În zilele toride de vară, neuronul meu n-are niciun spor. Adică e nada, zirău barat, nimicul nimicurilor, nu că în rest ar valora ceva.
Deci muza, inspireișînul e dus(ă) în pizda măsii.
Noroc cu plimbatul puradelului la ora 10 din noapte. Când mai bate briza de miază dinainte și se răcorește miezul alb cam neted. Mai vad și aud, în condițiile așestea și liniște totală, o mândră vorbind la telefon la etajul trei, o caracatiță gălbuie desenată pe peretele de bloc, o adevărată operă de artă, cu păreri de rău lipsă aparat la purtător. ...... niște patru mușchetare înainte de după douăzeci de ani, la o țigară, cârciumi în care nu se-aud decât suavele goarne ale suavilor iubitori de bășici rotunde cu cei 22 de gonaci dupe iele.
Și dup-atâta romantism se arătă ploaia, de fapt se răsti, se burzului, sau și mai bine vomită pe noi.
Și-acum vuiește Bucureștiul de zici că-i crivățul de miază iarnă-piază vară. Și-ndepărtare murmură-n surdină tobele lui Zeus, un întreg concert de ape gâlgâietoare, susurătoare, zgomote ciudate, în niciun caz de oraș îmbâcsit de șes.
Nu știu de ce nu mă prea bucur de ploaia asta!!!!!
Și colac peste pupăzoi, nu mai mi se închide o ușă :(
Să mai zic și de mobil, care are o culoare alb-mată unde-ar trebui să arate ora, data, semnalul!!!! Dar sună!
E bineeeeee!
7 comentarii:
O vrea şi el la rece...
Ca de obicei textele tale sint interesante! Ploaia e si mai interesanta! dar ce legatura are cu usa care nu se-nchide?
Da... poza, poza de ce nu-i di noapte in ploaie?
Draga Vivi,
In rest ce mai faci?
Ce diferenta clara intre "ploaia" din vudeoclip si cea de afara.
Amndoua topesc. Dar altfel.
P.S. Excelenta descrierea ta.
Pupăzoiul Cătălin? :D
Mihai mulțam! Păi tocmai aia e legătura, niciuna. Scurtcircuit, supraîncărcare, de fapt subalimentare cu foame-n gât :))))))
Poza e de fiță, cine crezi că ieșea pe vâjul de-afară de-azi-noapte?!!! Se ducea dracu aparatul :)
Dragă Dani, care rest, că asta-i totul! :))))))
Mulțam de passing by! :)
Petruța, mulțumesc, chiar topește de ți se face-o poftă și-un dor, deloc ușor, că e fantastic :))
Apropo de uşi care nu se închid... cotoiul meu a învăţat dimineaţă să înoate în drum spre litiera din balcon, că de!, mândra a uitat să închidă geamul şi toată ploaia s-a refugiat înăuntru!
:)) bine c-a fost înotat numai de balcon. Ce te făceai dacă învăța să înoate-n casă?
Trimiteți un comentariu