De neatins ..... încerci, dacă atingi, dispare

Ascultați Ascultați Ascultați





Mi-ar plăcea să locuiesc în mijlocul unui oraș mare și răcoros, New York poate!!! :D Pe acoperișul uni bloc vechi dacă mai există pe-acolo, la înălțime.
Unde să fie o terasă, dar nu nouă cu iz de scoasă din cutie.
Să fie veche, cu dale mari din piatră patinate de vreme și iarbă crescută între crăpături. Peretele de apartament ce dă spre terasă făcut tot din geam, nu termopan și nu de ultimă generație. Pătrate mate cu mâzgă de vegetație și liane de wisteria sau viță sălbatică care se leagănă în bătaia vântului
Mă sufoc aici, am nevoie de spațiu, de oameni și prieteni pentru care să exist în realitatea asta. Am nevoie ca ochii să-mi alerge pe spații uriașe, liberi de orice opreliști.
Vreau să evadez din îngroparea asta și nu pot de una singură. Timpul trece. Azi e vineri. Mâine va fi vineri iară. Și anul următor tot mâine.
Vreau adrenalină și cunoașterea lumii. Vreau libertatea de a fi ceea ce-mi doresc și de a avea ...... a avea totul.
Vreau altfel, altceva, vreau să trăiesc, pentru că cine știe cât de puțin se mai poate!

Mi-e dor de ceva ce poate n-am fost niciodată.
Urlă mintea-mi în mine și se zbate să rupă lanțurile cu care sunt legată. O străină în viața ei!
Nu recunosc viața asta, nu mă definește, mă culcă la pământ și mă strivește. Și cu toate acestea nu iese decât un icnet! Firav și fără vlagă.
Fiecare își are drama lui. De la bebeluși de-o șchioapă, care de-abia astăzi m-au marcat, până la închisoarea propriei minți, propriei neputințe.

Sunt atât de multe lucruri frumoase pe acest pământ și atâtea de făcut, dar sunt precum incompetența noastră de a ne utiliza mai mult decât cele 5% procente folosite de materie cenușie, sunt intangibile.
Nu-ți ajunge o viață întreagă, darămite una irosită fără rost!