Photobucket

joi, noiembrie 11, 2010

Viva la revolușân



Trebuie s-o spun. Mă enervează fantastic împrăștierea asta pe 70 de milioane de căcaturi de feisbuci, tiutăr, și alte porcărele.
Și din punctul meu de vedere asta înseamnă și știu c-o să-mi pun o grămadă în cap, doo punte: denotă tipul de om care ești. Te-mprăștii în 4 zări? Aia ți-e consistența, străvezie, de nimic.
În metrou tudei, un prichindel de fo 2 zeci de anișori își punea nonșalant întrebarea ”cum se poate să n-aibe lumea feisbuc?”
Ce pula mea e feisbucul nene? Un alt fel de a pune laba pe cât mai multe pizde? Că invers nu văd acțiunea.
Îți faci noi prieteni? Care să-ți dea la gioale când li se scoală lor că te-ai învechit? Stai să mă tăvălesc pe jos, cu crăcuții ăștia grăsuți în sus de râs. O rețea de socializare, din care se mai pescuiește ceva freș de futut, proști care să-ți admire capodoperele de artă, sau alți proști de pe urma cărora să poți trage câteva folosele, fie el și cel mai mic nimic, numai să-ți gâdile orgoliul, cel sub formă de oușoare, la care dacă adaugi mult păr, negru și lung, poate deveni nu, o operă de artă, numai bună de preaslăvit.
Îmi face atâta greață amarul ăsta, tonele acestea de apă de mare de falsitate, că pur și simplu nu-mi pasă de reacții.
Sunt SĂTULĂ până-n gât de oameni de nimic și ca atare, de câte ori mi se va da ocazia sau nu, o să le-o trag la gioale, scurt la obect și cu multe zoaie de la toți scuipații pe care-i pot arunca pe minut.

O țară de oameni de nimic, o lume întreagă de oameni de nimic, în care simt că mă sufoc. Sunt inchisă într-un balon transparent și moale ca rahatul, mai mic în diametru decât înălțimea mea, din care nu pot să ies neam.
Și nu, nu pentru că eu nu sunt în stare, ci pentru că rahatul din jur nu-mi permite. Poate e mai bine, înăuntru barem e aer curat.
Nu mai țin minte de când n-am mai văzut prefăcătorie. Nu mai țin minte de când n-am mai văzut bunătate pe stradă.
Exemplu

IMGP1696

Ies cu Lupin la plimbare. În spatele blocului meu sunt case și mă topesc de drag să mă plimb prin toamna asta îngrozitor de galben-roșă, printre pământuri, și copaci, și lemn de gard sau frunze uscate, care ce-i drept sunt puține. Restul sunt încă vii, pe jos, dar colorate.

IMGP1649

Nu-mi aduc aminte o toamnă mai frumoasă ca asta în București. Mă simt atât de bine cu ea, cu natura din bucata asta de vreme, că mă tot aștept la ceva rău, la un cutremur, sau f-un prieten binevoitor să-mi arunce câteva vorbe otrăvite cu praștia să-mi strice cheful.
Și cum mă plimbam eu așa agale cu soarele-n creștetul capului bătându-mă ușor și constant, aud un câine lătrând, de la f-o sută de metri. Nu-l vedeam, îl auzeam doar și mă întrebam cum de ne văzuse!
Și latră și latră și latră. Nu-l prea luam în seamă, dar devenise un poco enervant, așa ca un țânțar de te bâzâie la ureche și nu reușești să-l pocnești dându-ți palme disperat peste ea.
Ajung aproape în dreptul curții respective și văd o gaură în gard ”aha, deci p-acolo ne văzuși dementule”
Nici nu termin de vorbit cu Marlena, că iese unul cu ochelari la fo 60, din curtea cu pricina și mă întreabă dacă nu mă doare capul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Marlena 1 rămâne interzisă și zice ”Ha???!!!!!”
Ochelaristul cu venin cu stropi - ”Păi nu te deranjează așa lătratul?”
Păi da, nu mă deranjează latratul câinelui lui, din curtea lui, pe mine, care treceam o stradă publică, în drum spre casă?!
Întrebare pusă răstit și cu clăbuci inervoasse la gură.
Deci s-o luăm metodic. Trebuia să alerg nene, să nu-i deranjez câinele, care-l deranja pe el, la el în curte, io fiind pe domeniul public, pe care alte zeci de oameni trec zilnic.
Ca atare au mai intrat în discuție și niște morți, rude cu a dânsului mamă, că patru eram prea puțini.

