Să alergi cu pletele în vânt. Departe de oameni, doar câțiva. Pe un fond de cer albastru și prin hățișuri sau tufișuri.
De câte ori văd așa ceva, nu pot să nu intru în pielea personajelor, metaforic vorbind, numai că efectiv eu sunt cea care aleargă, iute ca gândul, țopăie-n două labe și se bucură.
Sau care aleargă printr-o cameră lungă cât un teren de fotbal. Și-apoi pășește direct afară printr-o ușă de sticlă.
Sau este la Munchen, ori prin Alpi, în Australia sau NevIorc, mâncând bunătăți cot la cot cu don Anthony Bourdain.
Cât de mare este lumea! Cât de impresionantă, diferită și ciudată!
Și nu putem avea din ea decât frânturele și-alea frânte.
Oare există cineva care și-a pus în minte și are și mijloacele să vadă lumea toată?!!!
I-ar ajunge o viață-ntreagă, sau ar fi nevoie de câteva?
Îmi pare așa de rău că n-o pot avea!!!! Daaaaa, lumea!
4 comentarii:
Antony Bourdain trecu si pe la noi pe la Romanica. L-au dus la Bran la o petrecere costumata de Haloin :) si i-au dat sa manance mici intr-o piata.
Cat despre lume, tb sa castigi la loto potul cel mare si, sa ai vreo 5 vieti de rezerva, ca la jocurile pe calculator.
Știu că a trecut, că urmăream tare la un moment dat. Știu și scandalul.
Vreau să câștig la loto! Mai trebe numai să iau bilet.
Aiurea!
Mulțam de trec M tizo! :)
Ce rosu fain. Impresionant apus!
Mulțam iar! :)
Trimiteți un comentariu