Nu e, uite! Uite, nu e!

O vreme, destul de lunga in cele ale mele lumesti, am vazut asa .... sau nici asa ....
Am vazut numai carti, speciale .....
Internet numai si numai o sectiune .... si aia speciala ....
In schimb dormeam, bustean ..... si visam ..... o mie si una de vise ..... vise de tot felul pe care nu le voi uita niciodata ...... vise premonitorii. Eram in mare la fund, intrun albastru de ma durea, urcam apoi prin niste vartejuri si ma rostogoleau valurile dar reuseam sa ies la mal ..... in patru labe, malul fiind departe cu apa mica .... si in fatza mea iesise un altul, nimeni altul decat Florin Constantinescu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! de ce el? nu ma intrebati.
Zburam .... si era extraordinar, nu pot exprima in cuvinte senzatiile care te cuprind, beatitudinea care te-ameteste ..... si ma urmarea un barbat necunoscut, care spre surprinderea mea, putea si el sa zboare dar destul de prost in comparatie cu mine. La un moment dat am intrat amandoi in picaj, eu reusind in cele din urma sa ma redresez, el nu. A cazut, infigandu-se in pamant pana la gat intre doi copaci aflati exact la un cap distanta :D
Eram pe plaja, dar o plaja atat de intinsa, atat de calma si linistita, cu lume putina si nisip fin, cu nori albiciosi si negri pufosi, marginita de coline la fel de calme, galben-argiloase. Si exact cand deveneam constienta de ce se intampla, iesea soarele, timid si palid, dand o tenta de cataclism argintiu marii si de ciocolatiu bronziu plajei cu omuletzii ei cu tot.
Un lac, un podetz ingust pe post de debarcader, singurul loc de altfel pe unde puteai iesi pe mal, restul fiind ocupat de cladiri una langa alta. Eu unde altundeva decat in apa, incercand de zor sa ma prind de podetzul inclinat catre apa la 70 de grade .... si strigand ajutor din toti rarunchii ..... si strigand ..... si strigand ..... si strigand. Dupa ore, doua bratze albe, delicat de slabutze, feminine, sunt tot ce am vazut cand m-au scos din apa.
Si cireasa de pe tort, adica realitatea, goala-golutza, cum a facut-o masa .... sau in termeni biblici, Dumnezeu .....
Intr-o luni ma indreptam catre spitalul Elias, sa aflu rezultatul la un RMN .... dupa ce mi se spusese c-am o tumoare de 3,5/4 cm la o ecografie. In tramvai pe un scaun o femeie citea dintr-o carte. Nu puteam sa-i vad titlul c-o tinea in poala. La un moment dat o inchide pregatindu-se sa coboare si vad in toata splendoarea lui scris "FINALUL GRANDIOS SE APROPIE " ..... in secunda urmatoare-mi sari inima din piept "oare ce sa fie? .... sa fie ceva? de bine? grandios inseamna BUN.... dar ce ar putea? ca s-a vazut doar ceva acolo la ecografie"
Si asa a fost. Grandios, in cazul meu, a insemnat NIMIC.

NU ERA NIMIC ACOLO of!!!!!!