A iubi iubirea

Am un zâmbet lăbărțat pe toată fața, femeia puternică cu pat și baldachin visează, visează băieței tinerei =))))
Mulți vor râde, puțini vor înțelege, la fel de puțin îmi pasă! Sunt copil! Nu zic cu mândrie, nici copilăresc, dar nici prostesc. Pur și simplu iubesc viața, în cel mai simplu fel de a fi, iubesc iubirea!
Iubesc carnea tânără și ochii albaștri, iubesc frumosul în orice formă, momentan în formă de Matt Dallas :D
Și-mi pare rău că mi-a trecut vremea! Mi-a trecut în era comunistă, în România, în sărăcie, de toate felurile, de la bani, talent, prieteni adevărați, iubiți, familie, copii.
N-am avut niciodată ce mi-am dorit cu adevărat, dar absolut niciodată!!!!!
Stând cu nasu-n filme, de o bucată bună de vreme, mă simt, de fapt simt că exist, deși știu că nu e real, dar e un sentiment atât de adânc și e atât de bine, că nu-mi pasă pur și simplu. Mă transpun total. Trăiesc alături de el, care el e la momentul respectiv.
Urmărind un întreg serial de trei sezoane, în câteva zile, ajungi să crezi că mai există iubire adevărată. Sau prieteni adevărați cărora le pasă!!!!
Ajungi să crezi că există familii în care părinții ar face totul pentru copiii lor. Exact ca Jessi din Kyle XY, ajung să am sufletul pustiit, plin.
Ajung să zâmbesc tâmp privind în adâncul unor ochi albastri dumnezeiești cu speranță. Mă cuibăresc acolo sau mă plimb cu vârfurile degetelor prin sprâncenele rare, groase cu forme perfecte. Îmi frec obrazul ușor de puful din barbă și de pe obrajii lui. Îmi iau porția de ambrozie iluzorie, ca să mai pot face încă un pas, în lumea de rahat înconjurătoare de care nu vreau momentan să-mi amintesc. Și e atât de ușor și simplu să spun „iubesc„ fără să-mi fie frică. Că cineva mă judecă.
Iubesc bărbatul, tânăr, subțire, înalt, cu ochi albaștri ....... și probabil îl voi iubi până la moarte!