I am fine

O lume în alb/negru, oarbă la culori, ar putea fi faină? Probabil depinde de unde ar fi privită.

Măria ta, șase! ...... că vine baubau a

plei dă miuzic, altfel dăjaba



Frunzulița stătea bine-nfiptă-n geam, o spălau apele și o durea-n nervuri, deși se spune că nu-i bine! Dacă atunci când era pe crenguță se gândea cu groază ce va spune copacul, când o va lăsa să cadă, plină de lipsuri mai ales în ale clorofilei, acum se gândea la dragele picături prețioase de apă care se lipeau de ea, o primeneau și-i dădeau puterea să se simtă valoroasă, chiar interesantă în ochiul acela negru ce o cerceta cu atenție.
Strălucea de-atâta fast de perle și mărgăritare și de-o bună bucată de vreme nu-i mai păsa, se simțea liberă de povara de a fi fost în rând cu restul frunzulițelor ce trebuiau să facă ceva spectaculos să-l mulțumească pe măria-sa regele copac, că doar de-acolo își trăgea seva ...... în timp ce-un câine lătra, iar un mare om se rățoia la ochiul cel negru cum că era pe domeniul prietenului și-i lua vopseaua

Problema e că și acum când e-aninată pe-o sticlă, natură moartă pentru artiști, tot mai aude foșnit șușotelile copacului acompaniat de frunzulițele acolite, înregimentate pe ramuri în batalioane ce salută la unison „să trăiți mărite împărat„ ......
Oare să fie mai mult de șase de aceasta dată?

Ce-i salvase sufletul bietei frunzulițe dragi cititori, e că atunci când s-a prescris CRIIIMA, care în lumea frunzulițelor cu copăceii lor cu tot, durează fix un an, s-a pierdut și limba precum murgul negru-n cele patru zări. Asa că flunzulita nu mai plitepea o boabă din te fosnea neglu împălat, din cel hăt îndepărtat regat!
Că din verde dăduse-n icter! Cangrenat .... ori cirozat?!

Cățel servind ..... pulpă la proțap

Am un cățel, tare tâmpițel
Când vrea ceva, mă-mpunge uite-așa:
Cu botul și nasul umede precum pecetea,
Boului de câmpie, de prin Dobrogea :))

Pulpa-mi devine la fel de umedă și
Colții-mi se dezvelesc lăbărțat
Într-un zâmbet dumnezeiesc,
Absolut deloc forțat.

Forever yours

Disclaimer - orice persoană care se simte poposit de muscă pe căciulă, n-are nicio legătură cu realitatea mea de astăzi. Educația nu constă în infumurare și aruncare cu noroi, pentru că altceva nu mai ai ce zice, deci aceeași plictiseală la lecturare. Educația înseamnă mult mai multe, inclusiv calitatea de a ne departaja de animale. Pe toate planurile. Adicăcum se obișnuiește sau se obișnuia să se spună, calitatea de a fi om.
Ce mai caracter domnule, ce mai caracter!!!!!! =)))))))))

Disclaimer la disclaimer - deși pare serioasă treaba, nu-mi stârnește decât colții, în același zâmbet provocat de Lupin ...... când se crede buricul pământului =)))))))))))))

Nu e greu, ooooo ;)) tu călătorule în ale mele bazaconii, să bagi un deșt ici



Am observat cu surprindere ceva astăzi, pentru prima dată! Oamenii care au un simț al dreptății foarte profund, sunt marginalizați, sunt considerați paria ai societății, rebeli și fără reguli, sunt urâți și îndepărtați.
Celorlalți nu le plac, pentru că le pun în față greșelile, pentru că sunt descoperiți tocmai când se cred acoperiți. Oameni care se folosesc de adevăr să acopere alte minciuni.
Ce curios! O sinceritate debordantă, care te deconcertează și te face să-ți fie rușine că mai spui câte-o mică minciună, când de fapt, pe partea cealaltă ei au o cu totul altă față!
Iar tu ești luat de prost, îndepărtat,urât și tăiat de pe listă, pentru că ți-ai urlat dreptatea cu tot sufletul!

