Metro Jazz

Am venit cu metroul în seara aceasta acasă. Îmi place pentru că din timp în timp se aude glasul roților de tren și câteodată văd luminile altui metrou ce-aleargă din sens opus, pâlpâind sacadat și trecând halucinant prin fața ochilor. Iar în urechi îmi răsună un pian pe acorduri de jazz moale. Îmi place pentru că pot studia în căldură, tot felul de figuri bine iluminate.
Și-uite așa față-n față cu mine s-a așezat un cuplu! Stăteau bot în bot dar într-un fel tare plăcut, nu ostentativ, nu călare unul pe altul, nici măcar nu se sorbeau din priviri ...... numai de pe buze, dar intr-un stil de mi-a smuls zâmbetele!!!!!
Îl vedeam numai pe el din față, o față rotunjoară, de om bun, cu niște ochi mari albaștri și buze groase, un pic bosumflate, ca la copii. Nu era frumos, era copilăros! Pe la vreo 28!
Ea brunetă, cu ochi negri și sprâncene subțiri la fel de negre, mușca dintr-o ciocolată, din care din când în când, îi mai îndesa și lui în gură.
Dacă nu te uitai la ei, nu conta, că auzeai! Auzeai țucăturile! Pup-pup sau cum dracu s-o scrie! La început n-am realizat, dar apoi ceva mă toca la tărtăcuță! Se auzea pua-pua, pup-pup într-una! Câteodată el îi mai făcea și bruuubălăru blublu :D, adică așa cum ne apucă dragul de câte-un buric de bebe și suflăm în el, mișcând capul dreapta stânga să iasă aerul și sunetele celea caraghioase!!!!
Chiar din curiozitate am numărat, secundele! La 10 secunde pupatul cu strigătură!
Și cum avea buzele groase, i le înghițea pe-ale fetii cu totul, deși nu erau sărutări! Erau zgomotoase și scurte, dar dese nene!
Și m-a lovit întrebarea - oare de ce? De ce simte nevoia omul îndrăgostit, să-l tot țuce pi șelălalt? Menționez :D că nu vorbim de sex cu nevoia de băgat organe cu papile prin urechi sau alte găurele!!!
De ce se simte nevoia de pus pecetea ăghen end ăghen end ăghen?! Că de-asta parcă îmi aduc aminte!!!!
Să fie chestia aia, cu pișulică pe toți copacii proprietate personală?