunea...

vis macabru...

ogarafgan spunea...

Macabru în culori maronii :))
Mulțumesc de trecere Petruța :)

Marcel Eremia spunea...

Sigur a fost vis? :)

Mirela spunea...

Haoileo! Ce de adrenalină la ora doo :))

ogarafgan spunea...

Păi da Marcel! Că e din vis-are, cu okii dășchiși, că doar sunt scriitoare :D

Mirei, păi de, ce să fac și io, dacă bani n-am de numărat, număr omuleții negri :))