Ce curioasă și dementă este omenirea! Acceptă prefăcătoria, pentru că e general valabilă și profi tabilă, dar dreptatea este impinsă din ce în ce mai departe până ajunge pe margine. Care margine? A lumii. Care lume?
Motivul pentru care se găsește și se va găsi întotdeauna omenirea în mocirla în care se bălăcește de atâta amar de milenii de vreme.

Itză - itză - gărgăritză

Ascultați. Merge cu ploaia, cu restul, cu sufletul ......



Oare ce rotiță se strică acolo, în suflet, dacă sunt, dar nu cred, rotițele sunt numai în creier, deci oare ce e greșit în interiorul lor de oamenii se sinucid? Sau poate nu e greșit? Sau nu în interior?!
Un tânăr de 22 de ani, student la arhitectură, s-a sinucis, s-a aruncat de la etajul cinci și a lăsat un bilet în care îndemna oamenii să respecte cât mai mult natura!!!!!!
Și cuvintele „nu există rai, nu există iad, există numai sufletul„
Mă simt legată de el. I-am văzut poza, ochi triști cu cearcăne adânci, slab cu o glugă pe cap. Dar oamenii spuneau că era optimist cu planuri de viitor!
Și totuși, a fost găsit pe asfalt zdrobit trupul lui GOL.

Oare cum um om care a trăit numai 22 de ani pe acest frumos pământ, iubitor de natură, și-a luat viața? Cum?!!!!
Ce-l poate determina pe un om și educat, inteligent, ce-l poate duce la extremă? Ultima.
Extrema extremelor!

Pentru că mă înebunește mirosul de tei

Stau în patul meu, cu baldachin pe-o parte. Mă întrețin cu Dănuțu, în timp ce citesc http://lorenalupu.wordpress.com/2010/06/23/muzica-de-futut/
și ascult clipul pe care vi-l recomand ....... ca și ritm!!!!
Fetelor, priviți mișcările Shakirei, din pătrățoiul ei gigantic!
Băieți, oare să vă intereseze fut bolul? Sau fut bo(l)ul?
Sau hai, șoldurile generoasei blonde sau generoasele șolduri ale delicioasei blonde? Aia din clip, să nu ne înțelegem greșit.

Erată: nu fac reclamă la fotbal, nici la blonde Tot ceea ce se aseamănă cu realitatea, e pură ficțiune :D

De fapt de ce m-am apucat de literatură la ora aceasta, obișnuită mie?
Pentru că mă înebunește mirosul de tei! Pe muzică africană!
Este ceva, nu pot defini în cuvinte, îmi vine apă-n gură și mi se ridică pufușorul de pe tot corpul, parcă-n bătaia vântului.
Am simțurile ascuțite la maxim și creierul în aburi.
Ați mâncat vreodată o prăjitură atât de excelentă încât papilele să v-o ia razna?
Ei, fiecare por din piele, e transformat în papilă gustativă în seara asta!
Închid ochii și văd numai papile, gigantice, pline cu miros de tei. Pocnesc de miros de tei, exact ca bulele unei folii protectoare. Sau ca în desene animate ;))
Mă uit pe cerul nopții. E luminat de milioane de balonașe roșii și portocalii, care-și așteaptă mititelul ....... să facă poc!
Mi-aș dori să miroasă veșnic a tei!

A sta? A pleca? A(cea)sta să mai fie întrebarea?

