Razboi si pace

Era sa zic maine, dar e de fapt astazi. Se sfarseste anul 2009. O ..... chestie, se termina si incepe alta, dupa preceptele omenesti.
Omenesc? Mda, as fi dorit sa-l fi terminat, aaaa, de fapt sa-l fi inceput pe urmatorul asa.
Dar ....... iarasi o mare mahnire! Eh ...... offffff, o perioada foarte grea pentru mine, in care am muncit de mi-au sarit capacele. Mana dreapta mi-e sarita din balamale, iar incheietura terminata. Am zugravit casa ...... dOO luni de zile, in care am alergat ca bezmetica. Mi-am facut toata dantura, am schimbat toata mobila, mi-am oblojit piticul care-i pe duca :(, m-am imbracat, am reusit sa am prima biblioteca din viata mea :( (patetic, nu? ) pe un perete intreg, umpluta ochi cu cartile vechi, antice si de demult, ce sprijineau debaraua de sus pana jos.
Oare cata lume ar fi multumita cu aceasta reusita in vremuri de criza? Eu nu sunt, deloc. Am un ghem in permanenta in stomac. Cineva deunazi imi spunea ca am ochii foarte tristi..... fara sa ma cunoasca!
Am avut intentia sa scriu un mesaj, cu cerneala rosie, pe hartie veche si ingalbenita de vreme. Si sa-l pun intr-o sticla asisderea. Sa ma duc la mare, sa-l arunc in valuri. Si sa-l rog pe Isus sa mi-l duca unde trebuie. Dar am uitat de Isus, am uitat ca se nastea de Craciun!!!!!!
Am dorit sa depasesc bariera dintre lumi, sa incerc imposibilul prin cuvinte izvorate din suflet, sa intreb neantul cum de s-a ajuns in situatia aceasta! Sa-mi cer iertare, pentru greseli pe care le facem cu totii, nu numai unii dintre noi. Greseli de care poate nici n-am fost constienta. Am vrut sa aduc timpul inapoi. Al de fuge de d-abia-i mai vezi coada ...... pe dupa bloc-ul vietii.
Am sperat cu tot sufletul, dupa cateva zile extenuante, in care ceva din alta viata ma inghiontea sa vorbesc la sticla. De dimineata pana seara, numai franturi din alta lume, mi se derulau in fatza ochilor, indiferent de vointa mea. Am incetat demult sa mai ma intreb de ce mi se intampla asta! De ce nu-mi pot gasi pacea si linistea! De ce captez gandurile unor oameni, morti!
Am vrut din tot sufletzelul meu :), cum spunea un prieten drag de altadata, sa ingrop securea razboiului rece. Sa intru in noul an senina si impacata cu norii, cu tunetele si cu fulgerele, cu ninsoarea si gerul. Am vrut sa le mangai, sa le strang in brate si sa le dau cate-o sarutare pe frunte la fiecare si din foc si para sa rasara coronite din flori de iasomie si trandafiri de dulceata.
Mi-am dorit normalul in viata mea. Si fruntea rece fara sa-mi bubuie tamplele.
Dar nu se poate. In cazul meu, unic, nu se poate. Ceea ce nu ma mira.
Am fost bolnava, destul de grav, acum doi ani, indiferent ca mi-am facut-o cu mana mea. O jumatate de an m-am batut cu morile de vant. In fiecare zi eram alerta, zumzaiam ca o albinutza cu urechi luuuuungi de iepuras. Pana in ultima. Cand am capitulat si i-am spus mamei ca asta e, "cred ca asta e, am sa mor" MAMA - o alta durere de-a mea!
Am incremenit putin, cu deget-un aer, aducandu-mi aminte de o cu totul alta discutie "- o sa fiu de mult oale si ulcele ..... - nu mai spune asa ca ma faci sa plang!!!!! :( "
Franturi, franturi care nu-mi dau pace!
...................................................................
Care nu-mi dadeau!
Ultima zi din an, din 2009! Ieri, ultima de razboi! Astazi prima de capitulare. Infrangere!
Recunosc! M-a invins viata! Mi-e dor de pace! Nu mai vreau sa oftez!

Urlete lalune

Avea dintii mari ca niste lopeti, albe. Caninii un pic aduceau a vampir si mureau de neastamparul de a musca. De a musca cu ciuda si a toca mana care nu-i dadea pace batand darabana. De a toca marunt si repede picioarele care bateau pasul pe loc, pentru ca n-aveau unde se duce. Alergau de nebune, bezmetice, tzipand din toti rarunchii unghiilor frumos taiate ...... alergau in cusca de 1 pe 1
Urlaaaaaaaa si urlaaaaaaa si urlaaaaaaaa!!!!! Degeaba tocau dintii carnea si sangele tzasnea, ca ea, cea a picioarelor, tot urlaaaaaaaaa!!!!!
Urla si-n timp ce era izbita din perete in perete. Si scrasnea din dintii albi ca niste lopeti.

Ce bine ar fi fost sa-si poata toca mintea! ...... marunt, marunt ...... creieri terci si imprastiati pe pereti ...... tensiune zero ...... pace 100%

O minte fara pic de liniste, chinuita de ea insasi, bubuind in sine ...... colaps din sabii si negure copile, nu stie de unde! Unde?! Cine? Ce?
Despre ce? Despre tine!

In balon

Isi trecu degetele printre firele de par carliontate si nu prea dese mangaind. Vedea pielea alba si-i placea sa urmareasca liniile albastre sinuoase, pe alocuri frante. I-ar fi placut la nesfarsit. Si-n urma degetului, le-ar fi urmarit cu buzele, adulmecand aerul carliontat-albastru.

Din balon, de deasupra albastrului, s-a cufundat mai apoi in adanc plonjand. Si-a adormit alaturi de sirene, in salon.

Vii?

Azi m-a strans cineva ...... nu in brate, nu in usa, m-a strans de incheietura. Puternic!
Nu, nu cu ura, nici cu dragoste, dar era ceva special. M-am uitat numai pentru o secunda si m-a uimit perfectiunea degetelor, alinierea, virilitatea lor si a venelor proeminente albastrii.
Mi-am mutat privirea si mintea mi-a disparut din peisaj. Era o stransoare - tare as vrea s-o pot exprima bine in cuvinte - avea o presiune puternica si delicata in acelasi timp si desfasurata uniform pe intreaga suprafata a incheieturii.
Pentru o clipa, o mana straina si incheietura mea, au devenit un singur element cu o mica inima si-un suflet. Pentru o clipa infinit de mica, tot universul s-a redus la un lucru marunt ca o picatura, producand, nu un tumult, nici macar o framantare sau un extaz, ci o impresia atat de profunda de furtuna intr-un pahar cu apa.
Pentru o frantura efemera de timp am trait o frantura de pasare. Am fost vie. Pentru celalalt!

