duminică, iunie 08, 2008

Feluri, feluri

Am o vecina de bloc pe care cu greu, desi e femeie, prin definitie sexul slab, delicat .... deci pe care cu greu o pot numi om. Urla in fiecare dimineata la maica-sa, femeie trecuta de 60 de ani, o bate, nici nu pricep in ce fel, pentru ca se aud niste schelalaituri ascutite si luuuungi, de parca ar ciupi-o pana la sange .... sau i-ar veni chef de chiuiala in toiul zilei.
Se aud in luminator numai discutii de genul "te-am intrebat ceva! raaspuuunde! ( ton din ce in ce mai ridicat ) n-auzi tampit-a dracului, c-acum iti pun gunoiul asta-n cap! .... de ce nu l-ai dus inca? .... de ce n-ai facut aia? raspunde? " si-apoi chiuitul de rigoare. Deci un copil vorbeste asa cu mama care i-a dat viata, care l-a sters la cur de cacat ani de zile si i-a dat de mancare cu lingurita .... care a tinut-o in scoala si a incercat ( ca n-a reusit ) sa-i dea o educatie.
Si culmea, desi vecinii, inclusiv noi am chemat de mai multe ori politia, pentru ca urletele erau insuportabile, adica efectiv te durea sufletul ca strain cand auzeai, mama, batrana, n-a vrut niciodata sa depuna plangere. Ne-a rugat frumos, cu voce soptita si cu bestia in spatele ei, sa nu ne mai bagam. Cred ca era ingrozita de frica.
Prin comparatie, am niste prieteni, pe care cred cu toata taria, ca Dumnezeu m-a fericit - in sensul bun spus - sa-i am! E atata dragoste si respect, e atata intelegere intre ei, ca mintea mea, cu toate ca totul se desfasoara in fatza ochilor mei, refuza sa priceapa. Parca urmaresc cu ochii larg deschisi un vis, parca citesc cu ochii mintii o poveste de adormit copii, parca e din alta lume. Ceva fantastic, un lucru totusi adevarat pe care eu n-o sa-l gasesc niciodata. Pentru ca e rar, precum diamantele perfect slefuite de nu stiu cate karate ce-ti iau ochii .... si se duc cu ei.
O mica povestioara - fetii i s-a facut rau in masina. Baiatul a pus frana in cateva secunde pe banda de urgenta si a coborat super ingrijorat - se vedea totul in ochii lui speriati si plini de dragoste. Cu miscari iuti a scos pastilele din spate, i-a pus apa in pahar si gata. Totul a durat cat am intors eu capul si m-am dezmeticit de ce se-ntampla. Si nu era vorba de ceva grav.
Iar ea, ea se uita la el coplesita, se intindea frumos, delicat, pisiceste, cersind un pupic. Discutau impreuna, calm, eu neauzind o vorba din spate din ce-si spuneau. Si da, vorbesc intr-una, au ce-si spune unul altuia si acum .... desi sunt impreuna de trei ani de zile.

Ciudatenii .... amandoua exemplele sunt cat se poate de ciudat de normale, atat de ciudate, ca ma fac sa-mi duc doua degete la tampla, sa-mi cada ochii pe cearceaf dar in gol si sa meditez la nemurirea sufletului ..... OMENESC


maree-082

maree-071

2 comentarii:

Octavian Andrei Brezean spunea...

pai eu am ajuns la concluzia ca unii nu au suflet. in consecinta se poarta mai urat decat cele mai salbatice animale. trist...rau.

ogarafgan spunea...

da ma Octav, nu mai e trist deja, e dincolo!