duminică, iunie 08, 2008

Zarea malului de mare

Fusai .... la mare, pentru cateva ore, la mama-ia.
A fost exact ce cautam de multa vreme .... racoare, lume imprastiata, rasfirata pe plaja pustie, apa caldutza cat sa-ti balacesti picioarele in voie, si .... si calm. Miscam din picioare si parca pluteam. Eram numai eu si marea, marea care-mi murmura cuvinte numai de ea-ntelese in ureche. Murmur ce ma facea sa tremur de placere, milioanele de firicele de par de pe corp impungand erect aerul in timp ce vantul le unduia aidoma lanurilor de grau prin care haladuisem cateva ore mai devreme.
Am mers asa pe plaja, prin apa in nestire vreo patruj de minute in aceeasi directie, talpile fiindu-mi sfichiuite de scoicile maruntite de bataia ritmica, tahicardica a valurilor. De cateva ori mi-am privit incantata pielea rozalie, curata, ramasa-n urma muncii seculare de la mal de mare. Si-apoi apasam mai tare, mai sa strivesc si eu resturile vietatilor calcaroase, aruncate cand cu furie, cand cu mangaieri delicate de draga mea mare mare.
N-am vazut sirene, nici nu le-am cautat, pentru simplul fapt ca o vreme privirea mi-a fost atintita in sus, iar alta vreme in zarea malului de mare.
Si acum, sentimentele-s greu de asternut pe hartie, mai bine .....


maree-164

4 comentarii:

miChou spunea...

superbă! parcă-i o pictură :)

ogarafgan spunea...

pupic mai Mishulica! exact asta am vrut :D

Mihai spunea...

frumos tare.

ogarafgan spunea...

Multzam Mihai!