duminică, decembrie 19, 2010

Planeta albastră ..... și cei de pe ea, maro

E dimineață! Zori de zi.
Aristocrația a hotărât să iasă la vânătoare. Hăitașii alungă prada de prin tufișuri și păduri în bătaia puștilor.
Când se ivesc din cețurile fantomatice, pe fondul idilic verde de pădure și cer albastru, oamenii cad ca muștele. Fazanii nu mai prididesc cu trasul gloanțelor unul după altul. Oamenii n-au nicio scăpare.
Mai târziu se văd spânzurați și aliniați pe bârnă. Așteaptă tranșarea.

În alt colț de lume câinii au salvat un om emaciat și lăsat să moară de foame. L-au spălat, l-au îngrășat, l-au deparazitat. Strălucea săracul!
Dar fiind maltratat de stăpânul câine și abuzat, răspundea agresiv când îi era luată mâncarea din farfurie.
Atunci câinii atotstăpânitori au hotărât să-l eutanasieze. Dacă era vreun cățel mic prin preajmă, când bietul om ar fi acționat instinctiv, să-și apere mâncarea, cea nedată de stăpâni?

O lume de fazani și câini. Civilizată. Culți în cap și cu fumuri de stăpâni ai universului.
Dar așteptăm planeta. Cea care ne va face pulbere pe toți. În aceeași măsură.

uk5-358-copy

Niciun comentariu: