Multe trec de-a lungul unei vieti de om, sunt lasate in paragina, sunt napadite de buruieni.
De exemplu eu naparlesc, da nu radeti. Parca sunt un sarpe, numa' ca ala da toata camesa jos o data, la mine sunt bucatele prin toata casa. Mi-am format un tabiet: cand vorbesc la telefon, mult, nu-mi mai rod unghiile, imi cojesc pieile, e o adevarata placere sa vad ca zboara prin toata casa la cea mai mica adiere, de zici c-a venit iarna plopilor de primavara.
Asta e, trece si se duce, dorul de un nume pe care l-am auzit de 20 de ori intr-o zi si citit de tot atatea ori in aceeasi zi, dar nu mai are rezonanta, trec nervii si supararile, trece viata in a ei toarsa monotonie fara cea mai mica scanteie de inedit, neasteptat, incitant.
A ramas un ecou fara fatza, un gol enorm in care e un mare semn de intrebare si binenteles o piele noua :D..... ornata cu bucati de veche.
5 comentarii:
Cadrul cu Ana e dintre cele mai bune pe care le-am vazut pana acum cu ea. Dupa primele doua nu-s innebunit, doar prelucrarea primului e interesanta.
(welcome back ;) )
Welcome back:)
Place tare ultima fotografie cea cu tipa EOS Digital, super ideea!!!
De asemenea si textul, sper ca acum totul este ok!
Numai bine.
Imi place fereastra aia inalta. Ai lasat-o sa scape cu un singur cadru? Mare pacat. :P
Sarumana de comentarii :D
Calin: ideea nu a fost a mea :)
Geiutza: am tras 2 cadre, dar ma saturasem sa foto cd-ul de Mozart ;;)si asteptau baietii de la stand sa-l dau inapoi :P
Exceptionala ultima!
Trimiteți un comentariu