Mă uitam în zare peste dealuri și așteptam herghelia. Ardeam de nerăbdare să le văd culorile și suplețea mișcărilor în goana lor nebună, tropăind pământul în picioare.
Într-un târziu le-am zărit coamele, lungi unduind în bătaia vântului. Zgomotul copitelor îmi cuprindea gleznele, urca pe coapse și-apoi în cele mai ascunse unghere ale creierului.
Amețisem, iar aerul curat mă îmbătase complet. Am mai tras de câteva ori în piept și-am început să cânt. În gând.
Nici n-am observat când s-a făcut noapte, stând cu ochii-n asfințit. Poezii, într-o engleză impecabilă curgeau pe ultimele raze de soare și note amestecate fistichiu, pe portative pufoase de norișori albicioși alcătuiau melodii venite parcă din alte spații.
Tot ce-am visat vreodată era acolo, nu trebuia decât să întind mâna.
În noaptea ce-a urmat, urletele lupilor, amestecate cu cri-cri-urile greierilor, mi-au legănat somnul zbuciumat.
Eram din nou acasă. Sau pentru prima dat?
4 comentarii:
Am vazut clipul doar ca sa ma conving ca are alt text decat cel scris de tine.
Dar nu este domnul artist (cantaret si fotograf) asa de inspirat ca doamna...
Superbă imagine, parcă desprinsă dintr-un film cu zâne (a fi zis poveste... dar e cam desuet)... şi romantic text... Dacă te aşezi sub copăcelul de mai sus, poate îţi mai vin hergheliile de cai... poate unul alb va veni la tine să îi dai un morcov... atât... că mi se scufundă corăbiile în groapa Marianelor...
merge la suflet ,cu tot ce ai "impletit" aici....
toata admiratia,Doamna!
Hihihi Dane, am scris textul înainte de a găsi melodia, care se potrivește f bine. Rar găsesc să se completeze așa perfect.
Clipul este superb!
Mulțumesc!
Mireille M :D, place că place la tine de a mea fotografie :)
Și lasă groapa Marianelor, că ie uite ici, groapa Marilenelor :))
Doina, mulțam frumos! Mă faci roș :))
Trimiteți un comentariu