>:P

~X(
:-w
:-SS
X(
X_X
:-S
:((
X_X X_X X_X

Dupa geam

El se uita de dupa geam. Cat de mult il iubeau toti si-l luau in brate fericiti, pe celalalt el. Ochii i s-au inrosit si umezit, iar fatza-i se crispa, incercand sa ramana impasibil ...... acolo unde era lasat, dupa geam!

"Ciuma albă! Boală misterioasă, cu origine obscură, plaga biblică, teribilă, netămăduită .....
..... Leproşii! Prin însăşi natura groaznicei lor maladii, soarta lor în societate a fost decretată, implacabil, fără apel. Scoşi dintre oameni, din regiuni populate, sunt surghiuniţi în locuri izolate, pustii: pe insule păzite de rechini ca în Guyana, bunăoară; în sihăstrii tăinuite-n munţi ca în Nepal; sau în penitenciare speciale, supravegheate de puşti şi dulăi, cum au inovat englezii în India.

La noi, la Lărgeanca ...
..... Cine i-a oprit? Cui i-a fost milă de aceşti mizerabili, ce-şi plimbau sluţenia ireală, nenorocirea nealinată, pe la uşile autorităţilor din Ismail, ce-i drept, înfricoşate? ....
.... S-au plimbat pe vapoare (un lepros a fost arestat la Galaţi şi întors), plănuind să caute la Bucureşti îndurare şi o îndulcire a stării lor neînchipuite .....
..... Bah! leproşii de la Lărgeanca! Cui îi arde de dânşii! Sunt inofensivi, fiindcă-i aşteaptă ţintirimul!

Dar când fug? Dar când frica vă pune d-lor demnitari, o mână rece pe chelie? Dar când lepra „dresată în liberatate”, poate fi întâlnită pe stradă, în voiaj, sau în cabinetul oficial (o delegaţie de leproşi a fost la Bucureşti)?

Atunci se dau comunicate ...
..... ...În Franţa, biserica a instituit ceremonii pentru a despărţi pe leproşi de lume. Nenorociţii erau consideraţi din punct de vedere civil, morţi ....
.....O înfiorătoare ceremonie urma sentinţei. După o scurtă invitaţie adresată de preot leprosului, ca să se resemneze voinţei lui D-zeu, se oficia o slujbă funebră. În genunchi, sub un giulgiu, nenorocitul asista de viu la înmormîntarea lui.

- Requiem aeternam. Libera me... Amen ...

..... - Vin de la Bucureşti ... ca ... să ....

Nici un răspuns. Dar grupul a sărit şanţul. Distanţa între noi, trei metri. Am făcut un pas înainte, grupul s-a dat cu unul îndărăt. Fără să-mi dau seama, am mai făcut un pas. Tăcuţi, desfăşuraţi pe o singură linie, băieţii au mai regresat cu o jumătate de metru. Şi atunci am avut fulgerător şi dureros ca o nevralgie, explicaţia acestui joc. Leproşii, căci ei erau, se fereau de mine ca să-mi atragă atenţia că eu uit să mă feresc de ei.
..... E o problemă nu uşoară, să câştigi încrederea unor oameni pe care societatea i-a scos din rîndurile ei .....
..... o grea sarcină să învingi la aceşti mizantropi, fobia lumii sănătoase, lume ce-i ţine la distanţă, cu ciomagul, cu puşca jandarmului, cu restricţiuni tot atât de izolatoare ca un gard de sârmă ghimpată ......
..... Naum Trofin e cel mai bătrân lepros. Are aproape 60 de ani şi de 30 e bolnav.

De fel din Dobrogea, înfăţişarea lui de bătrîn cu barbă albă şi mai ales limpezimea spiritului lui, n-ar fi sugerat nimănui că suferă de teribila maladie. E singurul potolit, vorbeşte fără mare revoltă, însă în glasul şi vorbele lui palpită un necaz dureros, o protestare resemnată .....
.... - „D-le dragă, dacă te întorci la Bucureşti, spune-le să-şi facă pomană cu noi şi să ne întoarcă la Tichileşti, în Tulcea, unde a mai fost acum zece ani o leprozerie. Acolo am fi fericiţi. E mai fericit ca aci, este apă, sunt poame, poţi să te întinzi pe iarbă, să priveşti la cer şi să uiţi că eşti om, că ai fost om odată! ...
.... Pot să le amintesc oroarea – ce barbarie! – ce o au veşnic înaintea ochilor, perete în perete cu azilul: cimitirul? Da, cimitirul.

Îl au. Al lor propriu, exclusiv. Căci o administraţie ce nu le dă pîine şi medicamente a născocit această infernală aberaţie: în cimitir, la un pas de lăcaşul bolnavilor.

Sesizaţi grozăvia unei atari privelişti, pentru nişte nenorociţi, ce se silesc să uite că maladia lor e incurabilă, fatală?

Concepeţi o mai sinistră răutate, decît a pune sub fereastra unui condamnat la moarte, cu mult înainte de execuţie, ghilotina sau spînzurătoarea? ....
..... În spatele curţii, un petec de pămînt, mizerabil îngrădit. Cîteva moviliţe, fără nici un semn, şi, risipite, patru cruci de lemn, strâmbe, putrezite de intemperii.

Nici o floare. Doar urzici, măselariţă şi ciulini.

Pe o moviliţă dormea un câine. Printre cruci, păşteau cele cîteva oi ale leproşilor, jigărite şi aducînd cumplit cu stăpînii lor.

Apoi cât vezi cu ochii, câmpul, un câmp neted şi descoperit, ce trebuie să fie teribil iarna.

Imaginea se impuse ochilor mei. Viziunea lui decembrie în pustietatea asta; leproşii strânşi laolaltă, tăcuţi, zgribuliţi, ascultînd gemetele vântului şi, în răstimpuri, urletele lupilor hămesiţi .....
....- „Mulţi morţi?”

- „Mulţi ...”

- „Dar de ce atât de puţine cruci?”

- „Păi, le mai iau băieţii, să facă foc iarna!”