Căcam așa merg lucrurile la noi în țară, în direcția potrivită, cu susu-n jos. Normalul s-o dus în pizda măsii . Și anormalul e la rang de conducător de clasă.
Fiind normal într-o țară de anormali, NORMAL că tu faci discordanță cu restul și ești marginalizat.
Și totuși. REFUZ cu obstinență să devin căcat. Mai bine spurcată la gură și urâtă de populeișân, dar împăcată cu mine însămi.
Vorba aia, când ajungi să te iubești pe tine, începi să simți că trăiești.

IMGP1697

17 comentarii:

InGri spunea...

Absolut de acord, absolut la fel simt si eu, si ma revolt si eu ... viva ...

Cozmin Fruja spunea...

Superbe pozele, foarte bine pus punctul pe "I"! Va sustinem pana la capat pe tine si pe Marlena...:)

ogarafgan spunea...

Și noi vă mulțumim cu plecăciuni, famelie Frujo :D
Mulțam de trecere! :)

ogarafgan spunea...

InGri, era la spam, pare rău, d-abia acu îl văzui.
Îmi place punctul tău de vedere și pusu-n frază :D

Anonim spunea...

mai, vorba aia cu iubitu' n'o stiam, dar am s'o experimentez :)))
in rest ..ia si tu din primavara asta de toamna ;) ce-i mai bun si frumos...
eu azi am fost asa de extaziata ca-mi venea sa sun la spitalul noo sa vina sa ma ia in camasa de forta..sa ma supuna la tot felu' de experimente si sa vada ce cauza a dus la asa un efect...si aveam si o lucire in ochiu' stang..cand nu mi se batea ca fluturelu' iesit proaspat din cocon...
ps
hai sa-ti dau si un sfat...mergi pe carosabilu' care este...nu risti decat sa dea vreo masina peste tine..dar nu te latra cainii din curtile oamenilor ...
glumesc..imi place cum ai povestit..o seara buna !

Codrin Lupei spunea...

Ai foarte mare dreptate Marilena...si este intotdeauna o placere (si o raritate) sa respiri si un pic de sinceritate prin spatiul asta virtual. Multumesc pentru asta! Ai grija de tine!

ogarafgan spunea...

Păi Ina, pe carosabilul care ieste mergeam, că trotuarul fix de 1,20 era ocupat de mașini în totalitate. Altă normalitate românească.
Și ție suflețico, poeta lu mama de suflet >:D<, o seară bună și vise plăcute cu bătăi de fluture :)

Codrine, nu te-am mai auzit de mult, bine-ai mai trecut p-acilea! :)
Mulțumesc frumos, asemenea și ție! :)

Și mă bucur că sunt câțiva de acord cu mine, chiar nu mă așteptam să comenteze nimeni :D

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

O toamnă cu iz de primăvară.În acest an parcă ar dori să rămână veșnică.Așa "caldă", pomii vor înflori!
Uiți de lătratatul provocat și de efect!

ogarafgan spunea...

Chiar îmi spuneam, oare ce vine? Primăvara sau vara?
Ntz, ntz, e toamna, una specială, în care n-a plouat, nici vântul n-a bătut prea tare, așa că frunzele s-au conservat în aur și sânge curat de feciori neprihăniți ...... unde, unde? :D
Mulțam de trecere de 3XTora! :)

Catalin spunea...

Cum nu sunteţi singură în vârf de munte şi trăiţi într-o lume cu oameni de nimic în esenţă ce sunteţi?

ogarafgan spunea...

Cătălin, nu înțeleg întrebarea!
Sau înțeleg asta - că dacă sunt într-o lume de nimic, cum m-ai întrebat direct cu „dumneavoastră ce sunteți?„ atunci evident, ca la meatfmeatics, rezultă și eu tot om de nimic.
Nu că ar fi ceva de capul meu, dar crezi că se simțea nevoia să spun „într-o lume 90% de nimic, sau 99%?„
Eu respect întotdeauna oamenii care mă tratează la fel, deși sunt din ce în ce mai rari. Nu înșel, iar dacă mint sau nu spun adevărul, nu o fac pentru ca să trag foloase de pe urma asta, ci pentru că nu vreau să rănesc sau pur și simplu din chestii nevinovate, purtări copilărești pozitive, nicidecum altceva.
Respect valorile, omenești și nicidecum valorile de genul, doo punte: ăla are bani, ia să-l gâdil la coaie .... aia are cunoștințe, ia poate pun de-o pilă să mă fac cel mai tare futograf .... hmmm, papa bun, până acum n-am experimentat cu femei mature, ia să încerc ..... și etc, lista este foarte lungă.
Lumea mea nu este limitată numai la un segment de popoleișân, deși așa sună. Mai ies în lume, mai muncesc, nu des și tare, dar destul să simt că mă dau cu capul de pereți.
Când te copleșeste un lucru în sens negativ, chiar dacă nu e general valabil, atunci ceva sigur nu este în regulă.
Acu întrebarea era, doo punte: de ce ai simțit nevoia să mă întrebi așa ceva?!

