La oameni buni

Pe drumuri cu lacrimi :(( ....... :))



Ar trebui să scriu despre ce am făcut sâmbătă. Dar faptul că n-am dormit două zile, cât și durerea de cap de parcă mi-ar cădea sprâncele în gură și ochii în ei înșiși, mi-au tăiat tot elanul.



În plus se găsesc aici destule informații
http://danielafruja.blogspot.com/2010/09/la-platani.html



și http://catalinfudulu.blogspot.com/2010/09/mustaria.html



Mireluș și Cătălin, cei cu care care am băgat la jgheab cea pastramă la grătărel, cei cârnăței de Pleșcoi - ce mai mă amuză numele ista - și ba bi cul iute de simțeam mai târziu că am o bombă cu efect întârziat în stomac.



Papa bună și d-a moaca, fructe proaspete, must dulce, mămăliguță caldă care dată prin mujdeiul de usturoi gros și alb ca smântana, era dumnezeiască, toate, de fapt totul era din alt film.



Liniște, oameni relaxați. Domnul Costel cu ochelarii dânsului cu rame aurii(argintii?!) și păr alb, îmi amintea de-un fizician în vacanță.



Pe când domnul Marius cu pălăria de cowboy și brâul din piele, mă făcea să caut cu ochii vacile sau calul legat pe undeva prin grădină. Uite acum îmi dau seama că nu m-am uitat și după pistol :D



Ce oameni deosebiți!



Omul sfințește locul. Și cu cât te duci mai departe de București, locurile se sfințesc mai ușor, mai 100%, mai multe.



Cum am spus, un alt film, cu numele de ”La PLatani”



Îl recomand cu căldură!