Golid

Vazu muntii de sus. Si pe doua mii zece rosto-golindu-se peste ea.
Daca tot se dez-rosto-golea, facu dragoste cu el. Era pui golash de primavara, normal ca ii suradea! Chinezeste! Oare si surasul le e in fante? Sau galben? Dar de ce galben?
Si mirosea a brad, a aer curat si iute, a zapada si ceatza, a aduceri aminte din viata.
Cand a redeschis ochii, din feeria fantastica mai ramasese zborul. Zborul maretz pe care-l vazuse de sus. Adica aerul ..... in schimb rece si curat de munte.
Atunci a crezut ca raceala o va trezi, iar aerul o va curatzi si pe ea. Daca nu de tot, macar s-o schimbe!
Vorbe, vorbe!

D C

Unde eeeeeesti? M-apuca asa un door cateodata, de-mi vine sa mor :(
Deeee ceeeee?

Diferenta

Mai, mai, of, of, prostoloanca(ca rimeaza :D) mai sunt frateeeee!!!!!!!!
Vad tot felul de chestii, ca seamana identic cu ce tocmai mancai rahat, fara sa fie niik-acolo! =))
Ma uimesc si eu cat sunt deeeeee, aaaaaa, pocnesc din deshte, cum se numesc domne aia de vad ce nu e? Nebuni?! :))
Ha, Ha, Ha, patetic, patetic, patetic!
Imi zicea cineva mai deunazi, ca ce draq de rost mai avem dupa o anumita varsta, numai sa ne stea pielea zbarcita pe oase? :)
Si totusi ...... poate sunt o clarvazatoare! =))
Care-o fi diferenta?

Maria zboara ...... si zboara ....... si zboara ...... undeva, la tzara ...... la tzara ......la tzara!

Plecata ....... cu sorcova ........ lui Barbu Stefanescu Delavrancea!

MidNight moods

Sa crezi pana-n ultima clipa ca exista undeva cineva caruia-i pasa de tine! E de rasul curcilor! Dar e bine, mori fericit, in prostia ta!

Clorofila inimilor ...... lor!

Degete verzi se-agata de geam, dar aluneca ...... rand pe rand; nu sunt diamante si se preling ...... se-agata din nou, dar, nu se-aude decat un scrijelit ascutit. Si totusi, e-atat de neted si de transparent, de curat ...... pana cand? ...... raman dare ..... de rimel, de lacrimi din clorofila!

Moartea neuronului ...... da frig

ps: Iote scartz, c-acu mi le publica cu data de azi! Deci, e scris de ieri noh, sa nu se creada ca ninse numa' la Maria-n neuronul ocupat cu pusul pe bigudiuri!



Azi a nins! Si a viscolit cu spume! M-am batut parte-n parte cu el si era cat p-aci sa castige de fo doo ori :)
Cand am vazut ca ninge si cum ninge, cu toate ca-mi suiera vantu-n urechi, in casa, n-am mai stat pe ganduri si ca acum doi ani mi-am atarnat teleul de gat, mi-am tras fermoarul jacai pi deasupra si i was gone with the wind, ad literam.
N-a fost ca atunci totusi, n-a nins cu bulgari de zapada, dar eram mai ceva ca siamezii uniti in fiece point, cu dragutul pomenit mai sus.
Nu mai simteam buricelele deztetutzelor, iar popnetzul nu-mi mai stiam unde-i, paaaana cand, mergand intins inapoi dupa vreo doua ore, m-am incalzit. Si-am inceput sa rad cu gura pan'la urechi, cand mi-am dat seama ca-mi trageam scatoalce la fund in vazul tuturor ca nu mai puteam! Ma dureau buuuuucile de-mi iesisera ochii din cap ca la broscoi, ma usturau, ma intepau, ma mancau. Si-mi luasera foooc! Acasa cand ma uitai la dragele de iele, erau saracutele ca uitate in mijlocul zilei, la soarele torid de august. Si tari ca pietroaiele arzande-n focuri de tabere.
Asta dupa tura de parc fructuoasa, presarata cu "nu aveti voie sa faceti poze" :D
Un vajnic pazitor a nu mi-am dat seama ce in mijlocul zapezii si binenteles neste puradei da tzigani manca-ti-as. Numai dialogul cu tzancii cuprinsi :D intre 6 dameil si cel mult 13 ani damoazela, pe care-l vom denumi "Dialog intelectual cu maturi de paie" a din maturi fara niciun fel de caciulita.

romul alfa mic - " nu ai voie sa faci poze la copii" punct, copiii fiind altii decat ei
corul ro mici di tati felurili - " daaaaa, nu ai voie!"
femeia matura :D - " si care-i problema voastra? ca nu va fac voua!"
romul alfa mic - " sugea-mi-ai pula!"
corul asisderea
damoazela da 13 - " da, da, da, slobozim-as pa ochii tai!"
femeia matura ;) - " muieeeeee!!!!!" copchilashilor cuprinsi de euforia zapezii

Si dialogul a continuat, intre ei si aruncat catre mine, cu toate cele enumerate mai sus inmultite exponential, plus.
Ma simteam prea bine ca sa mai iau in seama, sau macar sa ma enervez. O zi buna cu-adevarat.
Primele poze facute cu ISO 3200, urmatoarele nefacute ca mi s-au descarcat bacteriile. Plecat fara servetel macar sa pot sterge aparatul de sudoarea-mi de prostovana. Si binenteles fara bacteriile de schimb.
Ce inseamna iesitul ..... din mana!

The life has past for me

Multi ar zice ca nu, ca interiorul, ca pisici ...... Poate ca nu stiu multe, ca sunt limitata sau degeaba, dar macar atata lucru stiu, pot sa recunosc, sunt constienta si cu picioarele pe pamant.
Si poate ca pentru lumea ta interioara nu esti terminat, dar pentru cei din afara, da.
Si te simti ca un leu batran intr-o cusca. Pana la sfarsit ...... cand intr-un sfarsit esti liber!
Din leu batran devii pasarea cerului ...... nevazuta ...... si-apoi pasarea paradis!

Destin-eishan annaun

Frateeeee, mor dupE clipul si melodia ashestea. Ca atare sa va intoxic :)). II doi noaptea, imi chica ochii-n gura, ma dor doati shele, dar ascult taaaare "destineishan annaun" si ma uit la chilotei intrati in cur. Si nu ma pot abtine sa nu zambesc. Si ma relaxez complet. Si ma duc la nani ..... dupa ce mai ascult o tzara :))
Vreti si poza?!!!! Din-alea vechi, ca noi din lumi si cavalere .....



ps: sa va recomand o poza de troneaza la mine pe desktop :D

http://1x.com/photos/humour/29183/

Retoricie, numele tau e

Deci A VENIT MOSHU' SI LA MINE!!!!!!!! Rabdare si tiutiun ca va spui acum .....ce si cum!