Oamenii!!!! Ființe foarte diferite. Unele cu un scop precis, practic. Altele rătăcind pe pământ.
Așa cum o parte cred că știu exact ceea ce vor, dar se înșală din start.
Sau se pierd în valurile vieții, niciodată regăsindu-se, pentru că n-ar avea cum, n-au fost niciodată ei înșiși!
Dar simt că ceva nu este în ordine și câteodată chiar văd limpede, frânturi.
Și?!!!!! Sunt legați de mâini și de picioare de societatea în care trăiesc, de nivelul social, de eticheta pusă.
A fi liber într-o lume cu reguli, cu reguli impuse, este un paradox.
A fi liber este o noțiune ciudată, care generează implicit singurătatea ...... și multe altele care nu vor mai fi înșirate acum, aici.
Liber n-a fost nici Adam, pentru că stătea lângă Eva ...... și asculta de D-zeu.
Să fi fost liber D-zeu? Sau este?!!!!
Dar parcă a plecat urechea la cerințele lui Adam, nu? Că nu am citit decât căteva rânduri din biblie.

Aș vrea să fiu liberă!
Sau mai bine zis ruptă de lume. Da, e bine zis și ruptă de realitate. Pentru că e searbădă, plină de reguli, interese și oameni răi, de sărăcie, foamete și boli.
Și deși mulți or să sară de cur în sus, da, e și lipsită de iubire. Pentru că toate-s false.
Să spună ăla care nu s-a gândit, cu iubirea vieții lui de mână, că i-ar trage-o și vecinicii de la 5, îmbrăcată-n 90-60-90 natiur!
O să se spună că de bine nu s-a pomenit! Dar cât durează domnule starea respectivă? Sau fericirea?
Sincer?!
Dacă le punem în balanță durerile și bucuriile, fericirile și necazurile, luate ca și timp sau vreme, ce mai rămâne?
Un mare GOOOOOOOOL
O mare filozofie de viață, ca și litere, altfel un vax.
Un taifun înlăuntru, dar atâta liniște pe dinafară. O tăcere mormântală pe fundalul îndepărtat al vitezei mașinilor și târșâitul unei rindele pe-un parchet ce se vrea nou. O mască.
E universală! Ia fiecare formă. Și merge, pentru că nu se vede pe dedesupt.

Apropo: eu stau la cinci ..... etajul

Rolul vieții de după ..... sau dinainte?

Ei? Ce zice orașul? Se poate și altfel, nu? Dar numai când ezistă interes!!!!!! How-how



Diteils: nimfă rock pe ștrase.
Șase!



V-o prezint pe, peeeeeee Micuța Cecurai! De vară, de cu seară. În rolul „a ruginit frunza din vii„ și a căzut pe cheiul Dâmboviței :D, tot așteptând să vii ...... în vii ..... învii ? ..... vii printre vii? oare mai veni-v-ai (vaaaaai) vreodată?

O - in - finit - O

Second act

E posibil! Copii inteligenți fără burse de merit, copii bolnavi în stadii de neconceput, fără nicio șansă, fără vaccine ...... un stat de absolut căcat. Un stat pe care nu-l interesează pur și simplu decât buzunarul lui la propriu, personalizat. Oameni cărora nu le e rușine că reprezintă tot ceeea ce e mai de joasă speță, scursura Europei.
Mi-e silă că trăiesc în România(nu-mi veniți cu „da pleacă odată!!!„), că m-am născut aici și simt o revoltă în mine până-n galaxia cea mai depărtată, nu de planeta Pământ. I-aș omorî pe toți din conducere fără nicio remușcare. Nu e numai vorba, mi-ar fi extraordinar de ușor. Și după aia! Nu merită nimic altceva, niște oameni care nu fac decât să-și bată joc de propriul neam.
Care nu fac decât să aducă rușine asupra fiecărui om, care a mai rămas cinstit în România.
Ungurii pot să taie jumătate din salariile demnitarilor, să le ia jeepurile, etc. La noi nu se poate! La noi se îngroapă copiii de vii, bătrânii mergând pe picioare, tinerii talentați reduși la zero, alungați în țări străine. De ce le-ar da un salariu de 3000E ca să ne ridice din mocirlă, când și-i bagă ei în buzunare pentru un Monte Carlo, o limuzină, un conțed la Paris cu tot neamul, gratis.



La noi se face reclamă la teve și pe stradă, la un târg de animale de companie și accesorii, scris desigur PET, să înțeleagă tot țăranul.
Și te duci, că cică e mare expoziție, mare show la Sala Polivalentă, lângă mine. PLătești intrarea 5 lei :))))))(să mă cac pe mine de râs cu infract cu tot) și intri, cu avânt și speranțe, cu privirea limpede gata să te îndrăgostești.
Și găsești așa: dOO bucăți pisici, din care una maidaneză, doi bucăți căței, idem, nește acvarii cu pești și plante, ceva accesorii și muuultă, multă căldură, că acum e gratis.
Nu tu puzderie de căței de rasă, rase diferite, ciudate, nu tu pisici persane, egiptene, chele, nu tu pești deosebiți tip bășică de fotbal, nu tu papagali de toate felurile, nu tu zgărzi sau lese, mai mult de iar dOO, trei comune.
Eu înțeleg prin show, expoziție, ceva deosebit, să nu mă plictisesc, să mă țină în priză, să pierd câteva ore numai vizionând.
Am terminat în câteva minute, leoarcă, cu 5 lei în minus, pentru nimic. Cred că un orgasm ținea mai mult, sau cel puțin „facerea„ lui.
Ca de obicei, să se scoată un ban degeaba, lait-motivul românesc.
Lucru făcut a lehamite.
Să te aștepți să vezi o mulțime de chestii interesante, bucurii vii pentru suflet și să găsești numai dezamăgire cruntă!
Oare când o să mă învăț minte?

Am obosit să-mi doresc o fărâmă de normal!
Pupanea-ți derept în cur, dragi toarăși și pretini conducători!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
PuPA-nea-ți cu SPOR!

Vorbit ...... pe la colțuri

First act





Sătulă de realitate, O lume diafană, îndulcită pe băț, cu vată, alergând după fluturi ..... i din stomach ..... :)))) hihihi, uite-l unul pe ficat!!!! E albastru ca un cal măiastru, stă la coadă la grăunțe, pline de iubiri ascunse



O fată frumoasă ....... și un băiat la fel! Serviți-vă! ...... Drept ...... Model

Vid de vid, nicidecum vivid

Deci plouă ..... -mi gură



În zilele toride de vară, neuronul meu n-are niciun spor. Adică e nada, zirău barat, nimicul nimicurilor, nu că în rest ar valora ceva.
Deci muza, inspireișînul e dus(ă) în pizda măsii.
Noroc cu plimbatul puradelului la ora 10 din noapte. Când mai bate briza de miază dinainte și se răcorește miezul alb cam neted. Mai vad și aud, în condițiile așestea și liniște totală, o mândră vorbind la telefon la etajul trei, o caracatiță gălbuie desenată pe peretele de bloc, o adevărată operă de artă, cu păreri de rău lipsă aparat la purtător. ...... niște patru mușchetare înainte de după douăzeci de ani, la o țigară, cârciumi în care nu se-aud decât suavele goarne ale suavilor iubitori de bășici rotunde cu cei 22 de gonaci dupe iele.
Și dup-atâta romantism se arătă ploaia, de fapt se răsti, se burzului, sau și mai bine vomită pe noi.
Și-acum vuiește Bucureștiul de zici că-i crivățul de miază iarnă-piază vară. Și-ndepărtare murmură-n surdină tobele lui Zeus, un întreg concert de ape gâlgâietoare, susurătoare, zgomote ciudate, în niciun caz de oraș îmbâcsit de șes.
Nu știu de ce nu mă prea bucur de ploaia asta!!!!!
Și colac peste pupăzoi, nu mai mi se închide o ușă :(
Să mai zic și de mobil, care are o culoare alb-mată unde-ar trebui să arate ora, data, semnalul!!!! Dar sună!
E bineeeeee!

-20%???!!!! neeeee, -100%

LeT 's DaNcE


Câtodată, cel puțin mie, îmi rămâne câte-o voce in cap, de bărbat desigur. Și da, nu e nimic sexual. Pur și simplu e caldă și foarte masculină.
Un pic răgușită sau cu un timbru tremurat imperceptibil, o voce care te învăluie protector.
Nu înțeleg de unde vine apropierea de acea voce, care de fapt n-a fost niciodată lângă mine! Poate am auzit-o când eram în burta mamei! Sau în celelalte vieți.
Cu toată surzenia mea, urechile îmi răsună pline, de aceeași voce! Sau probabil că are o muzicalitate pe care urechea mea internă, sau cu care urechea mea internă este pe aceeași undă.
Cert e că acum stomacul mi-e sfâșiat în două: pe-o parte de dor și pe alta de inima albastră. Un dor de-o amintire ce e din altă viață.

Dar tot acum, în viața asta palpitantă, cu temperaturi de peste 37de grade celsius, generoase pe timp de criză, inimioara-mi e și roșie :) Dualitatea cea de toate zilele, pe care n-o aveam, dar ce se mai face pe timp ce trece!!!!

Irișii din fire zdrențuite de mătase

Mi-e foameeeee, atât de tareeeee!!!!!
Cum vă simțiți când vă e foame? Vedeți negru și ați ucide pentru un copănel fraged de pui de țară cu usturoi?????
Și io!
Aș ucide pentru o gură de iubire! Numai că e imposibil :)
Un pod din care-au rămas numai ațele, mă desparte. Se vede ca prin ceață ...... celălalt tărâm.
M-așez pe piatră, îmi duc mâinile cu mânecile puloverului lungi peste degete, la gură, și mă uit cu jind și ochii roșii peste hău ...... dincolo ......

Doi la un leu

Asculta mai multe audio Muzica

A iubi iubirea

Am un zâmbet lăbărțat pe toată fața, femeia puternică cu pat și baldachin visează, visează băieței tinerei =))))
Mulți vor râde, puțini vor înțelege, la fel de puțin îmi pasă! Sunt copil! Nu zic cu mândrie, nici copilăresc, dar nici prostesc. Pur și simplu iubesc viața, în cel mai simplu fel de a fi, iubesc iubirea!
Iubesc carnea tânără și ochii albaștri, iubesc frumosul în orice formă, momentan în formă de Matt Dallas :D
Și-mi pare rău că mi-a trecut vremea! Mi-a trecut în era comunistă, în România, în sărăcie, de toate felurile, de la bani, talent, prieteni adevărați, iubiți, familie, copii.
N-am avut niciodată ce mi-am dorit cu adevărat, dar absolut niciodată!!!!!
Stând cu nasu-n filme, de o bucată bună de vreme, mă simt, de fapt simt că exist, deși știu că nu e real, dar e un sentiment atât de adânc și e atât de bine, că nu-mi pasă pur și simplu. Mă transpun total. Trăiesc alături de el, care el e la momentul respectiv.
Urmărind un întreg serial de trei sezoane, în câteva zile, ajungi să crezi că mai există iubire adevărată. Sau prieteni adevărați cărora le pasă!!!!
Ajungi să crezi că există familii în care părinții ar face totul pentru copiii lor. Exact ca Jessi din Kyle XY, ajung să am sufletul pustiit, plin.
Ajung să zâmbesc tâmp privind în adâncul unor ochi albastri dumnezeiești cu speranță. Mă cuibăresc acolo sau mă plimb cu vârfurile degetelor prin sprâncenele rare, groase cu forme perfecte. Îmi frec obrazul ușor de puful din barbă și de pe obrajii lui. Îmi iau porția de ambrozie iluzorie, ca să mai pot face încă un pas, în lumea de rahat înconjurătoare de care nu vreau momentan să-mi amintesc. Și e atât de ușor și simplu să spun „iubesc„ fără să-mi fie frică. Că cineva mă judecă.
Iubesc bărbatul, tânăr, subțire, înalt, cu ochi albaștri ....... și probabil îl voi iubi până la moarte!

Condoms

Toți avem nevoie să fim protejați din când în când de altcineva ...........
Numai că unii n-au pe nimeni!

Sfârșitul iubirii, în pas de dans

Oare de ce omul este atăt de pătruns de muzică? De ce se inmoaie dacă ascultă Cohen cu dansul lui? De ce devine o bucată de lut cald în palmele gigantice ale universului?
Până și frunzele se unduiesc și vibrează la unison și molcom. Iar stelele pe cerul nopții se aliniază valsând.
Închizi ochii și precum marea care îmbrățișează malul ușor și lin, așa și undele tale cerebrale se pierd în neantul iubirii până la amplitudine zero.
Până la sfârșit. Unde nu mai există durere. Unde într-un pat din flori de câmp, îți pui mâinile pe piept, încremenind într-un zâmbet de pace!

Povești de cu seară

Cu Boxele La Maxim, cu grade multe, învârteli și zăpăceli pĂ spate


Ina, Ina, scrisul cu dedicație

Am visat azi-noapte că a intrat un avion în blocul meu. Ho-ho-hoooo, io și americanii!
Se ținea într-un echilibru fragil, chiar pe marginea lui.
Adică: intrase din laterală, blocul fiind foarte lung, cam prin dreptul etajului patru. Avea o aripă complet în afara blocului și o roată ce de-abia se ținea pe margine, pe balcoane. Restul, complet înăuntru, tăia ca un cuțit de hartie, blocul în două.
Am înmărmurit. Eram afară și urmăream spectacolul terifiant. Nu era fum, nu erau nici flăcări. Aerul era complet limpede și-mi vedeam blocul tăiat în două ca pe-un tort.
Am urcat, după ce a dispărut avionul, nu se știe unde! Făceam pe mine și vroiam să văd dacă rămăsese ceva din apartamentul meu, nu că ar mai fi contat. Structura era dusă-n pizda măsii.
Mai era în picioare!!!!!! M-am dus la baie, m-am așezat pe veceu și normal, am dat drumul la pipi =))))) Știu că e interesant =)))))), altfel nu aș fi povestit =)))))))
Și pipi-ul s-o dus și dânsu-n pizda măsii, adică la etajul de dedesupt. Nu văzusem ditamai gaura în pardoseală, de fapt crăpături enorme, ținute în frâu, numai de fier-betoane.
Apoi m-am trezit afară, uitându-mă cum strângeau blocul de sticlă de vizavi în basculante, cu excavatoare gigantice.

Concluzia: lets dance

Meid in Sveden

Un song indian , translățit in ingliș, iegzact ca la IKEA de Rumani. Cine are răbdare, se va delecta ..... un pic =))))) Io nu prea am avut, decât un ochi pentru. Celălalt era la plimbare :))



Am fost și eu la IKEA ca fetili, să mai cumpăr una, alta, că deh, ie di la Svedenica. Cumpărai nește lenjerie de pat, de la A la Zed, inclusiv pat cu baldachin =)))))), și bucuroasă că făcui o afacere bună mă dusei acasă. Deci lucrături suedeze, de calitate, made in, in, in, ha????? Meid in sanchi fraților, unul in Ciaina, altul in Estonia și al treilea dar nu ultimul, in India, că nu m-am uitat mai departe, mi s-a aplecat. Numai în Romănica se poati căcatul ista, iegzact ca și cu grevele lui pește ...... împuțit

Mătase de împrumut



Later edit sau PS: și orijinaurul, așa de kiki