Anonim spunea...

Auzi Fei(ti-asi fi zis Doamna,dar cum spune si asta de-i zice Catalin , traiti intr-o lume de nimic , Doamna si Domnul s-ar potrivi ca nuca-n perete, plus un stil decent, corect plin de respect, de comunicare) ai inteles foarte bine intrebarea si o dai din colt in colt producind si mai multe bubuieli la tinicheaua personala. Ce inseamna asta? :

Eu respect întotdeauna oamenii care mă tratează la fel, deși sunt din ce în ce mai rari. Nu înșel, iar dacă mint sau nu spun adevărul, nu o fac pentru ca să trag foloase de pe urma asta, ci pentru că nu vreau să rănesc sau pur și simplu din chestii nevinovate, purtări copilărești pozitive, nicidecum altceva.

Daca minti , te inseli pe tine automat(sa-ti stea in git o merdenea de pe Covaci) nu numai pe cel care-l ranesti automat(pe el il scutesc de merdenea) ca nu-i spui direct ce gindesti .
Un copil este pur, iti spune direct ce gindeste.....

Asi pune pariu ca nu publici ce-ti spun direct , sincer si din suflet.

Vasile 13
P.S; Nu-ti mai zic de valori si ceea ce scrii mai jos ca iesi si mai tamponata

ogarafgan spunea...

Dragul meu Vasile, al treisprezecelea, copil e una, copilăresc e alta(iar copiii mint de mama focului, pe ce lume oi trăi?!)
Despre respect, ce să vă spun? Merdeneaua aia spune totul.
Iar tamponarea mea e direct proporțională. Cum aici lipsește, și tamponarea este nulă.

Cele scrise mai sus de către Vasile, sunt adânci. Cu atât mai mult, cu cât sunt venite din partea unui DOMN care nu-și declină identitatea. Sau DOAMNĂ!

Hai să trăim! Bine. Că otrăveala răsări iar pe cărarea mea. HA HA

Anonim spunea...

Mon Petit Verde de Paris, pardon, Merdenea ,pardon ,asta ,pardon, Fei, , cum iti zice ? ahhhh da, mincinoasa....copchilu isi formeaza strategia lui inca din pruncime(plus minus citiva ani ;)) in functie de mediul(FAMILIA-daca exista) unde se dezvolta pentru a supravietui in long way to Tipperary(viata) pe care o urmeaza secunda cu secunda.
Numai ca in primii ani , il prinzi la papusoi,cind minte. Numai in cazul in care tu esti o micinioasa notorie , isi formeaza strategia si te depaseste , cu mult ,ochii lui devenind in timp scurt – Poker Eyes-Face – si ti- o, trage tie ca fost „profesor/profesoara“ cu brio si Magna cum Laude,fara drept de apel. Dar daca TU, esti om corect,sincer,deschis , pustiul are numai ce invata---spre binele lui in viata.......
Si sti foarte bine ca nu sunt anonim....
Vasile 13 PLUS

O freci de Malineanu.....trezeste-te

Catalin spunea...

Nu sunt interesat să răspund la întrebări simple...

Mihai Cantea spunea...

Sint rar in comentarii dar asta nu inseamna ca nu imi place ce scrii si ce si cum fotografiezi. Iar ce ai scris azi este foarte bine si ma tot gindesc ca ar fi bine ca mai multi dintre noi sa ne exprimam atit de normal si de curat asa cum o faci tu! Frumos!

ogarafgan spunea...

Mihai, da, nu ne-am mai auzit de mult :)
Mulțumesc de trecere și cuvinte!
Cum mai E vremurili pi la Ieși?
Ce chef am să mă duc undeva departe, departe, în țară, dar nu cu turma :)
Dacă aș avea mașină, aș trage o fugă de fo 2, 3 zile pe undeva
Mda, vrabia mihai viteazu!