luni, noiembrie 22, 2010
Adieri și plete, clape de pian, în van
Ați văzut gângăniile alea crăcănate, subțiri și delicate, împrăștiate ca niște păianjeni pe luciul apei? Nu-mi par Moise, ci dimpotrivă.
Merg pe suprafață, dar dacă te uiți în urmă, nu rămâne nimic. Una dintre ele sunt eu.
Câte lucruri minunate, întâmplări, povești de dragoste, fotografii și filme, poezii, sunt pe pământ!!!!
Iar eu nu le-am atins nici cu adierea trecerii mele prin viață.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
interesant! salutari!
mai ai timp...
CV, VC, nu-i bine nicicum :)) îmi pare rău, dar mă bucur de trecere, salutări și cuvânt :)
Mulțam, vă mai aștept! :)
Inu, hmmmmm???? Pentru?
:)
"Iar eu nu le-am atins nici cu adierea trecerii mele prin viață."
Pai, nici ele nu v-au atins. Deci e tocma pe tocma, e bine.
Era nasol daca va atingeau si nu stiati, sau invers.
Asa, e bine.
Hehehe! Domnu fotografu, ca să mă atingă ele, e probabil 90% vina mea ca și un tot, un întreg.
Mi-e slăbită voința, muuuult sub .... ehhhh, mai bine fac un post detaliat, pentru cine interesează, mă dezbrac un pic, să rămân cum m-a căcat mama .... nu că ar interesa totuși pe cineva.
Uite că nu sar de cur în sus ca alții, când omul are dreptate.
Mulțumesc de trecere donule fotograf!
Trimiteți un comentariu