luni, noiembrie 22, 2010

Adieri și plete, clape de pian, în van



Ați văzut gângăniile alea crăcănate, subțiri și delicate, împrăștiate ca niște păianjeni pe luciul apei? Nu-mi par Moise, ci dimpotrivă.
Merg pe suprafață, dar dacă te uiți în urmă, nu rămâne nimic. Una dintre ele sunt eu.
Câte lucruri minunate, întâmplări, povești de dragoste, fotografii și filme, poezii, sunt pe pământ!!!!
Iar eu nu le-am atins nici cu adierea trecerii mele prin viață.

IMGP0287.jpg-1

5 comentarii:

Vasile Covaciu spunea...

interesant! salutari!

sorinadavid spunea...

mai ai timp...

ogarafgan spunea...

CV, VC, nu-i bine nicicum :)) îmi pare rău, dar mă bucur de trecere, salutări și cuvânt :)
Mulțam, vă mai aștept! :)

Inu, hmmmmm???? Pentru?
:)

fotografu spunea...

"Iar eu nu le-am atins nici cu adierea trecerii mele prin viață."
Pai, nici ele nu v-au atins. Deci e tocma pe tocma, e bine.
Era nasol daca va atingeau si nu stiati, sau invers.
Asa, e bine.

ogarafgan spunea...

Hehehe! Domnu fotografu, ca să mă atingă ele, e probabil 90% vina mea ca și un tot, un întreg.
Mi-e slăbită voința, muuuult sub .... ehhhh, mai bine fac un post detaliat, pentru cine interesează, mă dezbrac un pic, să rămân cum m-a căcat mama .... nu că ar interesa totuși pe cineva.
Uite că nu sar de cur în sus ca alții, când omul are dreptate.
Mulțumesc de trecere donule fotograf!