De(o)parte

Vieți înșirte mărgărite

Este fantastic! Niciuna din întrebările puse nu a fost în legătură cu meseria mea sau locul specific în care mi-ar plăcea să trăiesc cel mai mult. Și totuși, cei care mă cunosc știu destule ca să rămână cu gura căscată. Cum am rămas și eu!!!!

Cine si ce ai fost in viata anterioara?

Lantul reincarnarilor pe care le are o persoana nu este o poveste. Multiple dovezi ne arata ca am mai trait anterior. Altfel, de unde starile de deja vu sau lucruri pe care le cunosti, desi nu ar trebui? Trebuie doar sa iti aduci aminte cine ai fost in viata anterioara! Cea mai remarcabila persoana din ciclul vietilor pe care le-ai avut iti influenteaza viata cotidiana. Asa ca este in interesul tau sa faci ca viata ta de acum sa serveasca drept un nou punct de start pentru vietile urmatoare. Fa-ti realitatea mai buna, mai colorata - adu-ti aminte de trecut!

Rezultatul testului

Cred că ai fost femeie în ultima ta viață.

Te-ai născut undeva în teritoriul modern din Centrul Angliei în jurul anului 1150.

Maseria ta a fost de profesor, matematician sau geolog.

Cum ai fost:

Te-a atras în permanență noutatea, muzica, bucătăria. Acum îți place foarte mult să gătești și să călătorești. Ai adesea sentimentul de deja vu.

Ce trebuie să corectezi în viața actuală

Lumea este plină de oameni nefericiți, singuri și bolnavi. Ar trebui și tu să încerci să faci ceva pentru ei. Gândește-te că și ei au dreptul la fericire.

http://testeazate.com/tests/cine-si-ce-ai-fost-in-viata-anterioara

Advantage In-n

Lets dance and play!!!!! Everything will be okey! Yeahhhhhhh!!!!!



Huidu se dădu mai tare pe-o pârtie de ski colea, ici în Innsbruckul de pe jos. Și se îndrăgosti instant și exploziv de-un copac. Deci cred că era copacăcă nu știu să fie pe dos conașul.
A se citi, n-am nimic cu dânsul, sper să se facă bine cât de curând, 100%.
Dar nu înțeleg de ce naiba toată lumea dacă e un singur copac în zonă, într-însul nimerește?!!!!!

Mai apoi văzui conferința de presă, filmată într-o parte. Cred că se trăgea de la lovitura la cap a lui Huidu.
Trei doctori austrieci erau călare pe situație. Ambasadorul României de p-acolo sunase să primească cele mai bune îngrijiri. Lume de lume și lume peste lume îngrijorată.

Și am încercat să-mi imaginez cum s-ar fi derulat povestea dacă eram eu personajul principal.
Dar despre ce draq vorbesc aici? Eu la Innsbruck????!!!!!! =)))))))))))))))))))

Schimb

Departe, tare departe se aude zgomotul ritmic al unor pocnitori. În timp ce îl urmăresc pe Benjamin Button.
O lume din doi, o saltea pe parchet, twist, Beatles, un ponton rupt și-o băncuță pe malul mării în asfințit.
Oglinzi și balet pe poante, un colibri și-o iubire, una singură o viață întreagă. Tinerețe cu bătrânețe și viață cu moarte.
Să uiți e omenește!
Oare omenește e și schimbarea în permanență a lumii din jurul unui om, cea pe care n-o mai dorește, dar obiceiurile nu?

Va veni un timp

„And after the storm,
I run and run as the rains come
And I look up, I look up,
on my knees and out of luck,
I look up.

Night has always pushed up day
You must know life to see decay
But I won't rot, I won't rot
Not this mind and not this heart,
I won't rot.

And I took you by the hand
And we stood tall,
And remembered our own land,
What we lived for.

And there will come a time, you'll see, with no more tears.
And love will not break your heart, but dismiss your fears.
Get over your hill and see what you find there,
With grace in your heart and flowers in your hair.

And now I cling to what I knew
I saw exactly what was true
But oh no more.
That's why I hold,
That's why I hold with all I have.
That's why I hold.

I won't die alone and be left there.
Well I guess I'll just go home,
Oh God knows where.
Because death is just so full and man so small.
Well I'm scared of what's behind and what's before.

And there will come a time, you'll see, with no more tears.
And love will not break your heart, but dismiss your fears.
Get over your hill and see what you find there,
With grace in your heart and flowers in your hair.

And there will come a time, you'll see, with no more tears.
And love will not break your heart, but dismiss your fears.
Get over your hill and see what you find there,
With grace in your heart and flowers in your hair„

I o găritza

Hai! La mulți ani de la a, a, mine, OOOOOOogăritza!
Ca să fiu în ton. Cu gloaba și restul.

La Donna Bella ( am uitat Tem-a din față lui Bella)

Don Quijote, dus cu capul, se bătea cu uriașele mori de vânt. Oare făcea și pipi contra?
Ca de obicei se vorbește numai de bărbați - Isus, Moise, Dumnezeu, Noe și Nae cel de pe Dealul Șurii, din buza pădurii.
Daaaa fumeia ce-o avea bre?!!!!!

Cum s-ar numiiii, ia să vedem?!
Donna Quijota?

Aaaaa, alea, alea de Crăciuniță! Nici asta nu e femelină!!!!!

Sinele din noi

S-a aruncat un om de la balconul parlamentului. Că nu mai putea. Câțiva parlamentari au plâns. unii au zis că nu mai continuă lucrările, cele mari, iar micul Boc a spus că e regretabil dar totuși, e un mic, la fel ca el, impediment, vor continua.
Omul și-a scris ceva pe tricou, s-a urcat pe balustradă și s-a aruncat în gol făcându-și fața zob de băncile-n care-și odihnesc cururile trudite, aleșii noștri fruntași. Cu maxilarele terci, a strigat un „libertate„ stâlcit, de pe targă în drum spre ambulanță.

Apoi au urmat o grămadă de tocșouri, luări de atitudine, păreri care mai de care. Au avut ziarele și televiziunile ce să mai bârfească și ce ratinguri să le mai crească.
Din greșeală am auzit una dintre zecile. O doamnă Tatoiu era foarte supărată că așa ceva nu se face cu trei zile înainte de lumină. Și-o tot dădea cu credința în fața unor politicieni, critici, ziariști.
„Nu se sinucide nimeni acum„ că e lumină sau pe vine. O lumină maaaare care se vede în buzunarele goale și rupte ale majorității populației.
Și mi-a venit o întrebare, în capul meu gol, dar plin de lumină: dacă știi că unii te omoară, iar tu tot te duci sau stai să te prindă, nu se cheamă tot sinucidere?!!!!

Layer-e din amintiri

Mi-am răsfoit iar pozele și am dat peste asta.



Și mi s-a făcut un dor de mititel!!!!! Binențeles cu lacrimi și colțuri gravitațional curgătoare.
Ochișorii lui clari și calzi de puiuț de căprioară, nu mai există. Ăia cu care mă urmărea întotdeauna prin casă sau care căpătau licărirea cea jucăușă, când trăgea de mine, stând cu curulețul în sus să mă joc cu el. Moșul mai avea chef de joacă! :)
Ultima ființă care m-a iubit! Cincisprezece ani! La rând.
Nu e nicio diferență între el și pruncul șesta.



Doar una. Majoră. Pruncul crește.
De pitic crește distanța amintirii viului și vidului din sufletul meu. Vina e aceeași.
Când te gândești că nu va trece până la sfârșit, îți vine să te încovoi sub greutate. Dar e crucea mea. Dacă aș fi și bătută cu ciulini!!!! Figuri. De stil. Oare aș îndura?

Amintiri. Trăim din amintiri. Atâta mai rămâne. Până ajung și alea terci.

Bine cuvântare

Ignor ance is blessed!

Înotând înnnnn .......

Auuuu!!!! În ce călcai?! Fir-ar ...... pszcdțmn

SSSSSSSSszoooareeee, dublu egzemplar e

I cant stop shaking!
The sun is up
Uazaaaap?!

Mângâ ieri de azi

Stau pe malul mării cu ochii în zarea lăptoasă. Valurile de-abia se-aud deși sunt lângă ele. Se rotogolesc leneș, ca o muiere de-abia trezită, peste iubitul ei.
Ies aburi și marea cea mare tremură din tot corpul uriaș sub atingerea stăpânului soare. Se gudură și împinge-n palma călduță să-i simtă cât mai profund apăsarea de viață.
O nouă zi superbă, calmă și în ordine pe pământ.
Și totuși! E un echilibru atât de fragil.

Van are de v ară

„Un simplu amic gandeste ca prietenia s-a sfarsit cand v-ati certat.
Un prieten adevarat te suna dupa o cearta.
Un simplu amic asteapta ca tu sa fii mereu acolo pentru el.
Un prieten adevarat asteapta si este acolo mereu pentru tine.
Un simplu amic citeste acest mesaj si-l sterge .
Un prieten adevarat il da mai departe si ti-l trimite si tie .... sa vad cati prieteni am...„

Am primit chestia asta. Fac un efort de data asta, deși este inutil. Dar când au făcut oamenii lucrurile cu cap? Când? În gând? În somn? Într-o lume paralelă?
Am găsit!
În van.

Rece Călduț Cald Fierbinteee

Din seria „Vreau căldură„ de orișicefel

The wrong paradise

Miercuri pe 22 cântă cu trupa ei, cine vrea, cine mai pohtește, să se uite-n linkul din josul paginii.
Și ascultați melodia asta! Neapărat!



Nu mai vreau frig! Și mocirlă. Și haine groase.
Nu pace, nu pace, nu pace la mine iarna asta!

Something's wrong in paradise!
Nu mai îmi place nici să scriu, nici să pun poze. Îmbătrânesc. Mă acresc. Brrrrrr!!!! Lămâia-i bună, dar cred că semăn mai degrabă cu o gogonea in distress. Adică una de i se greși lichidul amniotic.
Ups, asta presupune început! De unde?!

În demn

Unii oameni sunt demni de laudă. Alții demni de dispreț.

Șters

Planeta albastră ..... și cei de pe ea, maro

E dimineață! Zori de zi.
Aristocrația a hotărât să iasă la vânătoare. Hăitașii alungă prada de prin tufișuri și păduri în bătaia puștilor.
Când se ivesc din cețurile fantomatice, pe fondul idilic verde de pădure și cer albastru, oamenii cad ca muștele. Fazanii nu mai prididesc cu trasul gloanțelor unul după altul. Oamenii n-au nicio scăpare.
Mai târziu se văd spânzurați și aliniați pe bârnă. Așteaptă tranșarea.

În alt colț de lume câinii au salvat un om emaciat și lăsat să moară de foame. L-au spălat, l-au îngrășat, l-au deparazitat. Strălucea săracul!
Dar fiind maltratat de stăpânul câine și abuzat, răspundea agresiv când îi era luată mâncarea din farfurie.
Atunci câinii atotstăpânitori au hotărât să-l eutanasieze. Dacă era vreun cățel mic prin preajmă, când bietul om ar fi acționat instinctiv, să-și apere mâncarea, cea nedată de stăpâni?

O lume de fazani și câini. Civilizată. Culți în cap și cu fumuri de stăpâni ai universului.
Dar așteptăm planeta. Cea care ne va face pulbere pe toți. În aceeași măsură.

Toamna care-a fugit din mine

Nu-mi place deloc iarna asta! Și nu pentru că nu mă duc la ski, binențeles să-i văd pe alții, pentru că din ...... n motive nu am, nu știu, nu am cu cine .....etcîîîîîîîî
Mi-e frig! Mi-a intrat un frig în oaseeee!!!!
Mi-e dor de toamnă și căldura plăcută din ea. Când te poți îmbrăca lejer, nici gros nici subțire, numai bine să te simți fulg, nu de nea. Când soarele asfințitului e mai drăgăstos decât orice amant posibil. Sau vorbește lipsa de el? Nuuu, și-ar pune unii întrebarea? Sau nici atât
Chiar îmi lipsește. Tânjesc după libertatea de mișcare. După ce lâncezești o lună și cu groaza că nu mai trece, eliberarea eeeeee ....... fantastică!
Hai libereareeee!!!!!!
Pă draqu! Că râdea una de mine, încercând să se ascundă, când îi înmânam tacticos buletinul la bancă. Mă întreabă „ e așa de frig afară?„ eu cu căciula pe care-o voi purta și mâine, cu urechi lungi până-n pământ, peste care gluga groasă de la geaca de ski și mai apoi fularul rotit de două ori pe după gât peste gură. Care gât că nu se mai vedeau decât ochii.
De-abia a reușit să se stăpânească săraca! Dar se vedea că făcea eforturi supra

Plă mânie

Băi, dacă nu ești cuminte, îți trag și-o palmă, da?! De nu te vezi. Auzi?!
Tu nu vezi cum se umflă mușchii pe plămânii miei?

Oare se scrie cu doi i?!

Lumea nu-i a mea!

Să ieși dintr-o cușcă unde n-ai avut loc nici să te miști și să alergi mii de kilometri. Pe malul apei, vânând Impala sau făcând sex.
Să alergi cu pletele în vânt. Departe de oameni, doar câțiva. Pe un fond de cer albastru și prin hățișuri sau tufișuri.
De câte ori văd așa ceva, nu pot să nu intru în pielea personajelor, metaforic vorbind, numai că efectiv eu sunt cea care aleargă, iute ca gândul, țopăie-n două labe și se bucură.
Sau care aleargă printr-o cameră lungă cât un teren de fotbal. Și-apoi pășește direct afară printr-o ușă de sticlă.
Sau este la Munchen, ori prin Alpi, în Australia sau NevIorc, mâncând bunătăți cot la cot cu don Anthony Bourdain.

Cât de mare este lumea! Cât de impresionantă, diferită și ciudată!
Și nu putem avea din ea decât frânturele și-alea frânte.
Oare există cineva care și-a pus în minte și are și mijloacele să vadă lumea toată?!!!
I-ar ajunge o viață-ntreagă, sau ar fi nevoie de câteva?

Îmi pare așa de rău că n-o pot avea!!!! Daaaaa, lumea!

THE ZEUS

Dacă nimeni nu s-a prins, anunț că zilele acestea pe net se plimbă Zeus. Are loc că e din abur amestecat cu ceva aur.
Daaaa, nu vă mirați! Imaginați-vă un cap cât un stadion de mare, din care răsare-un ochi bulbucat printre nori, uitându-se chiorâș la noi, în special la mine pe tronsonul pix.
Are un toiag gigantic cuca re ne altoiește la poponeț și bate caco nicovală-n pământ, iar când vorbește, tună și fulgeră și scuipă f(l)oc.
Noi suntem miiiiici mititei, ghe muiți prin colțuri și nu știm nimic Decretat! Prin colțuri și-n genunchi pe coji de nuci și dude-n coaste albastre
Și dacă iar nu ierați cu informațiile la zi, nenea Zeus știe la perfecție limba română. Cine are nevoie de lecții știe prin urmare unde să se ducă.
Pe-o nucă!

Oare unde or fi zânișoarele, să ne scape curișoarele, ooșoarele, pufișoarele?!

Mari juana, de o zi

Doctorul de famelie
„- Cum domn doctor am apă la plămâni pe dreapta și pneumonie pe stânga?! Că mă băgați în spărieți! Știu că hârâi de o lună ca o treierătoare ruginită și am 39 febră, dar?
- Shh, trimitere la Marius Nasta„

Marius Nasta, doctorița de la 3m distanță
„ - N-aveți nimic la plămâni, e o ciupercă în gât. Scoateți limba.
- De aici tocmai?!!!!!
- DA„

Doctorul de famelie
„ - Domn doctor mă omoară gâtul, ar trebui trimitere la ORL, nu? Să fac analize mai complexe, că nu e în ordine.
- Eeeeeee, pentru ceeee?! ..... Haaaai să-ți dau
că tot e doctorița aici.„

„ - UUUau, s-a luat coirentul, vociferează așteptătorii de OReLe!!!!
- Puteți pleca acasă, nu mai dau consultații
- Păi, poate vine luminaaa!
- Nu mai vine. Punct.

Am mai văzut și eu cum face un doftor din străinătățuri. Foarte amabil te descoase mai ceva ca la poliție, iar tu trebuie să-i dai cât mai multe amănunte. Așa își conturează cazul și poate pune diagnosticul potrivit sau cere analizele care trebuie. Dacă de exemplu nu mai se termină o gripă, atunci nu e în regulă, nu?

La noi se aruncă cu praștia nește antibiotice și? Și? Dataaaaa.
Ce contează că deja ești leșinat pe picioare că se duse sistemul imunitar pe apa lunii?

Știați că anti bio este împotriva vieții?
Heh, și țe dacă!

Negru

O colorată!
Poate schimbă negrul din mine.

Încredere la butelcă

Laurette și-a umflat țâțulicile. E mai grea acum cu aproape un kilogram, fiecare cântărind cu câte patru sute și ceva de grame mai mult.
Deși e o mulatră foarte frumoasă, acum are dOO mingii de fotbal îndesate în sutien, care parcă stau să plesnească.
Întrebată cum se simte, a răspuns nonșalant că acum are încredere în ea și privește lumea altfel. Pe lângă faptul că recomandă procedura tuturor celorlalte specimene de același gen. Evident celor care au nevoie.
Ce-o avea de-a face încrederea cu țâțele nu-mi trece prin minte, dar reducând TOTUL la BAZĂ, a men's world, începe să se prindă sensul.
Noooooooomai că io fuge mai tare decât dânsul, și nu-l prinsei neam, că îl pierdui pe cărăruie.

Te le leu

Tocmai ce am citit un critic, care critica spiritul critic.
Întotdeauna se vede mult mai ușor paiul din okiul (era să zic maro) de la km depărtare, decât bârna din okiul nostru.
Iecsistă și o iecsplicație - se folosește un teleu super-performant, nu?

King Lear

La trap sau la bătut step prin țara kingului Lear. Un obicei obișnuit, un ritual de sfârșit de săptămână. Să ieși la plimbare, dar călare ...... pe bidiviu.
Așa cum este obișnuit și să intri cu câinii în pub, sau să ți se zâmbească. Să se vorbească cu tine ca și când te-ar cunoaște dintotdeauna, la un pint de bere.
Oameni calzi.
Oameni normali.

Cred că am visat o dată și normalitate printre noi.
La momentul actual e o diferență crasă între noi și ei. Sunt harnici. Au bun gust și mult bun simț. O țară plină de flori și verde. Acum e plină de alb
Nu pot să înțeleg de ce la noi e atâta lipsăăă ...... de orice.
Răsar vilele ca ciupercile după ploaie spoite cu prost gust cu carul, sau cu jipanul.
Oare de unde atât de mulți au atât de mulți bani? Să fie pentru că muncesc de dau pe brânci, nu?

Îmmmm mmmmm ieeeere

Ce mai mi-o plăcut asta la vremea ei!
Miere cu hrean și cremă de ciocolată cu pește

Noroi cu r ochii

Di la Chiș in nău :)
Tot cu noroi :D
Serie

Să ridice mâna cine a avut rochie de nuntă!

Poate rău

Printre flori te-am căutat
Printre munți și stele
Zile-ntregi și nopți la rând
Și nu te-am găsit
Poate rău te cat, te cat
Poate cerul m-a mințit
Chiar și marea-n lung și-n lat



Am mers marea-n lung și-n lat
Și nisip am treierat
Balene am omorât
Și nu te-am găsit
Poate rău te cat, te cat
Poate marea m-a mințit
Chiar și codrii din pământ

Am smuls codrii din pământ
Am băut livezi de poamă
Am căzut de mii de ori
Tot gândind că te-ai ascuns sub flori

Poate rău te cat, te cat
Poate lumea m-a mințit
Unde ești, iubirea mea?

Decembrie de Hrist ov

Câteodată rămâi înghețat de uimire sau, și de durere. De fapt nu mai e durere, e chiar mutism, unul surd și orb, privești cu ochii goi. Un craniu cu găuri negre și-atât
Uimirea ascultând un glas ca al Alexandrinei, ochii goi colindând netul și rămânând fără cuvinte, cu câtă ușurință și nepăsare ai fost aruncat tu și cât se plânge pentru alții!!!
Cât de înjurat și hulit, de văzut cât mai jos posibil!



Ei dar nah, vroiam a vorbi despre Alexandrina, despre frumos și spectaculos, despre special, despre pur. Privești și te simți curat, spălat în șapte ape, ape de izvor. Asculți și nu mai dor. Nu mai dor nici încheieturi, nici suflete, nici plămâni, nici Pământ, nici vânt, ploaie, zoaie. Te înmoaie.
Alexandrina Hristov și pianul ei, mi-au încântat în astă seară, urechile pe dinafară. Noroc că are o voce de străbate până în adânc. Adâncul surzeniei mele.
Ar trebui să vă duceți și voi, cei care sunteți surzi că așa vreți voi.
Mai are un spectacol în decembrie.

Nău miuzic

Cum o gripă puternică mă ține răstignită la pat și crește inima-n mine sub un munte de șervețele pline de muci, la fel ca și perna, care zici că-i freza „micuțului Will„ nu mai pun la socoteală că-s surdă complet și de la ușa apartamentului se-aude cum rage un măgar, disperat să-și arunce plămânii pe sârma de întins rufe, ce-aș putea să fac să mai treacă timpul? Nu? Să caut poze pentru o anume cestiune.
Și se pune Marlen pe scos cedeurile de la naftalină. Așa că acum zace un purcoi de poze noi-vechi și vechi-vechi de-au mai fost văzute, răstignit și el printre păreții calculatorului, fiecare pozuță așteptându-și liniștită rândul.
Și cică ar fi printre cele mai bune. Cred că o să pui una pi zi. Di Marile Nușica.
La mulți ani de-ntâi dișembre, că suntem în trei.
Să pun una noroioasă sau una vânturoasă?

Mai bine cu noroi. Ca să menținem linia de pultire a taboloului.

PiEs - după trecerea prin revista photo magazinului meu, mi-am dat seama că n-am absolut nicio poză bună, care să merite. După 6 ani. HA Ha ha ha haaaaaaaaa HA