Ne - veste de poveste

Nu pot să cred căcă ldura-mi dă idei!!!! De scris, de minunat ...... aaaa e corect spus? :))))) ideile le am, dar dacă vedeți inadvertențe în scris, sau lucruri fără legătură, e din cauză de disconected from time to time, scurtcircuite mititele, așa ca nește preinfarcte de nu-ți dai seama de ele.
Păi cum mergeam io așa ca o elefănțică pe asfalt încins, că pe acoperiș era pisica, mă gândeam cu intelighenție că dacă asta este?!
Adică vremea nu-și mai revine, așa ca prin filme cu Dune. De trebe să ne îmbrăcăm în costume moi și ușoare din piele care proceseaza pipilicul și căcălicul în apiță de băut! Pe care s-o bem mai apoi de la țuțurloi.
Și trăim ca sobo-șobo prin tuneluri, departe de arșița soarelui care pârjolește tot la suprafață.
Păi cum naiba să nu mă gândesc la asta, când până și ochii-mi ard în cap!!!!! Și nu de febra dragostei. Ați observat? Când ieși dintr-un loc cu aer condiționat, într-o clipită se transformă totul. Lumea se distorsionează, ochii parcă au nisip, iar capul pare acoperit cu o pieliță care se strânge sub dogoarea focului soarelui. Cred că se și bronzează puțin în timpul ...... sau văd așa că ies aburi?! se evaporă apa?

Mda, vedeți fetelor dragelor unde duce singurătatea?! Dacă n-ai cui pune întrebările astea, le arunci pe valurile internetului, îndesate bine în gura blogului. Și aștepți ca alții să pescuiască bilețelul parfumat cu miros de pește și să vină fuga, să îți dea de veste ..... călare pe, jipanul din poveste.