luni, martie 01, 2010

În-vii



1 martie, a venit primăvara ...... fără Șicone, fără, fără ...... dar cu multe, multe lăcrămioare!
Aș vrea tare mult să am și eu cui spune "mi-a fost dor de tine" E bine, e comfortabil, e ocrotitor!
Multă lume blamează Mărțișorul! Bărbații că se simt obligați, femeile, ce-i drept puține, că vezi duamne, restul sunt proaste că așteaptă chestii de doi lei, pe care le uită mai apoi îndesate prin sertare prăfuite.
Dar în fond Mărțișorul e istorie, a noastră, a românilor, pentru că e inventat de noi. E iubire și atentie, pe care le vrem, le simțim nevoia, nevoia de a fi arătate prin aceste micuțe prostioare, câteodată chiar miniopere de artă cu adevărată valoare. Sau mini începuturi, ca albii ghiocei răsăriți din huma pădurii sau a unei coame de deal.
E recomfortant să ți-i ofere cineva! Și sunt numai acum! Sau un buchețel de viorele! Parcă mai respiri câteva clipe în plus față de final! Sau dacă vin de la o persoană apropiată, indiferent că-i prieten pur și simplu sau iubit, mai pătrunde o rădăcină în tine, sau se-adaugă înc-o za de argint în lănțișorul relațiilor de-o viață. Ehhhhh! Offfffffff!
Lucruri frumoase cu semnificații sufletești luate în derâdere! Pentru că le ai, de fapt le au în permanență! Dacă nu le-ar mai avea? Cum ar mai tânji! Și s-ar preface până-n străfunduri că nu, că sunt tari și nu le trebuie căcaturi!
Femei și bărbați în primăvară! Și eu pe lângă! Război și pace! Viață și moarte!
Și cânturi! Multe cânturi ale iubirii, neîmplinirilor sufletești, ale morții și nemulțumirii de sine sau cântul fericirii!
Oare ce este fericirea? M-am dus un pic în dex. Scurt, fără consistență, o definiție seacă!
Și cât durează? Cică e o stare. Poți fi în stare de starea asta în permanență?
Sau de la un anume timp încolo, îți mai permiți?!!!!! Sau începi să-ți pui, să ți se pună delimitare ...... ca să nu cazi în ridicol ...... deși cazi în primăvară, în picioare ......
Și te uiți cum din picioare, pornesc firișoare ce merg în adânc, la căldura și adăpostul mamei pământ, ca să pocnească ghioceii și brândușele prezentului de azi, de mâine. Ai, ale prezentului lor. Al tău a trecut. E supt prin firișoarele rozalii ce pornesc din linia vieții din palmele pe care te sprijini când cazi din picioarele cu vlaga strămutată .....
Hahahah, și totuși e un post al pauzei sufletești, al suflului ca o gură de tequilla cu gust de demult, uitat, o răsuflare de ușurare. O ușurare, care dacă nu-s atentă, m-aruncă de nu mă văd bine, ca un salt de purice!

Și totuși, dacă-i viață, e neapărat și moarte, deziluzii, nefericiri, fericiri ...... și frezii, cu șnur catifelat și gros de roșu de veci și alb de zăpadă!

054

10 comentarii:

catalin fudulu spunea...

Marilena, la faza cu Dex-ul nu prea te cred, sau poate ai vrut să verifici, ca să fii sigură.
Păi ai uitat cum ne pisa sufletele proful, în liceu, la orele de filosofie cu Ce e fericirea?
Scriitura ta te prinse într-o pasă fericită...îţi prieşte primăvara...fugi de curent...să nu fugi şi de noi...
Şi pe doamna cu umbrela de ce nu ai mitraliat-o din faţă? Mânca, cumva, o banană? :)
Una peste alta, se potrivesc frumos culorile doamnei cu fundalul.

Paul Radu Mircescu spunea...

Da, doamna, ce poza frumoasa!...Bravos!
Cat despre comentariul pe care l-ati postat la cea mai recenta scriere a mea, cu ”de unde va vin ideile” iaca, va raspund: din capul asta frumos al meu. O zi buna!

ogarafgan spunea...

Cătălin, doamna și-a uitat-o acasă! Banana.
De obicei, spatele oamenilor, mie-mi spune mai mult decât fața. Pentru că mă ignoră și-atunci este el însuși :))
Oricum nu expresia duamnei o căutam, ci expresia corpului :D acoperit cu ceva. Ceva-ul roșu de sânge acompaniat de umbreluța protectoare și gentuța de fluș :D
O pată frumoasă de culoare, în griul cotodian orădean.
Și da, curentul de azi, îmi produce secreții nazale. Mi s-a acrit de-atâtaaaa, să-i spun mai bine infantilism, sau pipi gone with the wind. Și ce dacă mă piș pe mine? Cică face bine urinoterapia!
Mulțam de trecere și laude! :)

Domnul Pol, bună impresie aveți despre dumneavoastră! Chiar vă invidiez!
Eu l-aș da la câini, să joace fotbal cu el! :)
Hihihi, pe-al meu, pe-al meu! Bine că recitii imediat.
Mulțumesc de trecere și cuvântul cel bun! :)
O zi bună tu iu tuu!

Danca Danela spunea...

ce poza frumoasa!o poza marilenoasa!Rosuinos de marilenoasa!:)

ogarafgan spunea...

Mulțumesc Dăncuța mea Dăncuță drăguță!
O zi bună sa ai, în fiecare zi! :)

catalin fudulu spunea...

Oradea...parc...Olosig?
La cetate nu are cum sa fie...ca acolo e plan...

ogarafgan spunea...

La cât am alergat p-acolo într-un timp f scurt, numai prin parc nu am ajuns :))
E vizavi de un Carrfour cu L ceva, și o mănăstire sau catedrală.
Nu cunosc Oradea și n-am avut pe nimeni să-mi zică ce și cum, așa că în afară de câteva foto furate, o ploaie măruntă plăcută și-un Lupinol, n-am chiar nimic de spus :)

dulcineeea spunea...

Ce bine ca nu am umbrela rosie! Nici potetuta! ca puteam sa ma nimeresc io in poza :)
Dar poate fac rost de unele roz pe cand mai treceti prin urbe:))...as fi un ghid dragut? ei, da' cred c-ar trebui sa negociez cu Lupin...
ce misto de el...sa vina sa ma ia si pe mine cineva, va roooog...(nu mananc mult si nu fac pipi pe covor)

ogarafgan spunea...

Ahaha, când oi mai trece io prin Oradea, o să fi trecut multă apă pe Criș! :)
Da e bine de ținut minte, mulțam!
Ultima frază nah, intră ceva lume p-aci decând cu PRM-ul nostru drag!
S-o găsi cineva, mai ales că v-ați făcut publicitate bună ;)
Mulțam de trecere! :)

catalin fudulu spunea...

Aha, la ieşirea din oraş...