Pasarile! cele mai frumoase fiinte de pe pamant ...... nimic si nimeni nu e mai delicat, mai fragil, ma inocent decat o pasare, chiar si cea de prada. De cate ori le privesc in zbor, sufletul mi se linisteste si ranile mi se inchid, apasarea dispare ca prin farmec si devin una cu ele, cu toatele, cu fiecare dintre ele, ma pierd si ma redescopar. Si cand te gandesti ca vin de departe, din dinozauri mici cu puf care puteau sa zboare. Ce saraca trebuie sa fi fost lumea pe vremea aceea, fara pasari pe cer! Oare cum au putut? din ceva asa urat si libidinos, sa se nasca atata frumusete, atata diversitate de zburatoare, atata moliciune si catifelare? As vrea sa ma transform, dar nu sa-mi creasca aripi, e o prostie! As vrea sa-mi iasa prin carne, sa-mi tashneasca sangele o data cu aripile, o data cu fiecare pana sau puf, sa se faca roz, sau albastru regal, lila, gri sau auriu ...... si sa-mi iau zborul, sus, sus de tot, spre tarile calde si muntii verzi inalti ..... in rand cu ingerii ......
A fost odata lumea dinozaurilor ....... a fost odata lumea oamenilor ...... Si cat de saraca este si acum ...... lumea ...... nu pot zbura! De ce nu? dar, inca o data, de ce da? pentru ca se poate, acolo in ungherele nestiute, exista secretul!
Numai de l-as descoperi ...... in timpul vietii mele!
Oare chiar alegem noi sa vedem lumea gri? si daca totusi ea este gri, perpetuu, iar noi alegem sa ne mintim pentru scurt timp, ca este in culori? culori calde ce-ti incalzesc sufletul ..... Oare daca n-am mai avea griji, totul ar fi in regula si lumea ar functiona dupa legile asa-zisului Paradis, inventat tot de noi, lumea? Se spune ca sunt probleme mai mici, altele mai mari, altele inchipuite sau nicidecum nu sunt probleme ...... Oare care este unitatea de masura pentru probleme? Oare zbuciumul fiecarui individ in parte , indiferent de problema, nu are aceeasi intensitate?
Si totusi se zambeste! pentru ca viata e frumoasa, chiar daca te face sa gandesti ...... sau sa nu gandesti cateodata! Cu toate ca unii zambesc mult, muuult mai putin decat altii. Oare exista si o unitate de masura pentru zambete? Oare se pot cumpara de undeva? Probabil ca da, probabil ca din Imparatia cerurilor, unde se presupune ca e totul alb, sidefiu, auriu, cu aripioare si muzica de harpa .....
Dar totusi, este Imparatia cerurilor! cum ar putea cobora pe pamant? si cu ce ai putea targui niste zambete in plus?
Spuneam mai inainte ca anul asta Craciunul n-are nimic deosebit?!!!!!! Are! nu mai poci sa scriu, din diferite motive, printre care unul e ca n-am chef ..... restul de 1 milion n-am chef sa le insir ......
N-am chef sa urez niik, n-am chef saaaaa gandesc .......
Am chef sa traiescccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc!!!!! ...... si mai am chef de ceva da' ie topsicrit :D
Asa ca nu va urez sarbatori fericite si nici meri crismas ....... Traiti fratilor, nu bine, ci la maxim .....
ps : cum draq sa urez ceva de sarbatori de iarna fara chic di zapada?! :(( cateodata D-zeu isi rade-n barba de noi, spilcuitii de oras de capitala lui pfeste
Iar se simte ceva in aer, si nu, nu e mirosul de cacat ce vine dinspre sferele inalte ale patriei noastre dragi, a nu se confunda cu muntii. Se simte freamatul sarbatorilor care-mi sunt atat de dragi, cele de iarna, de fapt Craciunul. Desi aceleasi, in fiecare an le percep diferit, de la trist la jeo man fish, si de muuult tare de muuult la fericit. Anul asta n-are nimic special, m-am obisnuit cu statutul de spectator, dar am ajuns la o concluzie batraneasca inteleapta, totul e sa le privesti din scaunul pe care scrie "sanatos" ...... o secunda ...... tre' sa-mi fac numarul de tavalit pe spate, cu cele lumesti in sus ..... ok m-am racorit si pentru c-am stat cu cracanutzele in sus, parca am avut si ceva, cevaaaa?????!!!!!! .... nu-mi mai aduc aminte bine ceeee???? parca incepea cu O, cu oo, oooooo ......oare?! Nu stiu de ce simt ca freamatul strazii se schimba, nu stiu de ce simt ca lumea, poate nu-i mai buna, dar e fericita, implinita, relaxata, si-mi transmite si mie din starea ei, o boala care se ia si de care n-as mai vrea sa scap. Poate luminitzele din copaci, de pe stalpii de telegraf, de pe cladiri, poate sacosele pline si multe, poate mirosul de brad sau privirile scanteietoare ce se intrezaresc din hainele multe si negre cu care se infofolesc oamenii, cert e ca simt viaza, pulsand, pulsand straniu, exact ca o inima in stop cardiac ce reincepe sa bata sau si mai bine ca o inima de piatra. In fiecare an e programata la ora, luna fixa sa bata. Dumnezeu i-a dat totusi o sansa la trezire, iar oamenii i-au acordat un contzed, o pauza de la impietrire, in care bate nebuna, nebuna dupa aer, nebuna dupa munti si zapada, sau pur si simplu nebuna. O nebuna cu luminitze lila in par, culoarea mea preferata, o nebuna cu masina de spalat gigant in geam, la care daca te uiti atent pretz de cateva minute, timp in care-si ruleaza programul, ajungi ca Baghera, pantera neagra hipnotizata din Cartea junglei. Nebuna! nebuna ce sta intr-un intunecat spate de bloc, un sfert de ora sub un copac, intr-o noapte rece caldutza de iarna si asculta. Asculta cum ii vorbeste duios din miile de limbutzele ramase uscate din toamna, ce-i fosnesc cuvinte in ureche, cuvinte numai de ei intelese, in liniste, in vant, in armonie.
Un depozit angroz in trafic la greu. Semn mare la intrare: " Interzis accesul in incinta, persoanelor insotite de patrupede " acu' fiecare dintre toti poa'sa interpreteze cum vrea mushchii lui, adec' care-s patrupedele si care-s persoanele!!!!!! Pana una alta, ce se mai intampla-n lume, moare sireaca de neimplinire si inima maiastra?! ...... sau albastra?! ...... deci pana asheeeee, patrupedele in numar, de duzini, intrau SINGURE ...... si ieseau la fel de singure ...... respectau intocmai semnul ...... si sensul vietii ..... sa mai zice lumea ca nu stie animalele sa ceteasca ......pa litere ...... si pa semne. Saraceleeeeeee!!!!!! ..... pana si iele ie singure!!!!!!! ...... ce ti-e si cu patrupedele din ziua de azi! ...... acu' na, care-or fi patrupedele?!!! un patuped sa-ntreaba. ( nu ie greseala )
Ascultati neaparat in timp ce cititi. Dati drumul la amandoua o data.
Ploua ...... si e cald, si e bine ...... se aude in departare cum tuna. Te uiti cum curge apa pe burlane, te uiti cum iti picura apa calda pe dosul palmei, o intorci, o tii caush si incerci sa furi putin din maretia naturii, sa nu ti se scurga printre degete. O duci la gura si sorbi! oare ce gust are apa de ploaie? de ploaie si tu ...... si-atat ...... " ce bine e cand ploua, nimeni nu-si da seama daca si plangi " Norii se rastesc putin unii la altii, iar tu insinguratule esti unicul martor al acestei scene ...... sau poate gem, de prea bine! Si-n continuare se prelinge apa pe lemnul maroniu si rotund al cabanei. Miroase a pamant reavan si-a viatza si nu-ti mai vine sa pleci, nu-ti mai vine sa te ridici de pe veranda pe care te-ai sprijinit in uitare si reverie, in contemplarea sublimului. Se lasa seara. Printre crengile plangatoare se zaresc lumini, mii de luminitze palpaietoare, diamante ce imbodobesc padurea, diamante ce stralucesc si pe fatza lui. Ochii-i ard, un foc verde neostoit de vreme, nestins de uitare. Numai asa-ti mai dai seama ca acolo este ceva in intuneric. Ochi arzand verde intr-o mare nemoarta de negru si murmure ...... intr-o mare de viatza ..... in care el este singur ......
De cate ori vad filmul, luat din realitate, ma infior si ma intreb cum se poate? Eu una n-am intalnit barbat sa faca orice, binenteles in limitele unei gandiri logice ( dar din nou, ce are logica in iubire? ) pentru femeia iubita. Si totusi exista, probabil rare avisuri :D Edward al Angliei anului 1936 a abdicat, ca sa poata fi impreuna cu femeia iubita, Wallis o americanca frumoasa, divortata special pentru el ..... iar scriu da :D A vorbit unei lumi intregi pentru ultima oara, cand a spus pe shleau ca fara sprijinul femeii iubite, nu-si va putea indeplini niciodata indatoririle de rege. Si a abdicat, fara niciun regret ...... pentru o femeie ..... un barbat, un rege. Pentru prima data de cand am blogul, as fi vrut trafic la greu de barbati :D, sa-i intreb cati ar face asa ceva? Cati s-ar sacrifica complet pentru iubire? nu, nu-i bine spus ..... cati ar sti sa iubeasca? complet si pur, pentru ca eu consider ca iubesti numai atunci cand nu mai stii altceva decat fatza omului iubit, dorintzele lui, mirosul pielii, zambetul ...... ca iubesti cand ati sta amandoi in curul gol pe nisip si v-ati juca cu lopatzelele, ca iubesti cand stii sa spui o simpla urare de sarbatori sau in oricare zi obisnuita, cand vii c-o floare sau cu un maimutzoi ( a nu se intelege tampenii ) ...... sau de ce nu cu un REGAT!!!!!! Cat de frumos e sentimentul de iubire! dar cat de efemer, dar cat de rar ......
Iubirea necoditionata nu ma intereseaza, de fapt nu mai ma intereseaza niciuna, acum ma ocup cu conspectiile, cu documentarele, cu naratiunile ...... deci spun povesti ...... pentru cei ce vor sa doarma linistiti si in pace!
Degetele strangeau delicat ..... din cand in cand ...... si-atunci zeci de fiori electrici ii strabateau tot corpul. Parca era un arici, pana si cel mai mic firishor de par vroia s-o ia la fuga ...... spre inaltimi sau adancimi, unde nimic sau nimeni nu mai ajunsese pana atunci, dincolo de orice imaginatie :D Noroc ca n-o vedea, noroc ca n-o simtea ...... inca ...... altfel, reusise sa-i trezeasca simturile amortite ..... si daca printr-o minune s-ar fi intors, ar fi fost shocat. Ar fi vazut o fiara la panda, ce adulmeca. Ce adulmeca?!!! Pentru prima oara mirosea frumos, nu brut, ci delicat, pentru prima oara il simtea ..... si ea, fiara din ea ..... si pentru prima oara il dorea. Se abtinea cu greu, n-avea nici cea mai mica dorintza sa alunece in abis, abisul placut, dar urat, abisul uitat, dar de-abia asteptat. ABISUL ...... nu-l mai vroia ...... dar s-a intors ...... si a cuprins-o in brate ..... si a simtit cum se topeste, cum ii aluneca printre degete si se prelinge pe corpul lui subtire si gol ...... si asa, mica fiind, si-a dat seama cat era de inalt "doamne ce mica sunt!" atat mai reusea sa gandeasca in acele momente "doamne ce inalt este!" atat mai reusea sa-i ingaime neuronul in acele momente ...... Momente?! ce-ar fi?! ce-ar fi sa lase momentele pentru prima oara-n viata s-o ia inaintea ratiunii? ce-ar fi sa le lase sa traiasca? ce-ar fi? ce-ar fi sa-si dea voie sa le traiasca? Si s-a lasat in voie ...... desi nu-i pasa ...... se simtea bine si-atat ...... cineva avea nevoie de EA ..... se simtea implinita, in sfarsit! ...... a regasit sentimentul de mult pierdut ...... intr-o sarutare hulpava care-o cauta pe ea, EA, cu totul ...... simtea cum se contopeste! ....... ciudat, extrem de ciudat ...... sa te contopesti cu ceva??????? cu cineva pe care nu-l cauti, cu cineva pe care nu-l vrei ..... doar pentru ca simti ca te vrea, pe tine, cea de momente, pe tine cea de timp efemer, pe tine, minte, corp, personalitate, fitze, prostie ...... PE MINE!!!!!!!!!! cea tremuranda, bolnavicios de tremuranda, c-un clantzanit de dinti si spasme cu greu inabusite. Apoi toata ziua a ras! in sine. Mergea pe strada si zambea oamenilor. Le zambea si i-ar fi imbratisat pe toti. Si-a facut cinste c-un profiterol si-o pitza, si-a cumparat un maimutzoi si-un pulover. Vedea atat de bine totul, ca aproape o speria. Si capul era usor si limpede, atat de limpede, ca nu mai vedeai firicel de circumvolutiune ...... dar era fericita ..... si-n duh saraca. Pentru prima oara dupa muuuuulti, foarte multi ani. Sa fii luminoasa la fatza si zambitoare, sa stii de la ce, dar sa uiti de la cine! ..... in minutele imediat urmatoare ...... iar ceva ce n-ai uitat pentru ca a contat, sa-ti intunece ratiunea, sa-ti stearga zambetele!!! Ce ciudati sunt oamenii! sau doar ea? .............................................................. Si pentr-o secunda i se facu dor ...... dor de momentele efemere cu miros de papa bun ...... dor de el ...... pe care-l alungase din ganduri in momentele imediat urmatoare momentelor efemere .....
"Too much of no sounds Uncomfortable silence can be so loud"
Isi striveste arcadele ochilor cu varfurile degetelor mari, incepand din apropierea nasului catre exterior pana la tample, unde miscarea ia o forma circulara ce se termina intr-un sfarsit in parul sarmos si negru-n rest dar alb la radacina. O sfarshala, un tremur bonlav, o ametzeala otravitoare i-a cuprins tot capul si trupul ..... devenind un rau ...... care curge ...... curge si nu se mai opreste ..... se intreaba daca s-o mai opri vreodata! ...... si-apoi porneste alt rau ...... si altul ..... si altul ...... si mii de raushoare sclipitoare se-aduna la picioare pe masura ce corpul dispare ...... in pulbere scanteietoare si clinchete de zurgalai ce se zdrobesc de pamant ...... si totusi, cand se zdrobesc durerea se opreste ...... paradoxal in amortzeala ..... dar apoi totul devine rosu, incandescent ..... si iar se-aduna intr-un unic tumult furios, intr-o valtoare-n van care se duce si se duce ...... si se tot duce ...... depaaaarte, departe ...... de oameni ...... "oamenii sunt rai" isi spune raushorul, raushorul, raushorul ...... "trebuie sa ma duc, trebuie sa ma duc, trebuie sa ma duc" ...... "departe, departe, departe" Si curge-ntr-una ..... ca timpul ...... fugind catre nicaieri
Stateam in pat, cu genunchii aproape de gura, dar despartite de un castron, plin cu flolicele ....... facute in casa ;;) de moademoazel :D Bagam flolicelele calde cu amandoi pumnii o data si ma uitam la "Reteaua miraculoasa" in care o paienjenitza cu vocea Juliei Roberts :D isi dadea obstescul sfarsit spunandu-i ultimele-shi vorbe celui mai bun prieten al ei, porcul Wilbur. Si m-a bushit plansul ..... daaaaaa' ce plans! cu lacrimi de crocodil! ..... bagam floricelele in continuare si plangeam de mama focului ..... la un film pentru copii! Deci sa recapitulam: paianjen, porc, crocodil - a adevarata arca a lui Noe - lacrimi si Marlena ..... de o suta de ani ...... si copil ..... inca! ...... Cin' s-o placa? ce sa placa?
Cum a venit asa a plecat, iute vantul, iute ca gandul ...... a zanganit geamurile, le-a fluierat ...... Perdeaua s-a zbatut neputincioasa, intr-un-nauntru inchis cu toate ca miscarea-i era inscrisa de afara ..... dansa-n ritmul crengilor golase ale teilor din spatele blocului ...... in noapte ...... si nu era nimeni ...... nimeni sa sasaie shoapte ...... in noapte
Afara vine primavara!!!!!!!! E atat de cald si suntem atat de gros imbracati, ca e de-a dreptul hilar. Natura rade de noi ..... si eu rad cu ea ..... amar si dulce. Parca simt cum stau mugurii sa plesneasca si tremur toata de placere! ................................................................................................................... Si cand te gandesti cat mai e pana atunci! ...... si cand te gandesti! ...... Inconjurata de bine ...... in-jur, la distanta ..... si-atat.
Oare exista si falsa melancolie de falsa primavara? tre' sa ma ascund ..... intr-o gaurica, intr-o scorburica!
Afara se face dragoste ...... cu nabadai! Mergeam pe drum si plutea in aer mireasma dragostei! Ma uitam in jur si vedeam numai dragoste ..... pe masini, in copaci pe cele cateva frunze ruginii ramase marturie ca pe-acolo a trecut toamna, pe crengutzele despuiate, pe geamuri ...... chiar si in parul meu ...... pe trotuare, pe malluri si bille, pe blocuri ...... De ceva ore bune se facea dragoste, ca iesea fum de-acum, dar nu era inecacios, nici macar toxic, dimpotriva aducea mai mult cu ceatza, una dulce ...... sau si mai bine cu aburul ce se ridica-n frig din doua corpuri infierbantate pierdute-n lumea lor speciala, numai a lor, fara pasare pentru cei din jur. Natura inebunise, dar frumos. Paseam si-mi pluteau creierii, binenteles ca de la vidul dinauntru, dar si de la senzatia de prunc in lichidul amniotic, sau de puiutz pufos acoperit de aripi moi ocrotitoare. Ma imbatasem cu apa rece ce dansa in mii de particule in fatza ochilor mei si-n spatele lor si-n sus si-n jos, apa rece caldutza stransa-n broboanele ce se adunau precum lacrimile-n barbiile ascutite ale copacilor sau in varfuri de sfarcuri, diamante ce scanteiau in noaptea superba bucuresteana. Am tras cu nesatz in piept aerul saturat cu transpiratia dragostei naturii - m-am blocat, simt miros de cirese si menta - si-apoi m-am pierdut in noapte, cautandu-ma! ......
Puritate in mijlocul mizeriei, mizerie gri de toate nuantzele, niciuna sarita, niciuna uitata. Naivitate alba muta, o tacere nicidecum inteligenta ci nativa, o tacere domneasca binemeritata prin care numai natura in ironia ei, sau cine stie, D-zeu in marinimia lui a harazit-o lesheshtelor. Oare de ce lor? o ratza, doua ratze ...... hmmmmm, femininitate-n vanare de vant ...... O tacere intr-alta, inconjurata de garduri, cioturi de porumb si fashii multicolore dureroase ochiului si sufletului pustiu, un harjait stins iesit dintr-un piept mic dar vanjos, la fel de alb ca zapada din mijlocul codrului, ce aspira la inaltimi si libertatea vazduhului, ca o gura de aer cand simti ca te sufoci, cand iti vine sa-ti smulgi inima din piept si s-o dai la caini sa ti-o manance ..... cu pofta! Dezolare si singuratate, din nou albe si la fel de mute, sau din belsug multicolore, atarnande-n zdrentze de ferestre, libere-n bataia vantului fara jelanie ratacit de la rascrucea celorlalte...... Si totusi, ceva spargea linistea mormantala lugubra ce se-ntindea ca o molima, ca o pesta ..... era susurul raushorului, clinchetele curgerii lui molcome, line ce alina auzul si vindeca toate ranile cu mangaierea lui rece dar ocrotitoare. Toata lumea se reducea numai la acele sunete primordiale ale vietii. Si intr-o clipita straina ratacinda pe-acele meleaguri, a fost sagetata de-un gand simplu si cald : " Oare e cu putinta? Sa ma fi recunoscut? Oare ma saluta? E rece, e distant, nu e ruda de sange, dar totusi e ruda mea, ruda mea de molecula dintai " si nu s-a mai simtit singura si ratacita si uitata-ntr-un coltz de lume " - Ma Ogarrirrirritzo, bine-ai revenit draga mea draga! - Bine te-am regasit unduire, bucuroasa de revedere preamarite stramos din mosii mosilor " Pacat ca in conditiile astea!
Visele. Oare ce sunt? nu, nu stiintific. Azi noapte am avut un vis extraordinar de ciudat. Si la visele mele, sa mai mi se para unul ciudat, e chiar ciudat!
Stateam pe malul unui lac, enorm ..... si priveam ..... si simteam o maaare liniste, de parca nu priveam de pe mal. Uneori priveam din vazduh, alteori parca pluteam in suspensie prin el. Vedeam algele cum se unduiau in fatza mea ca intr-un dans halucinant, vedeam verdele plutind in albastru ...... si pluteam si eu odata cu el navigand prin albastru, un albastru pur in care bobitzele de nisip alb imi iritau ochii. Si-atunci ma vedeam pe mal ..... sau mai sus, pe un deal ..... trezindu-ma privind patrunzator in adancuri, unde trei pesti spada enormi si morti, alunecau spre fund ca la parada, aliniati, la distante egale, perfect verticali si cu botul lor ascutit indreptat in jos, parca erau trei sageti trase in acelasi timp la tzinta. Deodata observ ca apa scade ...... si scade ...... si scade ...... si prin cateva crapaturi nu foarte largi, dar strabatand de-alungul lacul, dispare cu totul. In clipa aceea mi s-a facut frica, parca se schimbase si atmosfera, devenise mai intunecoasa. Si-am vrut sa fug acasa s-o iau pe maica-mea din bloc. Eram sigura ca urma un cutremur foarte mare. Dar am ramas intzepenita pe loc, privind cu stupoare cum apa revenea incet, in pamantul sterp, albicios, stancos, fara pic de urme de vietuitoare.
Apoi m-am trezit ..... si m-am tuns.
Ce este oare visul? o alta viata? Ce sunt visele in comparatie cu moartea? oare moartea e un vis continuu si definitiv din care nu mai te trezesti? Oare ce sunt prostiile de zi cu zi de care ne agatzam, inclusiv visele in comparatie cu viatza pe patul de moarte? viatza sfarsita a unui tanar, mult prea tanar, care intrebat ce ar cere lui Dumnezeu pentru ultima oara, raspunde: " - Sanatate pentru prieteni ...... si pentru dusmani " rasufland cu greutatea dinaintea eternei si nemiloasei morti
Sara pe deal, buciumul suna .... cam tare, Si-un magar d-ici, rage cu cea mai mare jale, Se uita-n rau dupa rele, sperand sa se spele nebunele, Priveste-n zare cu jind, pe cele bune urandu-le!
Probabil ca a venit timpul sa ma retrag, sau si mai probabil ca trebuia mai de demult chestia asta, dar deh, ca boul n-am realizat. Sincer nu stiu ce mai caut, ca tot n-o sa gasesc nimic ...... sunt ingrozitor de obosita ...... si nu mai pot decat stinge lumina .......
"Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup, si totusi flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si'n plete, cãci lutul tãu slab mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet ce-l port.
Dati-mi un trup, voi muntilor, mãrilor, dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia în plin! Pãmântule larg, fii trunchiul meu, fii pieptul acestei nãprasnice inimi, prefã-te'n lãcasul furtunilor cari mã strivesc, fii amfora eului meu îndãrãtnic! Prin cosmos auzi-s'ar atuncea mãretii mei pasi si-as apare nãvalnic si liber cum sunt, pãmântule sfânt.
Când as iubi, mi-as întinde spre cer toate mãrile ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti, spre cer, sã-l cuprind, mijlocul sã-i frâng, sã-i sãrut sclipitoarele stele.
Când as urî, as zdrobi sub picioarele mele de stâncã bieti sori cãlãtori si poate-as zâmbi.
Dragoste oare e sinonim cu iubire? cica da, dadui o fuga-n dex Dar oare e sinonim si cu pasiune? ovcorz ca nu pentru a colectiona timbre ..... cica iar da, ar fi o dragoste la puterea n! Stiu ca poti face dragoste cu pasiune, dar fara pasiune merge? mai e dragoste? Deci dragoste fara pasiune, sa zicem egal sex ..... sau plictiseala ..... sau obligatie de conjuctura Dar si sexul se poate face cu pasiune, si atunci clar e sex! sau e dragoste? oare ce simte fiecare din protagonisti cand face sex, unul cu altul binenteles, nu cu alte diferite objecte? si binenteles intre sexe opuse, trebuia sa subliniez, pentru ca aici se vorbeste lucrari importante.
Femeia - dpmdv nu poate face sex pur si simplu, pentru ca SIMTE ..... iar daca se intampla totusi, bag mana-n foc, ca in cele trei minute n-a fost femeie, ci ori un rug, ori un aisberg, orice altceva numai sex slab nu! cel mai repede cred c-a fost un obiect de unica folosintza, care apoi s-a aruncat singur la cos, pregatind pe urmatorul, just in case. Nu cred ca se poate duce acasa, se baga-n pat si nu se mai gandeste, la buze si gust, la mangaiere, la fierbinte si ape sarate amestecate, la mirosuri, la ametzeala, la simtzuri paroxistice, la nebunie, la extaz!
Barbatul - heheheeeeee, ce-o fi barbatul? asta-i prima intrebare, a fi sau a nu fi barbat ...... si-apoi cand iti clarifici aceasta intrebare, poti trece la urmatoarea: OARE CE SIMTE el? oare simte ceva cand face zex? oare poate sa-l faca fara pasiune? si daca-l face cu pasiune, se cheama ca se numeste :D dragoste? Si cand ajunge acasa, citeste ziarul, se mai uita putin pe net sau la un meci, si-si spune-n gand ca parca a facut ceva mai devreme, dar nu-si aduce bine aminte ce!
Indragostitii skip this nonsense, binenteles ca iar n-am ce face.
Sexul oral! oare de ce i se spune sex, in primul rand? oare de ce e asa de important? pt unii ..... oare e normal? nu privit dpdv al modernitatii, nici din cel al rigiditatii timpurilor trecute, ci privit de undeva din afara, din Calea Lactee de exemplu, de unde-mi place mie tare sa aduc aminte mereu ..... si sa privesc Si in cele din urma de fapt ce inseamna? o bataie de joc in cazul unui viol? sau nu neaparat ..... ori ceva complet, ceva care te completeaza dar luat de la cel iubit(a), o extensie de-a ta, dar nu a ta? Ori povesti trecute de douashpe noaptea?
Sa mai povestim un pic si despre sexul anal? neeeeee, lasam pentru altadata, alte subecte, alte anotimpuri cu chipuri diferite ...... de barbati ..... oare?
In fond ce inseamna viatza? in afara celor uzuale UN JOC ....... in care daca nu intri si daca nu-i respecti regulile, te arzi
" - Vrei sa iesim undeva diseara? el, timid din usa apartamentului .... - Parca spuneai altceva la telefon! intra ..... ca vrei sa-mi desparti buzele cu limba ..... ca vrei sa-mi dai bluza jos?! ..... dezbraca-te! ea, dominator - Pai ..... nu e nici macar intuneric ..... putem macar muzica? " Micutza silueta a fetei se indreapta catre casetofon si-l porneste, apoi se reintoarce la locul de la doi metri distantza fatza de timid ..... si asteapta. El incepe sa se dezbrace usor, un pic stangaci ..... ramane in boxerii pe care se vedeau initialele cusute de mama. " - Pot sa te sarut? el, de la aceeasi distanta - Da, poti! ii raspunse fata " Baiatul se apropie si o saruta, cald, tandru. Si atunci tot tumultul si framantarea rabufnira din trupul firav al fetei, intr-o imbratisare disperata, ca si cand ar fi fost ultima, ca si cand cadea in prapastie incercand sa se agatze de ceva. Si baiatul raspunse un pic mirat, cotrariat, dar in acelasi timp protector, un sprijin, o creanga iesita din peretele abrupt al prapastiei ei.
Eram in tramvai, urma sa cobor la a 2-a prima fiind piatza. Cum stateam chiar in fatza, vad in statie imbulzeala si pe unii imbracati in portocaliu, ca si gunoierii ...... "poate au vreo legatura!" Ma uit mai bine, imparteau foitze electorale, acompaniate de brichete la fel de portocalii si creioane. Si mi-a cazut fatza! ..... pana unde se poate cobora?! ...... de fapt eu nu stiu nimic, asta se cheama edvaR:taizing!!!! ..... asta se cheama campanie, asa se face peste tot! si culmea, puneau o gramada botul! Pana si vatmanul a oprit desi plecase din statie, sa ia si el o bricheta, ca deh, avea nevoie omul sa-si aprinda o tzigara, si binenteles foitza de partid ...... ca nu mai avea curpapir acasa! Si uite asa traim intr-o societate civilizata a secolului doiunu, in care unii se lasa cumparati pentru doilei! Si ne mai intrebam unde ne vor duce toate astea?!!!!! pai cum unde? pe culmi de extaz de muntele lui Venus, la cules de flo(ri)ce()le de coltzuri ..... ascunsi bine prin coltzurile uitate de istorie, de viatza ...... DE TOT
Fetitza cu parul blond si carliontzat, lung pana la brau, statea ca pe ghimpi printre toti acei oameni mari, nerabdatoare sa plece. Ii fusese de ajuns de cate ori copilareste, se stersese cu maneca pe obraz, incercand din rasputeri sa-si ia balele lasate de cei de trei ori mai inalti decat ea. Ii era scarba si de fiecare data se vedea o grimasa pe fatza ei, timp in care mai scotea si cate un micutz "yeah" din tot sufletzelul. Si desi ura sa auda "oaia creatza" sau si mai bine "beheheheeee" poreclele-i date de ceilalti prichindei cand treceau pe langa ea, acum de-abia astepta sa-i revada, sa scape de mirosul celor cu bale urat mirositoare ..... apoi nu era nicio problema sa se catzere cu funduletzul pe chiuveta de la baie si sa bage pieptenul udat de o mie de ori sa-si intinda parul.
Ce curios! De multe ori privesti la ceva si nu intelegi o iota ...... pentru ca il iei asa cum este, asa cum il vezi. Si a doua zi cand te uiti iar, dar privit din cu totul alt punct de vedere, intelegi tot, dintr-odata, parca ai avea o revelatie, totul e usor si curge pur si simplu informatia. Si te intrebi: oare ai inteles tu bine? dar daca nu e asa, atunci de ce prima data n-ai inteles nimic, iar acum vezi limpede ca lumina zilei si totul are inteles?
ok, pt primul melod, intrati pe rilu cocondrilu si abonati-va, dac-o vreti :D neaparat .... fitzosii din cei 2 care intra la mine skip, ceilaNti, osteniti-va .... in pielea mea .... hiihi, nu-i asa intinsa, da' mere .... o data, mai mult nici io nu v-o dau :P
Sa-mi bag picioarele, ce chef am avut azi si inca mai am, sa beau sa ma imbat turta, dar turta ....... si n-am avut cu cineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!! Dar vai! ce nerusinata sunt! dati-mi catzelul roz si poseta inapoi! si aragazul, si curatzenia-n casa, si cartile, si mintea ..... dar cine mintea? ca io spune adevarul
Martori pot fi de multe feluri: martorii lui Iehova, martori oculari, martori incomozi ..... sau martori incomodati ..... Poti sa fii martor la cum trece viata pe langa tine ...... sau la cum a trecut deja! Poti fi martor la declaratiile altora ..... si sa nu-ti pese, sau sa iei foc, la propriu, sa gusti putin din combustia interna. Poti fi martor la povesti de dragoste ...... sau in divortz ..... daca-ti trebe batai de cap.
Si mai poti fi martor mut ...... cu clocot ...... si spume ..... si clopotzei, care sa-ti ding - dongaiasca in functie de intensitatea (cu)tremurului Si dupa multe, multe spume, sa iei un shervetzel, sau de la caz la caz, un prosopel sa te stergi, ca ce altceva poti face cand esti mut?
E frig ..... si toamna tarzie ..... Aproape ca mushca din mine, dar era extraordinar ..... s-o simti in toate ungherele, sa adulmeci iarna cu mirosul ei de foc de lemn bun. Parca totul devine mai clar, vezi mai limpede si toti microbii prostiei adunate de-a lungul anului dogoritor, isi dau obstescul sfarsit. Si ca pe purici, care mai misca, ii iei, ii strivesti si-i arunci. Faci un dus scotian, inchipuindu-te in curul gol pe strada. Ma zgribulesc mai tare, ma cocosez putin adunandu-ma in mine, incerc sa ma cuprind in brate si sa ma iubesc in frig cu caldura inimii amortite ..... si-apoi imi zic "ce prostie!" ..... ma indrept, scot pieptul osos inainte deszvelindu-mi gatul si privesc provocator barbatii care-mi trec pe langa ..... atat cat consider necesar ..... apoi ma scufund inapoi in visarea-mi vindecatoare ..... cu izvoare inghetzate ce-mi acopera trupul incremenit ..... in care pulseaza totusi ceva ..... si parul lung negru-alb ce se unduieste, cochetand cu stelele de gheatza .....
Ma mananca pielea si-mi vine sa-mi dau palme. Scriu cu viteza ..... ma opresc ..... dar numai pentru a juca fotbal cu pungile de plastic prin casa. Imi turtesc nasul de cat de cu putere il frec, obrazul la fel. M-apuc sa scriu, ma opresc, caut muzica, incep o poza in ps, iar ma opresc, imi mai scarpin putin barbia ...... cu ciuda ..... saraca, ce vina o avea? In pisicii mei, caut un cantec, dar parca as cauta acul in pizda masii ..... concentrarea-i varza. ......................................................................................................................................................................... Eh, mai bine sa ma urc pe bicla ...... o juma de ora
"fugi. fugi de orice dincolo şi dinapoi de cuvinte aproape de tine cât mai departe nimic să nu te ajungă nici măcar umbra vreunui gând închiderea vreunei pleoape sau corpul tău de ieri de acum câteva clipe câteva respiraţii sunt de ajuns ca să mă pierzi numără numără începi să uiţi te continuă fugi şi iartă-mă pentru viitoarea tăcere. nu te mai cunosc. aici-acolo nu eşti tu fugi şi iartă. complet"
In dimineatza pranzului deschise ochii. O imagine clara ca lumina zilei ii aparuse-n vis, si fara cuvinte o mana ca pe-o vaca sa deschida cartea. Cu ochii lipiti de somn, fara sa fi apucat sa se spele pe dinti, s-a dus glontz la ea ..... si-a vazut frumosul. Si-n loc sa-i fie bine, i-a venit rau, au inceput sa-i tremure mainile si stomacul si sa-nghita-n sec. A citit pe sarite, n-avea timp, frumosul o speria, vroia sa termine mai repede. Apoi a inchis cartea si-a aruncat-o cat colo, o frigea, o naucea. Numai apa o calma. A intrat in cada de baie, si desi erau doua lucruri pe care le ura cel mai tare in viatza, printre care unul sa spele cada, s-a apucat s-o frece. Si a frecat-o si a frecat-o si a frecat-o ...... Avea o energie ....... si o dorintza fantastica de a freca menta-n fonta, parca galgaise-o galeata de redbula mai 'nainte. A amanat cat a putut sa mai deschida cartea, nu-i venea a-si crede ochilor ceea ce vazuse. Si-n cele din urma n-a avut incotro, a redechis-o. Si-a citit rand cu rand. Si pe masura ce citea, i se derulau deja-vuuri ce-o uimeau. Si a intors o pagina ...... si a uimit-o si mai tare. Citea ce citise mai inainte, se repetau aceleasi randuri ...... frumoase, dar aceleasi, cu neinsemnate diferentze. Oare ce fel de carte era? De ce nu era fiecare pagina in sine deosebita, sa alcatuiasca o singura poveste? Sau mai multe, dar fiecare speciala? Oare de ce autorul a preferat sa repete aceeasi pagina la nesfarsit ..... in povesti diferite? Frumoasa intr-adevar, dar nimic altfel, totul o apa si-un pamant ..... totul si in fapt nimic. Ajunsa la ultima pagina, tot ce mai retinuse fata, era o zi de toamna ...... in loc de cea de vara. Pe masura ce recitea aceleasi randuri .....
Un leu in agonie, labe mari puternice taraite-n colb, coama naclaita de sange si noroi inchegate, un rege-ngenuchiat, cazut la pamant ...... cu ultimele-i puteri capul si-l ridica sleit catre stele si-n loc de raget scoate-un singur oftat, inghetzand in ochii sticlosi din marea de blana ..... se mai distinge pulsand violent in vene, sangele la tample, o ultima viermuiala neputincioasa, 'nainte de cea regeasca atotstapanitoare, o ultima zvarcolire-n van, in mutzenia cusuta cu zabrele-nrosite ...... nu mai raman decat urletele ultimilor ganduri, auzite-n gandurile celor de pe alt taram.
Nu sunt nascuta pentru lucrurile obisnuite de zi cu zi. Cred ca nici dragostea cuiva dorit nu m-ar linisti, m-as plictisi. Poate e un boem prostesc, un zanganit de chitara greiereasca infatuat, dar ma uit cum trece viatza pe langa ..... si in afara de comun, de uzual, de acceasi sau aceleasi sfortari zilnice, nu vad nimic deosebit. In sfarsit un loc in care recunosc leoaica din mine! as vrea sa se intample ceva neobisnuit, as vrea sa fac ceva nebisnuit ...... sa fie un cataclism, sa scoata lumea din, din, din pizda masii de amortzeala a rutinei zilnice, a scortzoshelii si lingushelii pentru sigurantza, bani, faima, futaiuri cu fatuci sau baietzasi cu fetze de zane si brad pitt in tineretze, dar goi pe dinauntru ..... O lupta cu o arma in mana, zburand pe cai cu coama-n vant, neimblanziti, pentru ceva cu adevarat important ..... nu neaparat in sensul propriu armei ..... of, nu stiu, sa descopar leacul cancerului, dar asaaaaa, rapid, nu in zeci de ani ..... sa ma pot teleporta intr-alta lume ( hehehe, poate sunt deja pe alta lume, dar nu-mi dau seama ) ..... sa gasesc, da, chiar si la varsta mea dragostea, dar nu, nu aia din filme, nici cea de pe pamant, dar nici din nori ..... iar nu stiu, sau poate am o idee, sa vina de undeva din calea lactee ...... cu miere! As vrea sa umblu prin jungla sa descopar atavi, dovezi ale unei existentze extraterestre, palpabile ..... As vrea sa ajung intr-o lume cu doi sori si cer lila, sa vad inelele lui Saturn la nasul meu, nu in el! As vrea sa pot canta, dar nu ca toata lumea, altfel, nu stiu cum ar putea fi acel altfel! As vrea sa pot auzi gandurile oamenilor, pe rand, la care vreau eu si sa inteleg limbile animalelor si cele ale copacilor cand imi fosnesc tanguitor in ureche ..... Sa devin atom si sa dau o fuga pana-n centrul pamantului sau pe fundul oceanului, pe undeva pe sub Mariane ..... sau poate cu submarinul lui Nemo, la statura de oama ..... As vrea sa fiu mai tare decat moartea, s-o sfidez, sa-i rag in nas, sa-i trag una peste ochi si s-o pun pe fuga ..... Orice altceva extra-ordinar de extra-terestrul omenesc.
Slab?! are multe sensuri ..... Oare ce inseamna personalitate slaba? o fi totuna cu slab de inger? Oare esti slab cand iubesti si te perpelesti nestiind ce sa faci? Oare esti slab cand pui pe altii in fatza si te lasi pe tine? Oare esti slab cand lasi de la tine, sa eviti discutii? Dar cel mai tare, oare esti slab cand vrei sa sfarsesti ceva care te sfarseste pe tine? ...... si nu poti .....
"Sede baba pe calcaie In tufarul cel uscat, Si tot cata ne-ncetat Cand la luna cea balaie, Cand la focul cel din sat.
Si tot toarce cloanta, toarce, Din masele clantanind Si din degete plesnind. Fusu-i repede se-ntoarce, Iute-n aer sfaraind.
"Fugi, Urate! baba zice, Peste codrul cel frunzos, In pustiu intunecos! Fugi, s-alerge-acum aice Dragul mandrei, Fat-Frumos.
De-a veni el dupa mine Sa-l iubesc eu, numai eu, Dare-ar Domnul-Dumnezeu Sa-i se-ntoarca tot in bine, Cum se-ntoarce fusul meu!
Iar de n-a vrea ca sa vie, Dare-ar Duhul necurat Sa fie-n veci fermecat Si de-a Iadului urgie Vecinic sa fie-alungat!
In cap ochii sa-i se-ntoarca Si sa-i fie graiul prins, Iar Satan, c-un fier aprins, Din piept inima sa-i stoarca Si s-o arda-n foc nestins!
Fiara-Verde sa-l goneasca Cat va fi camp de gonit Si lumina de zarit. Noaptea inca sa-l munceasca Sange-Ros si Hraconit!"
Toarce baba, mai turbata! Fusu-i zboara nevazut, Caci o stea lunga-a cazut, Pe luna s-a pus o pata Si-n sat focul a scazut:
"Draga puiule, baiete, Trage-ti mana din cel joc Ce se-ntoarce langa foc, S-ochii de la cele fete, Cu ochi mari, far' de noroc.
Vin' la mine, voinicele, Ca eu noaptea ti-oi canta, Ca pe-o floare te-oi cata, De deochi, de soarte rele, Si de serpi te-oi descanta.
Vai! din ziua cea de vara Cand, prin lunca ratacit, Cantai Doina de iubit, Cu-a mea inima amara Sufletu-mi s-a invrajbit!
Ada-mi fata ta voioasa S-ai tai ochi de dezmierdat, Ca ma jur in ceas curat Sa-ti torc haine de matasa, Haine mandre de-mparat.
Varcolacul se lateste Sus, pe luna, ca un nor, Vin' ca pasarea-ntr-un zbor Pan' ce viata-mi se sfarseste Ca si lana din fuior."
Baba Cloanta geme, plange, Caci fuiorul s-a sfarsit, Iar voinicul n-a venit! Mainile cumplit isi frange, Crunt strigand spre rasarit:
"Sai din hau far' de lumina Tu, al cerului dusman! Tu, ce-n veacuri schimbi un an Pentr-un suflet ce suspina, Duhul raului, Satan!
Tu, ce stingi cu-a ta aripa Candela de pe mormant, Unde zac moaste de sfant, Cand inconjuri intr-o clipa De trei ori acest pamant!
Vin' ca-n ceasul de urgie Cand zbori noaptea blestemand, Ca sa-mi faci tu pe-al meu gand Ca de-acum pe vecinicie Tie sufletul imi vand!"
Abia zice, si deodata Valea, muntele vuiesc, In nori corbii croncaiesc, Si pe-o creanga ridicata Doi ochi dusmani stralucesc!
"Eu pe mandru-ti l-oi aduce (Zbiara-un glas ce da fiori), Printre serpi si printre flori, La cea balta de ma-i duce Si-mprejuru-i de trei ori!"
Baba Cloanta se porneste Fara grija de pacat, Cu Satan incalecat, Ce din dinti grozav scrasneste Si tot blestema turbat.
Salta baba, fuge, zboara Cu sufletul dupa dor, Ca o buhna la izvor, Si-n urma-i se desfasoara Toata lana din fuior.
Fuge baba despletita, Ca vartejul fioros, Sus, pe malul lunecos, Si-n tacerea adancita Satan urla furios.
Mii de duhuri ies la luna, Printre papura zburand, Si urmeaza suierind, Baba Cloanta cea nebuna Care-alearga descantand.
Codrul suna, clocoteste De-un lung hohot pan' in fund. Valea, dealul ii raspund Prin alt hohot ce-ngrozeste, Dar pe dansa n-o patrund!
Ea n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge ne-ncetat, Ca un duh inspaimantat, Caci Satana o repede Catre telul departat.
Zece pasuri inca grele... Mandrul ca si-a dezmierda, Ca pe-o floare l-a cata, De deochi, de soarte rele Si de serpi l-a descanta.
Doi pasi inca... Vai! in lunc Tipa cocosul trezit; Iar Satan afurisit Cu-a sa jertfa se arunca In baltoiul mucezit!
Zbucnind apa-n nalte valuri, Mult in urma clocoti, In mari cercuri se-nvarti, Si de trestii, si de maluri Mult cu vuiet se izbi.
Iara-n urma linistita Dulce unda-si alina, Si in taina legana Fata lunii inalbita Ce cu ziua se-ngana...
Cand pe malu-i trece noaptea Calatorul suierand Printre papuri cand si cand El aude triste soapte S-un glas jalnic suspinand:
"Vin' la mine, voinicele, Ca eu noaptea ti-oi canta, Ca pe-o floare te-oi cata, De deochi, de soarte rele Si de serpi te-oi descanta!"
"Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit."
Am invatat pe dracu! cine a invatat, sa ridice doua degete! In continuare plesneste cu dansa de pamant, in disperare dup-o gura de apa ..... da' nu-i niik, poate ploua Si totusi, am invatat, ca lumea nu se opreste-n loc pentru durerea ta ..... nu se opreste chiar deloc ..... dimpotriva, iti mai trage si smetii peste ochi!
"De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă - o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi."
