Merg pe un drum. De fapt pe lângă, chiar departe bine. Pe drumul pe care ar trebui să merg eu, merge viața.
Și merg oameni. Mulți oameni. Cărora le pasă. De alții. De unii. Unii de alții. Fire invizibile împânzesc cărarea. Dar n-ajunge niciunul până la mine.
Și totuși, dacă este invizibil poate nu-l văd eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu