miercuri, august 11, 2010

Mi-a venit



O zi superbă astăzi. Căldură cât cuprinde și dat pe dinafară. Mustesc cu felicitări!!!! Nu vă gândiți la mirosuri de autobuze românești de vară, că sunt toată numai o levănțică, sau mai multe. Stau în apă rece-caldă toată ziua, ca o lebăduță, de mi s-au făcut buricele deștelor, exact cum nu mai am mult până voi fi numai burice din cap până-n picere, murate bine.

Un idiot m-a sunat toată ziua ...... nu i-am răspuns. Altul intră cu mine-n lift de era să micționez pi mine. Sau chiar s-a întâmplat?! Când mi-a dat un damf de băutură, răspunzând la intrebarea mea „la ce etaj?„ cu „sus„
Secundă-n care i-am transmis din zbor, că poa să urce singur și victorios către cele mai înalte culmi ale imobilului nostru, cueă nău mean hez gon bifor

Apoi m-am rugat în surdină și cu patos să nu primesc TELEFONUL!
Că mă doare capul, mă mișc în reluare și în cur mă doare + fiecare alt centimetru, piele de ogarafgan.
În van, nici că mi-au fost răsplătite rugile fierbinți, la propriu, secundă-n care-mi dau seama că știam, nu știu de ce-am mai făcut-o!
Său, TELEFONUL sună, Marlen se adună, ca o gelatină de la savarină, purcegând năvalnic către alt localnic, uitându-se șăgalnic cum osutășaișpe fuge către zare și în cur îl doare, că Mamzel dispare, în asfalt încins și cu dor nestins.
De-ajuns cu poiezia :D, că se face scurt, cine știe cât de lung.
Au urmat înjurături și sprâncenele de cucuvea deghizate-n coarne de draci, cu care m-am aruncat entuziastă într-un tramvai. În care am făcut baie. Pare rău că n-am coaie ..... bucurești, primari, consilieri, muieeeeeeeeeee!!!!!!
Apoi în otobus iar baie. De data aceasta cu ovații asurzitoare demoazele croncănitoare-măcănitoare tocătoare miiiititel de creieri deja terci, bine trecute, nemulțumite sau nefutute, la care baia, era un afro-diziac, probabil că negru și cu pula mare, dacă-i fo-ntrebare!
Deci să nu fim nerecunoscători! Apa face bine, spală. DECI ăghen, dacă am făcut DOO BĂI, tre să mulțumesc tot ălora de le dădui cu pastă de muie, dublă, ca să fie-n ton.

Pe pod la Unirii, dinspre Sitraco, priveliștea era apocaliptică garnisită cu praf de holocaust pentru gust.
Acolo erau doi pomișori cu câte trei capete, nu prea înalți dar îndeajuns să țină puțină umbră. Nu mai sunt, i-au tăiat, iar marginea de câteva palme de pământ pe care viețuiau, e pârjolită. Nu mai cresc decât peturi și mizerii la greu, un mediu extraordinar de propice pentru.
Oameni buni, în plin centrul Bucureștiului, o imagine de groază. O imagine extraordinar de sugestivă pentru societatea noastră. Tăieri în prostie, că ăsta e numitorul comun, prostia, la care se adaugă indolența, nepăsarea.
Cum putem fi priviți în afara? De cei din afară!!!!! Când câțiva metri de pâmănt într-un loc cel mai aproape de vederile fițoase occidentale, nu pot fi sădiți cu un gazon verde să-ți curgă Dâmbovița-n gură?
Când ei taie copăceii, in loc să-i planteze, să pună sălcii plângătoare sau orice altceva și-apoi să-i ude!!!!
Aruncă semințe de doi lei de iarbă, nu gazon, vorbesc de alte peticuțe de pământ, dar apoi nu le udă cu săptămânile și se usucă!!!! Ajung precum acele, brazilor aruncați după Crăciun.

De fapt nu există prostie, aia e numai în capul nostru când dăm cu gura degeaba, să ne răcorim plămânii și neuronul per persona non grata. Cum dracu să poți crede că e delăsare sau nepăsare sau nu sunt bani, când doamna Urdea face Grădinile suspen(sîncor)date din Carpați?

Vor să ne omoare fraților!!!!!
Săriți lume și popol că ne lasă-n scheletul GOL!


116


14 comentarii:

Anonim spunea...

un peisaj ce nu se lasa usor ignorat :)

Danca Danela spunea...

Nu e prostie, e rautate, rautate pana la durere.Durere simtita cu trup si suflet.
Rautate care o tii si tu in suflet ...ca ce poti sa simti cand vezi ca altii nu fac ce gandesti tu si pare ca nici nu le pasa.
Cata vreme ne intindem pe orizontala , parjolind iarba verde a bunatatii din noi, nu ne mai putem inalta precum copacii.
Rautatea din noi nu se poate stinge doar cu logica, ratiune, respect , e nevoie de iubire...dar de iubire nu suntem capabili decat doar prin Dumnezeu.
Si cand injuram, nu mai are loc Dumnezeu in inima noastra!L-am imbrancit cat colo!Pai e de vina Dumnezeu ca s-au taiat copacii?
Foarte frumoasa fotografia, la fel si cea care nu a fost aleasa a fi premiata de Andrei la orldfotografi nu stiu ce.

Mirela spunea...

Cum sa ne mai vaitam de praf si de zapuseala si de cat de urat e orasul asta daca nu taiem copacii? Dezamagiti vor fi aia de la rebu, ca nu mai primesc spor de maturat frunze galbene toamna...

Mirela spunea...

aaa, peisajul e fain rau! :)

Anonim spunea...

Genial post and this mail helped me alot in my college assignement. Thanks you as your information.

ogarafgan spunea...

Anonim 1, nush dacă să-ți mulțumesc, că deh, poate-ți provoacă greață, că nici io nu ignor o greață bună :))))) sau nebună ...
Aaaaa, mda, cam atât din lipsă de input.

Dăncuța, mulțam pentru aprecieri! :)
Și sunt foarte capabilă de iubire și de una singură, îți garantez.
Iar copacii nu se taie din răutate, și asta-ți garantez, se taie pentru bani sau cine știe ce alte foloase.
Iar lumea se împarte în două: cei care cred în ceva care n-au văzut niciodată, nicicum, și mă întreb de ce? de ce simt nevoia să se mintă singuri? .... și cei care sunt cu picioarele pe pământ.
Ce vroiam să spun e că eu nu încerc să conving pe nimeni de nimic, fiecare e liber să trăiască cum dorește, dacă e capabil.
Eu sunt capabilă de iubire, multă mare, cât toate mările și oceanele la un loc, până la stele și mai departe, nu trebuie un cuvânt inventat de oameni, ca D-zeu(nu știu de ce se scrie cu literă mare) să mă impingă de la spate, sau cumva să-l simt în sânge.
Nu intru în polemici, că pur și simplu nu mă interesează, este ceea ce îndurăm zilnic, necazuri, bucurii, fericiri, moarte, cât bântuim pe pământ.
Fiecare din noi ne croim un drum, numai cu mânuțele și mintea noastră, sau de la caz la caz, folosindu-ne într-o măsură mai mică sau mai mare de cei din jur, înșelând sau fiind naivi de buni și corecți. Asta e viața, la atât se rezumă. Gândim, vorbim, facem, respirăm. Noi .... împreună cu alții .... sau foarte singuri, cu personalitatea noastră.

Mireluța mea neunsă, sau acum da, de la cele nșpe mii de grade, așa e, iote punctul de vedere care mie mi-a scăpat, printre degețelele de la picioare ..... cu ochii după copaci.
Mulțam fato :)

Anonim ciu
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, if you say so and it helped you alot :)))
Thank you ciuuuuu! :) a lot :D

Danca Danela spunea...

Bine draga mea, imi pare rau ca incursiunile mele in spatiul tau virtual sunt atat de neplacute,ma retrag fara suparare, dar iti las o intrebare: daca esti asa de capabila de atata iubire cum de nu-L poti iubi si pe Dumnezeu?

ogarafgan spunea...

Danca, nu te lași! Eu îți răspund cât pot de frumos, iar tu îi dai înainte.
Ți-am spus, încerc eu cumva să te fac să nu crezi ceva? Atunci tu de ce faci asta?
Să-l iubesc pe D-zeu?!!! Păi cine este sau ce este pentru mine, sau pentru mulți alții? Sunt capabilă să dau iubire, oamenilor care merită și mișcă ceva în mine, ființelor palpabile care mă fac să simt că trăiesc, nu unor povești.
Tu iubești pe oricine? De fapt n-are rost să întreb, pentru că vei veni cu texte, și zic fără să jignire, deci texte pe care le-am auzit la toți cei care spun că sunt credincioși și aruncă iubirea lor la toată lumea.
Apoi gândesc că ăla e nemernic, că ailaltă-și arată buricul, fac sex cu copii, omoară, omoară și pământul, judecăți peste judecăți.
Fac absolut tot ce scrie în biblie că nu trebuie, apoi se spovedesc și gata, o iau de la început.
N-am fost niciodată ipocrită și nici nu voi deveni.
Probabil că de-aia-s singură, că există prea multă credință în bunătate, cinste, onoare, în lume.

Iar comentariile tale nu sunt neplăcute, atâta timp cât nu încerci să intri cu sila la mine în minte.
Te respect, nu e în voia mea să supăr pe nimeni, nu-mi place să amărăsc oamenii, pentru că nu-mi place nici mie ca alții să-mi facă asta.
Dar niciodată n-o să încerc să-i schimb convingerile cuiva. De fapt e prea mult spus.
Respectă-mă și te voi respecta!
Ești liber în ideile tale? Și eu îmi doresc același lucru.
Unde este buba atunci?
Întrebarea este retorică, n-am nevoie de răspuns. Nu-mi place să lungesc ceva ce n-are sorți de izbândă, eeee, nu timp, sunt neuroni consumați inutil.

Popa spunea...

Bai! E clar..... poza asta-i caniculara rau....
De altfel nici textu' nu-i mai racoros!
:P

ogarafgan spunea...

Mulțam domn Popa! :) Mai mult când o fi mai răcoare :P

Anonim spunea...

fotografia este frumoasa. atat. nu te ambala in plus ca nu are rost :)

ogarafgan spunea...

Hahaha, cin se ambalează pe-așa o vreme? Donshoara anonimă! :)

Lavana spunea...

Culori de mare bun gust...La fel si crezurile tale.
Chapeau bas !

ogarafgan spunea...

Mulțumesc Lavana!
Dacă mai dorești să treci, ești binevenită :)