De o vreme incoace imi mere din ce in ce mai bine! M-am imbogatit peste noapte!!!! Unii au prieteni(e), soti, amanti(e), amici(e) ...... ei, io am binevoitori :D
Dar stati, nu va impacientati, o gura de aer luati si zurgalaii-i ascultati!
Nu m-am imbogatit numa' cu binevoitori ci si cu case!!!!!!!!
Peste noapte m-am trezit ca am mai multe, in urmatoarele zone: Dorobanti, Mosilor, Tineretului, Unirii, Romana, Regina Elisabeta, etc. Si binenteles ce poti fucke cu ele decat sa le inchiriezi, sa faci si tu un ban cinstit! Dar nu oricum, ci cel mai ieftin posibil, ca asa se traieste bine in vreme de restriste crizoasa si concurenta acerba.
Si cum am doua numere de telefon, se facu de mai ceva ca la casa alba, se facura rosii domle!!!!
Manutzele mele harnice, amandoua, nu mai prididira cu miscarea de du-te-vino, du-te-vino, du-te-vino, raspunzand la cele doua, amandoua ...... timp ..... deeee o buuuna luuuunga bucata de timp :D

Si cum la omul bogat si boii (ii) trag, ce sa fac io, ce sa fac io????!!!!!! Ca nah, stiti cum ie cu noi, astia asa mai bogatii, avem excentricitati din cauza de lipsa! De lipsa de idei, ca le termenaram pe toate. Si ne plictisim! Si-atunci tre sa facem ceva! Sa devenim obraznici, sa ne intre lumea pe blogul de rahat, ca ce daca suntem bogati? Neaparat blogul si omul (VIP), ca ie la mode! Si nu numai!!!!
Trebe sa le incercam pe toate in viata! Macar o data fiecare!!!!!! =))))))) Si asa cum unii le incearca o data pe fiecare :)), io de ce sa nu ma bage la DAME DE COMPANIE? :D
Si da, sunt p-acolo, da' nu poci sa ma vaz, ca n-am ochelarii di cal pi mini, ii numa' calu' ...... cu calaretz cu tot :)). Dar nu-i bai, ce-i important, ma vaz altii! :D

Deci va dati dumneavoastra seama, stimati cititori in stelele mele, ce furori cu fiori poate naste :D o femeie de 48 de ani, din fatza, din spate, din laterale si de jos in sus. Se dau note, se fac evaluari, cum am zis mai inainte, te perpelesc la foc mic pe toate partile. Asa da, asta zic si eu distractie! Si la putere!!!! Cati "cordaci" se pot duce o data!!!!!!! =))))))))))

Pe aceasta cale, multumesc cu plecaciuni binevoitorilor! Si le dau si eu o prea-binevoitoare MUIE de mos Niculae. Sper sa fie multumiti, tot cu plecaciuni cu cateva secunde mai'nainte.

Asta fu un haz de necaz, in caz ca nu se prinse nimeni, dar ce se poate spune despre caracterul celor care se preteaza la asa ceva? retoric

Mai putin

Moshu'! Cica vine MOshu! Unde, unde? Oare si el, mos Niculae e singur, de se vorbeste numa' de el?
De ce nu vine si cu nevasta-l lui?
Daca tot vine in vizita la ciorapi, de ce nu vine cu fameleonu'? Tot timpul singur! In fiecare an la fel. Imi suna foarte cunoscut.

Oare si la anul va veni singur? La anu' ...... piticului meu ii tremura capul, si piciorusele. Are paishpe ani. S-a cocosat de tot. La anu'?!
Cu ce/cine vei veni mos Niculae la anu? Probabil cu si mai putin decat acum. Ce poate fi mai putin decat nimic?

Neschimbat

Ascultati, merita



O toamna superba anul asta! Toamna cea mai pustie posibila! Atata frumusete, atata pace si liniste, privite de doar doi ochi!
Frunze verzi ce inca atarna de-un fir de par in copaci la 3 decembrie. Ha, o ziiiii in care cei doi ochi, cu ani in urma, au ramas pe veci singuri. O zi de iarna cu frunze verzi! Si suflete senine.
O pereche de doi ochi????!!!! Doi care fac unul.
Mi-ar fi placut sa am ochi de cameleon, si la propriu si la figurat. Sa ma uit cu unul la faina si cu altul la slanina, sa cuprind tot, daca-mi place sa pot scurma curios fiecare ungher . Unul sa fie verdele marii de smarald si-altul azurul cerului de munte.
Se-aud clinchete cristaline. A inceput! A inceput supliciul sublim de decembrie!
Dulcele-amar! Din puful de gasca!

Cine dintre noi

Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.

Ana Blandiana

Cu morganul la plimbare

Si ce daca am patusopt? Inca visez la printul meu frumos, exact cum cinic se amintea nu demult!
Probabil ca si la saptesopt ma voi gandi, cu fatza de pergament si creierul terci!
"Will you marry me?" hihihi, sigur au inceput sa curga deja comentariile de genul "nebuna e frate! tzara arde(hic) si baba se piaptana" ca moartea p-acasa nu cred sa ma caute ..... inca! ..... dar asta gandesc eu, noh ......
Mi-e dor de o poveste! Fara sfarsit!

Planeta sunt eu

Daca as fi Pamantul pentru o zi ce le-as spune oamenilor? In primul rand nu cred ca ar ajunge o zi sa-mi vars tot naduful. In al 2-lea, cat de obiectiv as fi, pornind de la premiza ca am fost om si voi mai fi iara dupa cele 24 de ore?!



Si totusi, daca as fi pamant, asta ar fi, moarta si-ngropata!!! Sa radem si sa ne veselim!
Acum daca cineva ar sufla, m-ar modela, mi-ar darui graiul la ora asta din timpul Pamantului, as tipa de mi-ar plesni plamanii sa m-auda. Cine?!!! Da, exact, ca-n clipul cu batranul si valiza de urla singur pe-un peron in mijlocul multimii preocupate numai de sine.
Daca as avea putere m-as curata singur. M-as tavali prin mine sa va umplu gura, sa nu va mai aud. Mila, intelegere de la voi? Nu mai astept de mult. Sunteti prea multi, prea rai, prea nepasatori ca sa se mai poata face ceva!
V-as spune degeaba ca ma omorati cu zile, si o data cu mine implicit pe voi, pentru ca n-ati auzi sau mai bine spus nu v-ar interesa. "Ce conteaza ce se mai intampla dupa ce mor eu?" Sloganul timpului prezent.
Sa zicem, prin absurd, ca ma pot face auzit si inteles "Auch, ma doaaaaaaaareeeee!!!!!! Ajutoooor!!!! Chiar nu vedeti cat sunt de frumos? Ce mari si rauri si paduri, ce munti falnici inca plini de zapada am? Nu simtiti aerul prin care va dau viata? Nimic nu va misca decat propria piele? Piele pe care simtiti picaturile mele de roua?!



Va daruiesc atat de multe, nici eu nu stiu de ce! Dar stiti asta! De ce nu le pretuiti? De ce va bateti joc? Nu sunt nemuritoare daca nu le lasati libertatea de a alege, daca nu le curatati si ingrijiti zilnic de mizeria voastra umana! Singur pot trai linistit, pot inflori si inverzi in pace, nu am nevoie de voi, dar din moment ce m-ati napadit si nu mai am incotro, trebuie sa va suport, ce dracu sunteti atat de prosti si nu va dati seama!!!!!!!!
MA OMORATI PE MINE, VA OMORATI PE VOI ! "

Film cu vampiri

" Hai ridica-te! " ...... "Nu pot! Nu ma pot misca, nu pot gandi, nu pot face nimic. Desi m-a omorat, continua s-o faca si-acum, cand nu mai sunt decat o fantoma"
"Shhhhht, nu stie nimeni, ridica-te!"

Ridica-te si umbla ...... aranjeaza-ti hainele in sifonier! ...... si stai, nu uita, aranjeaza-ti si capul pe umeri!

La Moda

Moda de primavara, vara, toamna ...... si iote ca vine iarna.
Ce sa-i faci daca e mare?! Cine, ce e mare? Marea e mare! Si gradina. Rimeaza cu avatare? Cu enervare? Cu resemnare? Cu nepasare?
Intr-o duminica pe strada la Herastrau, radia foc tare. Ii pria!

Gluma e tare, da! E mare si tare! Gluma de mine! De la Comanesti! Toata vara prindem pesti, la care doi oki lucesti!
Stergem cu guma si gata, am rezolvat totul, asa e viata. Nimic nu ne mai misca ..... decat moda, moda este totul. Asa cum nimic nu dispare, de fapt nu se sterge, ci se duce la reciclare. Modelam, framantam cu mana si hopa, hopa, Peneloppaaa!!!!

Si asa intr-o parte dispare, iar intr-alta apare ..... pe veci!

[Cum am fost rugata dracutz sa sterg o poza dragutza, nu pot sa nu ma conformez. Asa ca postul va ramane fara ...... fotografii ...... momentan .... poate voi pune una cu pesti ..... sa(la)u .....]

Pe-nserat la tricotat, praf din itze de matase

Pe-nserat pe afara ..... un inserat uitat, ingropat de durere. Durerea ce-a-ntunecat judecata. Si totusi a inceput sa se lumineze ...... pe-nserat! Lumini galbui cu valuri invalurite de ceatza, fuioare de suspensii lichide, infime particule pline de viata, la-nserat.
Oameni, perechi de ei, invaluiti in ceatza calda, in spuma-ntunecata de ciocolata cu lapte si tira mis u.
Tricou de scandal, un aparat ascuns intre sani goi galopand pe dealurile de aer imbibat cu apa, cu viata. Ochi orbi ce incep a prinde umbre conturate de valuri valuri. O mare-n noapte la buza blocului.
Doo ore de viata neprafuita, limpede ...... desi vazute-n ceatza ...... culmea, aidoma prafului! Doo ore presupuse-a fi de somn. Noaptea se doarme. Fara lumini n-ar mai fi miscare, viata de noapte. Lumea ar dormi de la cinci si s-ar trezi la inganatul zorilor.
Un inganat somnoros soptit la o ureche surda-n noaptea cea trecuta, oarba, fara soaptele etern neevoluate-n vorbe adevarate.
"Sa-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, încredere şi daruire impotriva ta însuti, impotriva lumii întregi. Dragostea inseamnă sa iti dai inima si sufletul întreg celui care ti le va zdrobi."
Prostii! Mai ramane "arta, care este minciuna ce te ajuta sa vezi adevarul! "
Minciuni, cuvinte, prafuite sau nu, in noapte sau nu, mii si mii, aidoma prafului sau cetzii, aidoma ...... aidoma? ce cuvant ciudat! se repeta la indigo
Oare sunt identice?
"Inima mea este aici." A ta, omule, unde e? A mea nu stiu!

Lena, ena - toamna-iarna lui, domnului 2009

Stele cu vitzica, plecata de la poarta noua-veche

Citeste si arde! Adica citesc si mai apoi ard, sau ard pe timp ce citesc, ca o lumanare, vazand o dragoste atat de mare!!!!! Nu se sare absolut nimic! Atentia este mare si pe felie! Si intelegerea!
Dar la noi, mai la needucati, asa se poarta, neintelegerea, provenita din postura vitzica neevoluata de la poarta noua, din Cucuietii din deal! Un adevarat teatru life ieftin cu un singur spectator: Vitzeaua devenita vaca/ca de obicei! Fi-mi-ar obiceiul-al dracu!
Si ca atare mai trantesc o nnovaleasca, si astept sa ma trasneasca!
Sau nu?! Nu se poate! Ntz, ntz, ntz!

Cuibar cu oo grele

Nu pot sa cred! Am ajuns ca restul oamenilor! Adica de cacat!
Nu m-am simtit nicicand mai goala sau mai inutila, dar deh, vezi Doamne am, sunt ocupata si muncesc de-mi sar capacele. Si cica asta-i viata!!!!!! Ar trebui sa fiu multumita ca-s in randul oamenilor, cu capul pe umeri si constienta de greutatea lui si a celor patsopt de primaveri.
Ma fut in ele.
Viata-i de cacat!
Daca nu faci ceva extraordinar, pentru tine binenteles, ceva palpitant, ceva cu totul altfel decat ordinarul lumesc, CEL PUTIN MIE IMI FACE SILA! Mi-e sila de ce-am ajuns!
Ma vad ca o gaina cotcodacind harnic si cu ravna ritmica cautand rame, intinzandu-mi una peste oki incercand s-o scot din pamant s-o dau la halit la progenituri, si mai apoi tacticoasa, aranjandu-mi dosul proeminent de pene, punandu-ma sa oi oo. Sa oi intr-un cuibar confortabil!
Imi vine sa zic mai bine moarta, desi la o adica sunt sigura ca mi-as inghiti cuvintele!
Chiar si ce scriu acum, n-are absolut niciun sens!
Pe cine intereseaza cacaturile mele?!
SUNTEM patetici!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Cel mai bine ar fi sa ma scald in bani si sa nu fac niica, decat sa ma urc intr-o racheta, sa ma duc pe luna, da' numa' secera, ca sa ma pot da hutza cu leganelu' sau cu saniutza!

Cica "vrei sa fi prietenul meu?! fa tu primul pas" Duamneeeeeee, ce tampenie!!!!!
Si totusi n-am baut ....... aaaaa, ba da, am baut pepsi! :D



Cred ca o sa-mi redenumesc blogul. Nu se va mai chema Nnovalee ci Zzoolee.
Sau mai bine-i dau delete?

Binele in fel si Chip

Am ajuns azi pe Calea Ferentari. La inceput e chiar placuta. Multi copaci cu multa toamna-n ei. Toamna din mine-a raspuns toamnei din ei zambind. Un zambet larg si senin cu frunze galbene si ruginii de stejar. Si cu mult dor. Si-aduceri aminte de-o lume din vise, inchipuite, crezute mult timp realitate.
Si totusi mi-era dor de inchipuiri! In ...... chip si fel! :)
Cum poate sa-ti fie dor de ceva ce nu exista?! Si nici n-a existat vreodata! Ce ciudati sunt oamenii! Sau numai eu?!
Si intr-o zi atat de placuta, c-un soare caldutz fara putere, un soare c-o umbrela gri transparenta sa se apere de vant! De fapt vanticel ...... de primavara!
Mirosea a primavara si a fericire afara! Cand miroase asa, zambesc tamp pe strada la oameni si primesc priviri de toate culorile toamnei, din ei, din mine, din noi. Atunci mai e loc de noi.

Pe seara valsam in parcarea Carrfour de la Ikea. Nu era nici dracu, numai masini, pustiu si-un megafon cantand cu vantul ...... si cu mine chiuind la spatiul vast, libertatea cuvantului.

bu-hu-who

Who are you?
Dansand cu lupii pisici, pitici ...... aiureli, ametzeli ...... asta simt, asta scriu, nu-mi pasa ..... de pe-un fotoliu intins in mijocul holului de doi pe doi, un spot si-un teveu cu varza, alba ..... o chitara si-un coniac ......
Pe deasupra windowsului alearga litere catre stele cantand opereta si vampirii iubesc ..... si se iubesc. Mai bine ma uit, sa nu uit .....
Miauuuuuuu, miorlaaaaau ...... asa vreau!

Fara titlu Fara noima

Ploua.
Se opreste. Curcubee, si pontoane curgand lin pe ape pe sub ele.
Soarele rotund si rosu ce coboara.
Si iar soarele rotund si rosu ce coboara.
O femeie cu manusi taie trandafiri
Si a mai trecut o zi.
Si inca o zi.
Si iarasi ploua si ploua si ploua. Si se-aduna-n barba.

Pusi Retoric

Mda, e inutil sau mai bine spus futil! Futil cu clocot sau fitil cu spume! Si multa amaraciune!
Una e sa fii aruncat si desconsiderat, calcat in picioare, marginalizat si alta e sa fii si bombardat in permanenta cu efecte vizuale.
Ai idee cel putin cat de mult rau faci? Ai idee ce inseamna sa-l vezi pe altul pus in locul tau si aruncat tot timpul in fatza? Deh, daca-i iubire adevarata! Ai idee cat de al dracului doare? Sau poate ai!
Daca n-ai, uite, scris negru pe alb! Ma-nfurie fantastic, ma revolta, scrasnesc din dinti, de neputinta, de mandrie si demnitate ale unui om, calcate in picioare.
Nu sper decat sa te doara odata si-odata, cum spuneai in alta viata! Dar e sperantza desharta!

Din clipa de fatza vor fi cateva bloguri pe care nu voi mai pune un oki IN VECI! Mai bine-i scot! Prin taiere si scobire!

Multzumit? Retoric. In caz ca intereseaza. Dar sunt linistita ca vorbesc singura in dodiile mele fara cap si coada, si-n pozele mele de cacat.

Pa ...... si pusi!

A(I)er(isire) de toamna

Am observat un lucru! Ascult ceva ce-mi place asa si-asa. Si apoi mai ascult o data si inca o data si inca o data si incepe sa-mi placa veri muci. Vechiul nu ma plictiseste, dimpotriva, se creeaza o legatura mult mai stabila, o fidelitate si o recunostinta ca exista si-mi mangaie placut canalutzele auriculare. In cazul melodiilor, dar si in multe altele.
Probabil ca-s defecta!
Cunosc foarte multe cazuri in care se plictisesc ...... si nu pot intelege!
Dar nu asta vroiam sa spun, ci sa subliniez inca o data cat de diferiti sunt oamenii. Ceea ce eu nu pot concepe, pentru altii e ca aerul: il inspiri si normal ca-l dai afara si-apoi inspiri altul ...... ce mai ma rad, pai ceea ce era de demonstrat , IO-S DEFECTA!
Cum dracu sa inspiri acelasi aer?

Dans in doi c-un praf de zambete din fire .... de aur si argint

Ea vine catre el "buna!"
El, uimit, da ochii din colt in colt si se hotaraste "n-am niciun ban, n-am casa si tata-i un escroc"
Ea cu ochii mari zambind "da' de dansat stii sa dansezi?"

Oala de lut muta

Oale, multe oale, de lut, pline ochi, cu ciocolata calda-n care se alearga cerculetze albe de frisca amestecate cu melancolie si pareri ..... de rau, de bine ...... din care se ridica aburi ce plutesc usor ..... "ritza, ritza, gargaritza, du-te la Gheorghitza-n poientza, in poienitza de foarte, foarte departe, ca cine stie, in soapte , peste ape, poate sapte, sa ramana doar amestecul cu lapte fara spate"

De binetze!

Libertatea! Oare este buna? Multi ar zice ca da, dupa 89 umbla cainii cu gaura de la covrig in coada!
Dar oare sa-i mai numar pe cei care zic nu? Sa-i intreb pe cei "maturi" care stiu cum era cand era si bine inainte? Sa-i intreb si pe cei tineri care raman fara servici sau n-au cu ce cumpara un aragaz sau un frigider, o casa? Sa-i intreb pe cei fara ajutor de niciun fel?

Dar oare ce este libertatea?
1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință
2. Starea celui care nu este supus unui stăpân.
3. Libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii.
4. Lipsă a restricțiilor.

Niciodata nu vei fi liber daca te vei lasa calcat in picioare!
De fapt niciodata nu esti liber cu adevarat! Si de-a lungul timpului latzul se strange constient fiind ca ii dai voie si ca-l strangi si tu in brate, cateodata chiar cu voie buna!
Ce sa mai zic? Sunt unii destinati sa faca lucruri marete si le fac. Iar altii sunt destinati turmei de mioare!

Dar la urma urmelor fiecare e liber sa faca ce vrea! Oare?

Va saluta behehe! ...... Cu voie buna!

Simtz enorm si vaz monstruos

Cum te-ai simti sa stii ca din cauza ta a murit un om?

Luceferi albi

A fost o vreme cand scriam frumos si din suflet, sau cu suflet. Inmuiam pana alb-rasfirata de gasca in cerneala lui alba si-mi scrijeleam bucatelele de suflet pe foaia alba de fereastra.
M-am schimbat, nu mult dar distinctiv. Am realizat citind pe un alt blog. Am incercat sa tin cont de parerea unor oameni in care am crezut. Si m-am inselat. Da, m-am inselat, pentru ca eu sunt cea care a plecat urechea la spusele lor.
Sau m-am schimbat pentru ca au trecut anii peste mine? Anii cei multi si intelepti!
Spunea cineva odata ca e buna schimbarea! De ce ar fi buna, daca nu te bucura ci te intristeaza? De ce ar fi buna, daca in loc sa scrii lin, curgator si plin de un soare stralucitor si clinchet de clopotei, scrii numai muind in bitter sau gin, stropit din belsug cu suc de lamaie?
Era o vreme in care stomacul imi era destins, vedeam si partea plina a paharului, nu des ce-i drept. Acum stomacul mi-e ca un ghem de ace cu gamalie, care mai tot timpul pulseaza ca o nova, iesindu-i tepii prin fiecare porisor din corpul cel batut de vreme si de oamenii inconjuratori.
Era o vreme cand mai exista ametzeala dulce a vietii in mine, cand simteam caldura in loc de frig si nu numai ca era vara.
Am nevoie groaznica sa-mi simt atomii ca din haosul suflului celorlalti, sunt lasati sa respire in voie, ca plutesc in lichidul dulce fara pic de amareala si se astern usor c-o mana sub frunte, intr-o pozitie comoda de somn, de pace.

Nu-mi place schimbarea! De ce? Pentru ca eu traiesc ce ma inconjoara, respir ce ma inconjoara, radacini din mine patrund in totul inconjurator, iar totul inconjurator isi infige ale lui radacini in mine. Si daca sunt smulse, cum sa nu te doara? Daca un alt tot inconjurator vine in loc, cum sa nu te doara privirea, cum sa nu-ti simti ghemul din stomac pulsand?
E instinctul de supravietuire, unul puternic, mult mai puternic decat mine, care-mi face frica sa devina violenta si sa ma calce in picioare .......
Pentru ca nu mai ma recunosc! Ma uit in oglinda noilor veniti cu distorsiuni si ma intreb cine ma priveste asa de insistent, cu mirare intai si mai apoi cu spaima.
Oare trecerea timpului ma ingrozeste? Sau totusi schimbarea?

A murit Cornelia, vecina de la patru! Au disparut cateii ei, cine stie daca nu sunt morti, calcati de masina sau de oameni in picioare. M-am tot gandit la biata maica-sa, femeie de 80 de ani care nu-si mai asteapta decat moartea! Oare ce-o fi in sufletul ei acum, ca fiica cea rea de la care manca bataie regulat, i-a murit? Ca nepoata i-a vandut rapid casa si cine stie ce se va intampla cu ea?! Sa fii smuls din ceea ce cunosti, cu ce erai obisnuit!
La mai bine! Binele e relativ! Unii fug de binele meu.
Din casa lor s-a scos mai inainte un vraf de lemne pentru foc! Atat a mai ramas dintr-o viata de om.
Va veni altcineva, se va face curatenie, nu va mai fi scandal.
Atunci de ce stomacul mi-e ghem?

Multa lume se distreaza si se simte implinita, altii isi intemeieaza un camin, fac copii, urca pe scara sociala, isi modernizeaza casa, cumpara masini, cresc copiii, ii aranjeaza la casa lor.
Atat sa insemne viata? Unui om?
Nu stiu de ce dar imi pare, nu putin, imi pare anost, si nu pentru ca eu nu am multe din cele enumerate mai sus, ci pentru ca este un sablon. Parca trasat de undeva de la forurile superioare.

Speranta ar muri ultima! Speranta ca ce? Ca poti fi nemuritor? Si rece.

Ou pe incheietura

Faliment intelectual

Ma uit asaaaa, cum vorbesc unii, pe anumite bloguri, cu multa intelepciune si nu numai ...... si cand se caca emana tot asa, multa intelepciune!
Si ma uit la mine cata prostie! Sa cred in bunatatea oamenilor! Mai bine ma fac, asa cum si trebuie pentru varsta mea, o acritura, singura, frustrata, necitita ca deh scriu cacaturi, necomentata, ca deh, ce sa te apuci sa-i scrii unei babe nebune, necautata, ca ce rost mai are, e liniste pe front!!!!!! Linistea dinaintea furtunului!
Si dupa ce ma fac toate astea, mai iau si-o prea cinstita muie de tufis, ca tot sunt obisnuita!



sa nu crezi in semne! asta mi-a sarit din prima cand am deschis ...... hahaha, nu, am apasat gresit, ei, oricum, ce feste de cacat iti joaca destinul de secunde, exact de asta aveam nevoie, de liniste!



nu conteaza, revenind la dracusorii nostri

Brici ....... de taiat in vene

Ma doare ...... in cotul talpii.
Stai sa ma scarpin! Dupa ureche! Urechea cea lunga si surda.
Ce mai m-as odihni pe un divan! Si m-as lasa pipaita de stropii calzi! Aia de la stropitoarea din gradina, bai!
Soare si cald si gol. Simt ca plutesc. Normal! Daca pana si neuronul unicat e gol, ce sa mai ma tina la sol? Mintea ascutita?

Actul doi

Mai, mai, cand o lasam mai moale, dam in oale ...... nu in strachini!
Cum spuneam cu jocul de glezne, acu' serios, pai?! incep sa ma ienervez iara, auzi domnule sa fie lipsa la apel juma de zi ........ ma tavalesc de ras pe jos, ma tin cu mainile de burta ...... vorbesc singura crezand ca ma aude cineva!!!!!! ........ =))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Imi trebe neaparat un control la cap! .......... Sau ce draq mai imi trebe la varsta mea?
Pana una alta, daca tot plutesc, mai bine zbor, cu directie, nu usor dar intzepator :D spunea un ranjet albastru tulburator!!!!!!!

Mi-e seteeeeeeee!!!!!!!



Si eu care ziceam ca duc lipsa! Iote, cinci dintr-o lovitura!

Werewolfa? neeee, ueacaua (werecow)

Am observat un ciclu: din cativa in cativa ani ma transform in vaca, nu, nu in varcolac, vazut de la mine. Eh, in sfarsit ......
Si totusi exista oameni care vad femei transformandu-se in blande si suave toamne. Oare e si invers?
Si atunci mi-am pus intrebarea: de ce unii simt nevoia sa-i faca pe altii sa sufere? Si am zis bine, pentru ca fiecare stie ce face, stie consecintele purtarii lui.
Ma refer la orice fel de relatie, de la mama la copil si invers sau de la guveln la popol, etc.
De ce ne transformam in animale si nu in fulgi de zapada sau in fulgi de flori? De ce ne mancam intre noi?
Eh, ce sa-i faci? Daca am gena de vaca in mine!

Ma gandeam totusi, asaaa singura, starea mea naturala, sa ma transform tot singura in frunza, binenteles ca ruginita :D.
Daca tot a venit toamna!

ADN de frunza verde

Am ajuns acasa noaptea pe la zece. Imi sufla vantu-n cur si-mi iesea pe urechi ...... sau invers. Eh nu mai are importanta.
In fatza scarii m-am oprit cateva secunde, desi eram betontonton d-acuma, numai de la metrou, de la cinci minutzele departare.
M-am uitat, la lumina palida a becurilor galbui cacacioase ( cine dracu o fi ales culoarea asta?), pe jos. Frunze, sute de frunze erau inghesuite-n trepte, parca stateau la coada la ulei pe vremea lui Ceashca ...... sau la ciocolata?
Ce era oribil, cel putin pentru mine, era ca toate erau verzi, parca un verde gri de cenusa, incremenite intr-o pozitie groteasca, unica pentru fiecare, un ADN de frunza verde ..... sloboda!
Si prin fatza ochilor mi s-au perindat instantanee holocaustiene de sfarsit de lume :D
O imagine sfasietoare, copaci stufosi si verzi inghetati in nemurire.

In carare

Mainile inghetate curg pe pielea alba si fierbinte. Si incep sa curga si lacrimile, la fel de fierbinti ..... pe mainile inghetate. Pentru ca trebuiau neaparat puse in cararea lacrimilor ce cadeau din cer. Ganduri invalmasite, ganduri de a avea, ca vrea si eaaaaaaaa ......

Uite

Ce mai citesc pe net despre politica, asta numai ca mai scriu unii pe unde mai intru pe bloguri. Si nu pot sa ma opresc din uimire! Vad si simt pe pielea lor ca nu se intampla nimic bun, ca e mai rau ca-n Caragiale, si continua sa se uite, sa fie la zi cu circul, sau cu piesa de teatru cu tarif de neuroni.
Oare de ce? Ca tot nu au cum sa faca nimic! Sau stai ca inteleg!
Si eu continui sa ma uit, desi este inutil! :D

Cuvant dulce, putem sa-i spunem - de rahat?

Mi-e dor de Venetia! ....... desi n-am fost niciodata!

Pauza de tobe

Se facu miiica, mica si se cuibari la pieptul lui. Ii simti caldura trupului, ii auzi bataile ritmice si calme ale inimii, si ca un prunc in vintrele mamii, cu un oftat de multumire, adormi.

Papucul Doamnei de mine

Ei, sunt si io papuc o data, nu mai sunt presh :D Unde mai pui ca-i si de doamna! :D. Ma intreb daca mere si neshte aaaaa, ceva alcohohol in el? Oare exista papuci cu toc? Ca mi-ar placea sa ling unul acushica!

Papucul Doamnei

daca te-ai nascut intr-o zi de 3, 12, 21 sau 30

Cine esti? O persoana instabila si imprevizibila, exuberanta si timida in acelasi timp. Nu iti place sa stai prea mult intr-un loc, situatiile si personajele trebuie sa se schimbe pentru a te simti bine. Programele si regulamentele nu sunt pentru tine pentru ca ai impresia ca-ti ingradese libertatea la care tii atat de mult. Esti foarte curio(a)s(a) si ai nevoie in permanenta de lucruri care sa-ti alimenteze curiozitatea.

Destin: Desi puneti totul sub semnul jocului dragostei si al intamplarii, informatiile pe care le acumulati va fac indispensabil din punct de vedere professional. Aveti, de asemenea, o capacitate mare de adaptare si integrare.

Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Sa nu mai fii atat de superficial(a)! Sa-ti fie mai clara notiunea de fidelitate. Sa nu mai fi imprastiat(a), mai multa rigurozitate te va ajuta in tot ce vei intreprinde.

Sursa http://hazdenecaz4romanians.multiply.com/journal/item/543

Zbor ...... deasupra unui cuib de muci! :D

Deci DOUA PUNTE :D ....... randul asta, ca al trecut fu numa' unul

Sunt imbracata pana-n dinti, si am zis bine, si ei :D, dar tot imi clantzane. Am mainile gheatza, a sarit maica-mea-n sus cand i le-am pus senzual :D pe gatutz :))
Am un hanorac pe mine a carui gluga, moda iarna-iarna-iarna-iarna-iarna-mi sta delicat tuflita pana la sprancene pe cap ...... si tot imi tzatzaie poponetzul.
De ce? Pentru ca cinstiti si preacinstiti cetateni care-mi calcati blogul :D, la mine-n casa bate vantul, LA PROPRIU. De fapt nu vantul, uraganul!
Datorita gloriosilor si harnicilor oameni ai muncii de la Eurotech termopane care le-au pus cu picioarele.
Asa ca acum io-mi folosesc mainile sa ma tin bine de aripile fotoliului si iiiiiii, auch, ma doare capul ..... . E o adevarata euforie. M-apuca muza de turul pantalonilor si-mi vine sa compun melod ....... =))))) poiezii vrusei sa zic. Noroc ca n-am pian, ca cine stie ce capodopera ar fi iesit.

Asa ca dragilor oameni ai muncii care nu-si fac treaba cum trebuie, le urez MUIE cu felicitari si panglicutze carcei-late albastrii, aidoma buzelor si manutzelor mele din prezent.
Acestea fiind spuse, ma dau o tzara mai la stanga sa-mi las coama neagra de sub gluga sa-mi fie mangaiata de dulcea atingere a perdelelor fluturande.

Hai sa traim bine!

ni MIC

Mda, sunt stearpa, atat de tare ca mi s-au strepezit pana si dintii!
Sunt patetica, de fapt jalnica ...... punct