Penița

Making love to someone ......
”Hai să facem dragoste! Poate e pentru ultima oară când se mai poate” ..........................

”Poate n-o să mai fac dragoste niciodată! Nu e pentru mine. Eu nu știu să iubesc, mi s-a spus.
Și totuși, e atât de searbădă viața fără euforia ei, a iubirii nebune și a frământărilor. A neastâmpărului și număratului secundelor până vei simți pielea celuilalt, până-i vei simți răsuflarea caldă pe braț, sărutându-te.
E atât de greu să nu mai simți niște mâini mari, mai puternice decât ale tale, cuprinzându-ți mijlocul sau simplu, dormind cu tine-n brațe.
Singurătate. Din pântec simțind căldura, apropierea altei ființe, mogâldeața mică incapabilă de altceva decât să plutească, se simte ocrotită. E înconjurată din toate părțile numai de piele și carne și sânge, ale altei ființe.
Și tot așa o viață-ntreagă până nu mai râmîne nimeni, nimeni să-ți dea o fărâmă de dragoste.
Unii spun că ești iubit oricum, dar tu nu știi. Hahaha, da, și eu iubesc aerul curat și păsările cerului, dar ei nu știu.
Păsările cerului?! Oare simt nevoia apropierii altor fulgi, sau aripi? Poate atunci când lebedele-și împletesc gâturile lungi și albe într-o singură cosiță blondă? .... sau neagră ca abanosul”

Aș vrea ca bărbații să aibă suflete de femei.