De la un timp nu mai am chef de nimic. Și mi-e teamă! Că asta e, nu mai simt nimic, sunt ca o vază goală și ciobită.
Nu mai pot să văd frumosul și mă întreb dacă eu sunt de vină sau chiar nu mai este!
Oare cum trece timpul în gol? Ce se mai poate schimba, ca să-ți dai seama că nu mai e azi, ci mâine?
Dar oare mai are importanță?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu