Libertate?! mai ales si des spate!!!!!!!

Doamneeeee, cata durere e pe pamant! ce fotografie?! ce singuratate????!!! vax! viatza e ..... aaaaaa ..... offff!
Eu pe cine am auzit, nu se uita la stirile de 5 de la protv ca-s cah, la fel si poveshtirile adevarate, desi sunt ADEVARATE fratilor!
Un copil, un bebe de 8 luni, aratand ca unul de 4, cu gura de iepure si o tumora mare vanata care-i acopera tot ochiul .... care se chinuie sa suga din biberon ca nu poate cu gaura aia mare in buza de sus .... si doctorii i-au spus sa-l lase in spital ca n-are nicio sansa .... desi a ajuns la 8 luni si e sanatos cu cele 2 exceptii
Pe de o parte ma umflu de plans cand ma uit la bebeul ala grasalan plin de viata, caruia doctorii i-au refuzat orice sansa, doctorii de aici ...
Pe de alta ma intreb ce dumnezeu poata sa faca oamenii atat de insensibili, mai ales medicii, care ar trebui sa puna viata unui om, a unui copilas mai ales, mai presus de orice?
Offffff, cata durere e pe pamant! pe langa, a mea e praf in ochi ....
Exista langa noi, botzi din-astia cu ochi sau fara, care n-au stiut nicioadata ce-i fericirea, libertatea de a merge sau a se juca .... sau pur si simplu libertatea de a sti .... pentru ca sunt pierduti in lumea lor .... care se poate sfarsi in orice moment




"Când numai luna singură din noapte
Veghează din întinderea albastră,
Şi când o rază albă, visătoare,
S-a strecurat sfioasă prin fereastră
Şi-a adormit pe pernă, lângă tine, -
Atunci din cer, cu aripi nevăzute,
Copilul morţii - somnul - tainic vine,
Pe ochii-nchişi, uşor să te sărute..."

Ce dragutz! cat e de scump! manca-l-ar ei moale de pe oki

Sigur nu stiati ca se scumpesc iar toate cele!!!!!!!!!!!!!!!
Si cea mai tare dintre ele e cea cu scumpitul caselor! da domnule, se scumpesc casele din nou, ca tre' sa scumpeasca ei cimentul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
De ce scumpesc cimentul? nu prea am inteles bine, ceva cu scumpirea nu stiu carui baril de cacat .......
Deci sa fim bine intelesi, se scumpeste cimentul, cu toate ca IN ROMANIA EZISTA CEL MAI SCUMP CIMENT DIN IOROPA !!!
Sa-mi explice si mie cineva ca nu inteleg breeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!
S-a scumpit numa' pentru noi barilu' cu pricina? .... sau ce pila mea setampla ca m-amtampit di tat?!!!
Sa mai spun cat sunt salariile noastre in comparatie cu europa vestoasa? neeeeeeeee, ca n-are rost ...




"Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!..."

nu MAI vreau! poate APRILIE

Mi-e dor de frezii, vreau sa le simt prospetimea pe obraz si mirosul sa-mi imbete narile ....
Mi-e dor de ghiocei si zambile ....
De pasarelele care cirip-ciripesc zglobii dezmortite de caldura palida a soarelui de primavara ....
De motzait pe banca-n Cismigiu si shpionat adolescenti inlantuiti in dulce ametzeala a dragostei d-intai ...
Mi-e dor de miros de pamant reavan si ploi aducatoare de culori vii si verde-gazon si-asfalt curat, sa pot vedea si cea mai mica pietrica alba-n el ....
Mi-e dor sa-si puna Bucurestiul salbele de sarbatoare-a primaverii, lucrate-n lila-ul ciorchinilor de wisteria sau al liliacului.
Sa se-mpanzeasca gardurile cu mana maicii domnului, sa mooor de miros de flori de tei in noapte ....
Mi-e dor de caldura calma calda, juvenila dar fara cosuri pe fatza, de prima ei rasuflare ....

Nu mai vreau friiiiiig .....

Ingrasamant 100% natural

Acu' n-am chef de niika, numa' de pus poze. Si cine zicea ca una face cat o mie de cuvinte, sper sa aibe dreptate, pentru ca mie nu-mi pare.
Sunt ca o balega cu personalitate, in momentul de fatza cu dureri de cap.
Asa ca-i mai lung HTML-ul pozei decat ce am scris eu ......

Mimi si dracul!!!!!!

Azi m-am fredonat ceva mai mult pe drumuri si la un moment dat in multimea de vineri tare dichisita, ca deh, ii inceput de vichend libertin, unii la costum, altele boite, pe tocuri si haine de firme - ca nu e una singura, mi-am analizat putin tinuta mea de f(i)erma :D - ghete de munte, maaari, butucanoase, doua perechi de pantaloni subtiri una peste alta mai saracute cu duhul, un pulover decorat cu gauri, la vremea lui nascut prin Franta, una bucata haina piele tabacita de ani si-o caciula .... de FIRMA bre, pe bune ( sic ), cu motz si doua cozi impletite din lana, ce pornesc de langa motz, peste urechi si-ajung pan'la genunchi, lasate asa, belite, ca mi-era prea cald.
Ce bine ma simteam in pielea mea, neprivita cu ochi iscoditori de unul sau de altul. Eram in largul meu, fara corset de bariere sau limitari impuse de asa zisa societate omeneasca civilizata.
Ce sentiment de usurare ai cand nu mai simti nicio apasare, cand simti libertatea prin fiecare vinisoara pulsand in draci, gata de-un anevrism.
Si a fost a milioana oara cand ma intrebam "ce dracu caut eu aici?"
















.... cu multumiri tuturor celor care si-au dat silinta sa-mi prinda frumusetea angelica pe senzor ;;)

Nod (in papura) de importanta deosebita!

Bucuresti - Sura Mare - imprejurimi, anno domini 2008
Zona foarte buna. Mall, inca o cladire de 11 etaje pentru parcare mall si c-o bila la parter, adec' magazinul Billa.
Nod de importanta deosebita, unind soselele Giurgiului, Oltenitei, Viilor si Serban Voda, colcaie de tramvaie ce-si au capatul acolo si autobuze care duc si aduc masele de proletari striviti in strofocarea lor inflacarata de a ajunge la munci, respectiv case.
Mai adaugam de garnitura, masinile super bengoase de flendurit mall-uri la orice ora, ce strajuiesc cu falnicie trotoarele in totalitate, inclusiv bordurile, astfel incat daca nu te-ai facut soim al patriei la momentul oportun, nu-ti mai ramane decat sa te tarai precum sobolanii prin noroiul de sub ele.
Si inca ceva, pe portiunile enorme cu noroi porcesc, se observa daca ai noroc sa gasesti un loc liber urme de tractor in camp, de unde am tras concluzia ca totusi uite domnule se munceste!
Gramezile de zapada decorate cu sticle de plastic si hartii, dovedesc ca oamenii de bine-au trecut pe-acolo, iar negrul noroios superb care troneaza nestingherit pe ele, tinde sa devina un fel de melasa inchisa la culoare in expansiune. Din loc in loc, zapada topita complet, a lasat musuroaie. Daca n-ai sti ca-s cacati de caini, cred ca de o tona, si diferite resturi, ca nu?! diversificarea-i sarea si piperul unei vieti tumultuoase, ai crede ca dup-o nunta ca-n povesti i-a apucat pe toti cufureala si pe gura si pe cur de la fo trichineloza proaspata chiar acolo.
Sa nu uitam de proletarii de pe jos, in goana lor nebuna neobservand ceva insignificant precum un pechinez microscopic, atat de microscopic incat este incalecat consecvent in incercarea lor disperata de a evita gropile lasate mostenire - si cine spunea ca n-avem nimic? - de megacompaniile-sarace de gaze, dovedind astfel cat de mult apreciaza si tin dansele la populatie, nu cumva sa se stranga sub pamant sa provoace doamne fereste vreo explozie! .... cu matzele aferente, aka cabluri, tot la vedere, evidamon'.
Este, in concluzie, o feerie, o oaza de liniste, pace sufleteasca si curatenie aceasta zona superba, pe care-o puteti gasi, cred ca si dupa miros, binenteles ca de levantica, in anul 2008, in capitala unei tari civilizate, dintr-un continent civilizat, de pe un Pamant pierdut .... in spatiu.

Nici nu exista comparatie, de exemplu, cu un mic orasel din UK, unde pana si la gunoaiele din spatele cladirlor - atentie! in tomberoane - gasiti flori ... de o frumusete deosebita.
Sa tot traiesti in Romania, cu populeishanul si guvernantii iei cu tat!!!!!!!!!!!!!!




"V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Cînd astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia Cămilă
Iar Duică... nu era de loc !
El de-abia azi cînd scrie proză
Se află în metamorfoză
Si se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
.......................................................
De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare si rusine
Să fug... cu coada-ntre picioare
Prin spatii interplanetare
Si să mă mistui în neant.
Mă duc... Adio ! Salutare !
Să-mi scrii: Uranus, post restant"

raspunsul cometei - Toparceanu

Lume'a treia

Lumea-mi spune, lumea de bine pe bune, ca nu e bine sa-mi pun sufletul pe tava - blog, ca exista unii care-mi vor face rau! .... virtual??????!!!!!!!!!
Lumea de 2 bani ma balacareste si are un singur fix, varsta mea - o fute rau la icre de ce vreau sa mai traiesc .... bine!!!!!

Ar insemna, ascultand ori la unii ori la altii, sa nu mai fiu eu .... dar nu asta e cel mai rau!!!!!! .... ci sa ascult! ... eu?! ... eu care sunt gica contra?! si fac de-al dracului mai tare!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! hi, hi, hi ... invers.

Asa ca mi-e dor de un barbat! nu de unul anume, nu de unul casatorit, nu de un mitocan cu pretentii de baiat bun sau mai bine zis amant performancesc, mi-e dor de prietenia unui barbat .... pe care am cunoscut-o odata, demuuult tare.
Mi-e dor de mana lui puternica cu vene proeminente, oferita in semn de ajutor cand cobor din tramvai .... sau la carat sacose .... sau ca partener la cumparaturi .... nu neaparat numai cu banii lui si nu de rochii si posete.
Mi-e dor sa fiu ridicata-n bratze sh-invartita pana ametesc, cum imi facea tata cand eram mica.
Mi-e dor sa merg cu el pe strada, sa ma plimb pur si simplu agatzata de bratzul lui, sa ma simt ocrotita. Cat de greu e sa te lupti cu morile de vant de una singura! !! paletele tropaind in rand nerabdatoare la intalnirea cu ochii mei tristi de-atata dor!
Mi-e dor sa-i simt buzele pe pielea mea.
Mi-e dor sa-mi simt buzele mele pe-ale lui.
Mi-e dor sa ma cuibaresc la pieptul lui sa urmarim tolaniti in pat o telenovela .... el sforaind de la inceput.
Mi-e dor sa primesc un martzisor.
Mi-e dor de lucruri simple pe care le poti face numai cu-al tau iubit. Mi-e dor de armonie-n 2 si mangaieri.

Unii sustin sus si tare ca n-au nevoie .... sau dupa ani de zile de convietuire sunt plictisiti .... sau se inseala pe rupte, cand ea pe el, cand invers, dar de fapt e iubire-n stil modernal.
De ce oamenii nu pretuiesc ceea ce au cand au? mai devreme sau mai tarziu vor ajunge in punctul sau in cosmicitatea in care ma aflu eu de prea multa vreme .... si venita mult prea devreme.
Nu inteleg tinerii, nu inteleg cei casatoriti sau cei fara sentimente, prea uscati, nepasatori ... inteleg numai insinguratii carora li se usuca gura in lipsa licorii iubirii.

Mi-e dor de-un suflet de barbat adevarat.
Mi-e dor de perechea mea. Desi nici pe departe nu-s o lebada, simt cum ma sting fara de-al meu pierdut lebadoi.




"Ai vrea sa strigi, sa-ntrebi,dar n-ai pe cine
Timpul sfasie clipele ce plang
E asfintit, atatea mor cu tine
Si lacul-vis te soarbe mai adanc."
- Alina Dumitrof -

Tempera - tura ridicata

Mi-e dor de vara ( ce minunatie! ), de caldura ..... pe la vreo 25 de grade Celsius si de dealuri.
De verde si bazait de bondari in linistea intrerupta doar de trilurile pitigoilor, sticletilor, florintilor.
Mi-e dor de culori vii in lumea asta moarta .... lumea mea si nu a altuia




"Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebuna...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cea cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebuna..."

De piatra ... seaca

O lume nebuna. E pierduta intro lume nebuna. I-ar placea sa-i cante pescarusii gandurile si s-adoarma pe muzica de valuri o viata intreaga. Sa simta nisip sub talpi incinse, sa urmareasca ore insir cum se unduiesc si zbat in bataia brizei smocurile de iarba inalta, galbena-verzuie .... stanga .... dreapta .... hiptonic.
Sa-si iubeasca siguratatea pe imensitatea albastra, pe armonia dunelor din apropiere, pe salbaticie .... a naturii si nu a oamenilor.
Ii place singuratatea, singuratatea ei pierduta-n nestiut la margine de mare.
Singuratatea in multimi, in hoarde, este grea .... si greu de indurat.
Se uita si nu pricepe tumultul care agita, care pune in miscare itzele tzesute de semenii ei "de ce?" Intzelege doar tumultul valurilor.
I se paruse chiar de cateva ori ca zarise ceva aidoma ei, dar ce gust amar, cand din fuga s-a oprit in fatza unor goluri cu profil de fata morgana.
Desertaciune, reguli impuse, lupte de orgolii cu lovituri de spada a cuvintelor din varful limbii ascutite, cuvinte-n fraze inteligente, care mai de care mai inteligente, devenite romane de culise.
"De ce?" un obsesiv si repetativ mic-mare, mic, mare de ce.
"De ce? isi spuse ea desenand o inima-n nisip .... "pentru ce?" urmarind valul molcom in trecerea lui inexorabila peste urme, tragand, intinzand firicelele aurii, inapoi peste locul de unde fusesera mutate pentru scurt timp.




"De câte ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

Azi nici macar îmi pare rau
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce în zadar,

Caci azi le semeni tuturor
La umblet si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec stânt,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamânt."

Cucul trave(r)stit

No, cica-i veste si poveste c-un CUC cu personalitate fixa, de lut si nu de lemn. Daaa'n cele din urma conteaza sa ne iubim, fratzeste, daca alfel nu sa poati ...
Deci cica era un cuc, tehnician dentar care avea doua fire dezordonate oricat gelishor si-ar fi turnat cu sarguintza'n pene.
Asa ca se duse la coafor, unde cu bigudiuri de metal il bagara-n casca.
Si no, ca-ncepura IEI sa transmita prin unde sublimale ganduri necurate cucushorului. Cum ca el era a'lui Colindeatza din deal si trebea neaparat IEI sa-i ia garsoniera .... si cu chei potrivite IEI intrau la iel si-i deranjau prin casa ba una ba alta sa-l creada lumea deranjat .... la cap.
Acu' ce se gandi cucushorul "las'ca le-o coc ieu, ma duc in garsoniera si-mi pun palaria alba, cu boruri mari, primita de la matusa lui Ana Blandiana, care-i antiunde!" ha? ce? poftim? si pan'sa gandeasca cucul a 2-a oara se facu noapte.

Narautoare, adica io, in timpul noptii se puse pe clocit oole cucului, ca era in pana cucului de idei. Si sa vezi nhinunii mare, dimineatza iesi frumusetze de Pasarica Paradisului pe shtrase, care-si zise-n barba, dar pioasa "Doamne, Paradisu'l stiu, ia sa dau io o raita pan' iad, ca n-o fi foc :D "
Si cum se promena ea asa pi colo, cu okii pi trena ca pi butelie, dadu cu okii de cine? de cine altul decat de DemiGod, care-si cara pulanul in schinare precum Isus crucea. Intre noi fie vorba, cam insela statul Scaraotzchiian, ca n-o mai tara pi asfaltu-ncins sa trebeasca sa plateasca taxe.
Demigodacul cu pulanu-n schinare, d-abia la vederea pasaricii simti ca-i sfaraie calcaiele si-o lua la goana-n directia ei, injurand de mama focului ca din lipsa de recuzita, roaba lui D-zeu isi facea veacurile prin alte cazane.
Pasarica "au, au, au si vai, vai, vai" vazu un vierme c-o gaura-n el si zdup, reusi cu chiu cu vai sa scape, ajungand undeva candva, unde pe o pancarda scria mare Bucuresti - Romania.
"Futui, m-am intors in iad"
Noroc ca se prinsese ceva foc dupa ea cand iesise si la blestemul lui Demigod ca nu-si lasase pantalonii-n vine, cand se uita-n ei vazu ca-i pasaroi.

Mai departe nush la cine s-o dau s-o vrea :D asa ca las la libera alegere, sa nu se supere si cucul .... travestit





se pare c-o zbarcii, nah, nu-i d'a colo, e o idee preluata atunci de pe la Ilinca http://blog.360.yahoo.com/blog-A5rQhB84d6_ZjrPpLY_O.3aR?p=11650 de pe 360 yahoo, ajunsa si pe la Lorena http://lorenalupu.wordpress.com/2008/01/18/arta-populara-si-leapsa/

Arbitrar

Bai fratilor, nu va pune nici dracul sa cititi ce nu doriti, nu este lectura obligtorie.
N-am niciun interes sa scriu pentru cineva anume, sa pro-creez oracole pentru prietenii apropiati sau sa tin numai pentru mine (ma constip), altfel nu mai ma chinuiam sa scriu.
N-am nevoie de comentarii sau compasiune de la nimeni, dimpotriva ma simt prost. Le multumesc totusi putinilor OAMENI care fac asta.
Am spus si repet, nu va pune nimeni sa inghititi, scuipati, scuipati o voi, anonimi de baza ai societatii, dar scuipati la voi in scuipatoare sau improscati venin pe oriunde in alta parte, nu la MINE pe blog.
Oamenii intr-adevar sunt foarte diferiti, altfel nu inteleg cum cineva neinteresat, cu senzatii de voma la vedere, continua sa-si faca singur rau.
Scriu pentru ca-mi place sa scriu si ma elibereaza, scriu ca poate unii se recunosc in ceea ce scriu si n-au curajul sa spuna dar se simt un pic mai bine citind, scriu din compasiune pentru ei si poate pentru mine ( eu pot ); scriu pentru ca poate experienta sau neexperienta mea, va ajuta pe cineva.
Si nu in cele din urma, scriu ca sa ma simt eu bine si nu altii. Si n-am nevoie sa tin secret nimic
CA NU MA INTERESEAZA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!



anonimii cunoscuti sa ma scuze! :D

Nonecsistentza

Biata mama a avut o viata de rahat cat a fost tanara.
A crescut fara parinti si mai apoi a avut un barbat curvar si betziv ordinar, care batea la ea mai ceva ca la un shnitzel .... mda, ADN-ul meu e-acelasi!
Si cum n-ajung doua rele, mai fu inca una, dupa parerea ei si-a mea de azi pentru cateva secunde, capul rautatilor.
La 16 ani se-nfiintase singura singurica-n Bucuresti, manata de binele indurat in casa bunicilor. Si-a intrat la scoala de asistente medicale pe barba ei. Insa avea nevoie de ajutor, de sustinere financiara urmatorii ani, lucru extrem de usor pentru un foarte bogat unchi mare rahat de partid pe judet la vremea respectiva.
Unchiuletzul venit personal la Bucuresti, a urechiat-o cu spirit de daruire, trimitzand-o din scoala direct in brazda campului "cu drag muncit"
Si asfel lua sfarsit "lunga" cariera intelectuala a maica-mii, la care azi ma gandeam ca daca eraaaaa!!!! eeee, vrabia malai viteazu' ...... ca daca era, io, aceasta fiinta suava prin excelenta, nascuta dintr-un tatic exceptional, NU MAI EXISTAM

Aaaaaa???drenalina

Un nenea doctor mi-a explicat ca unul din efectele adrenalinei ar fi ca nu mai dispui de tine in acele clipe, esti la cheremul ei; ea insemnand hormoni, hormoni ai stresului care ar pune to sleep instantaneu masculul dupa orgasm! ea care este rezultatul fricii cauzate de un pericol iminent, pericol la care te expui singur din cauza plictiselii, de exemplu un bunjee jumping sau o cursa de masini.
Si eu care credeam ca adrenalina e atunci cand iti bate inima-n gat, c-o sa-ti vezi alesul inimii de moment, dupa 6 luni de zile .... el nestiind ca el este :D
Sau atunci cand ai orgasm! neeee, cica-l ghilotineaza-n fasha! aaaaaa, am intrat in ceatza ....
Deci credeam ca adrenalina e questia aia de ma face sa simt ca traiesc .... de-aia probabil nu-mi aduc aminte .... sau n-am stiut niciodata.






Later edit - implinii 400 de posturi ..... hic! hic!hic! si-o picatura

Fantezie .... cu cacat!

Sunt ca de obicei, trista, fara chef de viata.
Am aflat ca fostii mei socri au fost plecati din tara .... si ei traiesc mai mult decat mine!!!!! .... la saptezeci si ceva de ani.
Pe un blog amic am citit tristeturi mulate milimetric mie.
Am fost la o expozitie de fotografie, foarte placuta, si oameni la fel, dar ma simteam straina. Ma uitam la toti, pe fiecare-l astepta cineva acasa, aveau grupul lor sau erau impreuna cu partenerul acolo.
Vad siropuri la tivi si-mi dau lacrimile, siropuri de genul - unul se poarta urat cu altul, care altul ii salveaza viata lui unul.
As vrea sa plec departe, departe, sa lucrez cu animalele, ceva gen discovery .... vreau viata, vreau sa pot face ceva, dar e prea tarziu pentru mine .... si n-am niciun suport.
Nu cred ca intelege nimeni, pentru ca ceilalti ( care ceilalti? ) privesc dintr-o pozitie confortabila, care-i face orbi la adevarata mea realitate, ei fiind siguri ca vad bine, eu sunt cea care am panza pe ochi .... o fi giulgiul mortii? sau al indolentei cum ar zice unii ....
Ce-as mai da cu laptopul de perete .... si cu televizorul .... si cu mine .... si cu toata lumea .....
La ce te reduce lipsaaaa, hmmmmmm? a banilor de fapt! sunt prinsa aici, in cacatul asta.
De'ash avea bani as pleca sa-mi plang singuratatea pe alte meleaguri, nu neaparat mai bune, dar neaparat salbatice.

Nici macar eu????!!!!!!!

Pe bulevardul Dacia pe la 9 seara era mai liber. Ma grabeam spre casa manata de ger, cand am auzit venind din fatza sunetul strident al sirenei masinii de salvare. De cate ori il aud, ma ia cu fiori pe sira spinarii si toti perisorii de pe intreg corpul tind s-o ia la fuga, in toate partile daca n-ar fi atasati.
De data asta sentimentul a fost ca un sfredel in creierii mei, salvarea trecand in linistea noptii la un metru de mine .... si eram numai eu cu ea.
Ochii mi s-au marit cat cepele, hipnotizati de culorile ce alergau indracite printre crengile copacilor .... si-au ramas blocati cateva secunde pe cabina luminata galbui, palid .... unde nu era decat soferul .... deci se petrecea ceva urat in spate .... iar gandurile mele fabricau cu viteza fulgerului tot felul de scenarii.
Si era intuneric .... brrrr ..... si eram singura ..... si cineva poate se zbatea pentru viata lui, in dracul ce gonea pe Dacia ..... sau era ingerul salvarii?
Atunci mi-am adus aminte de o intamplare cand in fatza, inainte de intrarea in Bucuresti, era o alta salvare si noi, intr-o masina bengoasa, incercam sa-i tinem trena, scapand astfel de nebunia ce caracterizeaza fiecare intoarcere dintr-un vichend petrecut departe de toxinele noastre dragi, mar caca pitala.
Adrenalina intrecerii cu celelalte masini, ca si incercarea de a fi in permanenta pe locul doi la o distanta rezonabila de salvare, care ba incetinea, ba ajungea la 180 la ora in cateva secunde, ba o lua la stanga sau dreapta din scurt, ne-a facut sa radem si sa ne consideram zei un timp .... timp in care poate cineva isi dadea ultima suflare la cativa metri-n zbor in fatza .... timp in care niciunul nu ne gandeam la asta .... nici macar eu

omul mic

De cate ori m-am uitat la poza asta, m-a fascinat omuletzul. Astazi m-a lovit de ce! pentru ca mi-as dori foarte tare sa fiu el, asa mic si intzepenit, incremenit in timp si spatiu, in pozitia de fuga disperata cu picioarele in aer. Si sa nu-mi pese de nimic, decat sa arat poteca altor oameni .... mari si intelepti.

Cuget adanc

"Omul e singura specie de pe pamant suficient de desteapta incat sa construiasca Empire State Building, dar destul de prost incat sa se arunce de pe ea"

maiul persuasiv

Am doi catzei, o buldogitza franceza pe nume Maii si-un pechinez Shic, d-ala orijinal cu parul pana-n pamant si mai jos, fara nas, numa' c-un nasturel, pe care de vreu sa-l prind nu reusesc nici neam :D.
Si domnul Shicone face nazuri la ciocolata, desi e mort dupa ea ..... o miroase si stramba din nas, iar o miroase, ii trage o limba si-ntoarce capul plictisit.
Il mai rog o data, ii mai trage-o limba si se uita la mine contrariat "ce-o mai vrea si asta domne, de nu ma lasa sa fac fitze? "
Uitai sa va zic ca el sta cu mine intr-o camera si-ailalta confiscata, in cealalta camera tronand confortabil intre bulanele maica-mii pe recamier.
Asa ca dupa ce-l rog ultima oara, ma satur si eu si strig "Maiii" .... intr-o fractiune de secunda mi-a disparut ciocolata dintre degetele fericite c-au ramas intacte, iar biata Maii, venita iute ca gandul precum calul lui Harap Alb, se uita zapacita la mine c-am sculat-o din somn degeaba.

Inner Beauty

Eu nu cred ca exista dragoste intre un barbat mai tanar cu ani bunisori si-o femeie mai in varsta! care sa si dureze. Chiar daca se vorbeste mult de frumusetea interioara.
Domnule, ciudat mai suna limba mea materna, ma duce cu gandul la dizainarurile de interioare!
Frumusete interioara - Inner beauty, o diferenta ca de la cer la pamant, desi se spune ca tre' sa cinstim limba noastra si sa ne pastram romani ..... io vreau sa ma pastrez .... pentru englezi .... si americani sa zicem.
Deci ce ziceam? ar fi contra firii ( imi cam trece prin cap anus contra naturii, nush de ce?! )
O femeie trebuie sa fie ceva dulce, suav, catifelat, neted, adica-n plus sa produca placere privirii .... poti sa ai 7 creiere, sa faci a 11-a minune a lumii si sa ajungi pe Marte - de una singura - daca-ncep sa-ti atarne pieile pan' obrajori, sa-ti faci nod pe dupa gat cu sanii-n caz ca nu-s de lungimea unor rame storcite de masina .... mai mult de respect si admiratie nu produci. Vei observa imediat, mai ales daca esti si printre cele fara bani, grimase pe fetzele interlocutorilor pufani in caz ca indraznesti vreun gest extrem. In caz de cont in banca, mai o lumina stinsa, mai o perna pe fatza c-asha-i ixaiting si la moda, sting si grimasele ca prin farmec si deschid sufletul.
Adec' ti se serveste sufletul!

Cu scuzele de rigoare capului meu, care la ora asta sta sa faca poc de nesomn si geniu ne'ntzeles!

Purcelushi

Se spune ca televizorul pute. Ei, mie-mi miroase a levantica. Binenteles daca as avea ceva mai interesant de facut, de exemplu sa plec la fotografiat la 5 am si sa ma intorc la 12 noaptea, sigur n-as muri c-am pierdut o zi de belit okii-n sticla ;) - nu de bere - sau 2 sau 9 ...
Si va asigur ca nu ma uit la porcarii, aka politica sau toc shouri, mi-e de ajuns s-o aud pe maica-mea de dincolo boscorodind televizorul, mai sa-l faca farame.
Ma uit la Judging Amy, dar mananc Dr. House pe paine. Ma fascineaza personajul, cred ca si actorul un pic.
De ce vorbesc despre trivialitati? - dupa parerea unora - pen'ca nenea House spuse azi un mare adevar - ca noi femeile cautam in barbati anumite lucruri, de la a fi sora caritabila pana la un tata sau eventual un tip destept care sa ne umileasca.
Pen'ca la un moment dat al vietii, am fost implinite lang-un anumit tipar de mascul pe care l-am considerat perfect la vremea aia si mai vrem.
Pentru mademoazel din film era perfect un infirm cu gura mare, badaran si insensibil in relatiile cotidiene, dar in realitate un mare sufletist.
Pentru mine .... sa spun? sa nu spun? .... chiar nu stiu de ce ma fascineaza raii, cei care tachineaza, cu umor de calitate, sarcasm la sange, limba ascutita si creier brici? poate ca se vede ca-l au la purtator? creierul bre, creierul ....
A nu se confunda - imi plac inteligentii, nu desteptii - ai de se dau dashtepti si se comporta ca atare, poate chiar sunt, de fapt dau dovada de infantilism, de bravada. Nu suport mojiciile sau batjocura .... si ce-i mai rau ca sunt oameni extraordinari de buni pe pamant, destul de naivi ca sa fie luati de prosti .... si o perioada destul de lunga de timp sa nu se prinda ca se rade de ei.
Ovcorz, iar vorbesc despre barbati, cei despre care spunem ca nu ne intereseaza si cand ajungem seara acasa adormim cu ei in gand .... daca avem la ce .... sau inventam ca stiu eu cine!
Si despre ce ati vrea sa vorbesc? despre pisici? sau vreme? sau Becali? sau purcelusi de lapte la tava? pe pariu ca barbatii sunt muult mai dulci? atunci cand nu-i ai sau pentru o foarte scurta perioada de timp cand detii dreptul de autor asupra lor!

De-al meu .....

Ger afara, frig in casa, m-am saturat sa-mi fie inghetate picioarele in fiecare secunda, sa stau cu enshpe mii de sosete pe mine. Parul nu pot sa mi-l strang, desi nu-l suport asa salbatic, ca-mi ingheata ceafa si gandurile si intelepciunea din care izvorasc nhinunatiile ashestea de posturi.

Asa ca-mi imaginez ca ploua cald ..... si valurile bat la usa cortului meu .... noaptea, catre ingemanarea ei cu ziua, sa prind si cantecele pescarusilor .... ahhhh, cat mi-e de dor .... de-al lor, de-al meu zbor

Jinduire

Voiam numai sa stiu daca f-odat' v-ati bagata-ra deshtele, adica deshtul in paharul da juma de kil da sana, dupa ce l-ati termenat? si apoi sa-l lingeti? si sa faceti operatiunili acestea de cateva ori bune.
Sa introduceti deshtul pana la fundul paharului de plastic si-apoi iute, sa nu curga, pana-n fundul gurii langa omushor, cu capul pe spate ..... mai apoi usor, sa coborati cu el catre varful limbii, sa raman-o dara chiar pe mijloc, sa va intarate numai o parte din papilele gustative, celorlalte sa le vina doar apa-n gura ...
O disociere remarcabil de incitanta, in care unele chestii privesc la celelalte cu jind ....

Copacul plangerii

Am fost si eu tanara! da, fusai si ma dusai, c-asa toti ni dushem.
Si-acu' mi-aduc bine aminte de cuvintele din tinerete pe care le auzeam din gura celor copti, mai copti si trecuti ghini di tat "ei maica, pe vremea mea nu era asa, oamenii aveau mai mult respect, pentru viata, pentru munca altuia, pentru om, pentru parinti"
Cu parintii, eh, eram tanara, il iubeam si respectam numai pe tata .... pentru ca era din alt aluat, unul special, unic .... acum m-am apropiat si de mama, ca-i batrana, ca atat mai am, ca mi-e mila de ea, ca mi-e mila de mine, ca s-au schimbat multe in mine de cand cu societatea asta moderna romaneasca.
Si-mi tot vine Creanga-n minte, cu vorba lui molcoma, moldoveneasca, cu povestile extraordinare cu capre raioase, smantana-n putina si boturi pline pofticioase, cu pupeze din tei ..... o lume povestita, dar foarte reala, o lume care-a existat si dupa care lacrimile-mi curg rau, o lume pe care daca mi-o imaginez acum, pot respira linistita pentru cateva secunde.
Si iar imi vine-n minte ce-am auzit astazi - o batrana de optzeci de ani, singura pe lume, la vremea asta de iarna cu grade multe sub zero, fara caldura, fara electricitate, fara mancare .... care nu vroia decat sa fie lasata sa moara.
Si atunci m-a apucat o disperare cu hohote de crocodil, fara lacrimi dar cu fatza pana-n pamant ..... toti, dar absolut toti murim singuri, majoritatea moare nedemn, multi uitati, altii parasiti, alungati sau omorati cu zile ....
Oare asa a fost dintotdeauna si n-am realizat pentru ca eram prea tanara si nu vedeam mai mult de lungul nasului? sau asa a ajuns omenirea, omenirea asta care are pretentie ca gandeste, ca are ratiune si e muuult deasupra tuturor celorlalte rase de pe pamant?

Si ne agitam atat pentru ce?

Trei sfinti .... unul inca pe pamant!

Buna dimineata mama!
Buna dimineata tata!
Buna dimineata soatze!

Tot binele din lume si nelume sa v-ajunga pe-acolo pe unde sunteti .....

Pe aripi de vioara ..... si clape de pian .... in sunete de harpa!!!!!!!!!

Sfarsit
Un nou inceput
A fost ultima zi a sarbatorilor de iarna, ultimul oftat de usurare
Se reintra in rutina de rahat pentru alte trei sute si ceva de zile
Oare daca n-am mai gasi nimic de-a gata, am muri? sau ne-am obisnui, de fapt reobisnui cu viata dintai a omului cat de cat modern!
Fara apa calda, rece la nas, fara net si televizor, fara case, numai in pesteri, fara imbracaminte si incaltari, fara sucuri, ape imbuteliate, costita de porc afumata la tzipla si mozzarella la caserola, fara prezervative si anticonceptionale, fara carte si parte, fara bani .... fara fitze si nasucuri pe sus c-am ajuns la cer(c)urile inalt-albastruie.... fara electricitate si masini, fara avioane si trenuri, fara conducatori iubiti ...
Dar cu muzica in suflet!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Poza cu dedicatie unui om, a carui muzica aleasa mi-a amortit toate celelalte simturi ....
Sper din tot sufletul sa fie mana lui!

Mie-mi plac barbatii!!!! ....

Exista unii barbati frumosi de te doare cand ii privesti! Imi pare rau pentru un singur lucru - ca nu am darul scrierii cu adevarat artistice, ca sa pot exprima-n cuvinte cat mai profunde, tot ceea ce rascoleste-n mine o imagine care-mi patrunde prin toate firicelele moi, lascive, rare si putin adanci ale subtantei mele cenusii.
Cu luare-aminte - ma uit cu ochii mintii, ai inimii, ma uit cu mainile si mangaierile, ma uit cu simturile-adanci ce strang vintrele, ma uit cu peste trairile interioare .... privesc cum numai un Michelangelo sau un Van Gogh ar putea simti.
Te poti uita la fel de patruns si la un peisaj, numai ca nu-ti poate raspunde inapoi sau poate da, dar intr-un alt fel, impersonal, mistificat de propria-ti imaginatie.
Cat de dureros este sa privesti un barbat frumos .... de la balconul imaginatiei mele.
Cat de perfecta este frumusetea, de relaxanta, de descretitoare de frunti si inimi ferecate cu lanturi de ocna de sare .... cat de omeneasca .... si in niciun caz nu ma gandesc la cat de nemaipomenite progenituri ar iesi din aceasta imixtiune

Smart ass

Tot aud ca n-a fost mare zapada! breeeeeeee, aia care nu va scoateti nasu'afara ca va ninge creierele mititele si va ingheatza neuronasul, mutati-va dorsalele nu pe rutele facute deja de altii sau de lopeti, ci pe unde n-a trecut nici musca inca .... si-apoi va las ca bonus, sa trageti un landscape bucilor mele flescaite .... cu limba
Aaaaaaaaaaaaaaaa, mrrrrrrrrrrrr, crrrrrrrrrrrrr, baga-mi-as si scotea-mi-as, huooooooooooooooo!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ieu draga, da' stai draga linistita, lasa-i sa vorbeas caca gure rele ie multe si proaste!
Da draga ieu, da' acu' n-am chef, sunt plina de draci si i-as toca marunt pe toti dobitocii care din lipsa de creier, etc .... pana la scula, iau blogurile la rand si-si imprastie pe sticla din putina masa alb-galbuie ce le-a mai ramas, in loc sa faca economie.
Moamaaaa, ce nervi are ieu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!







asta ma prinde?!!!! ha?

Dumbrava minunata

De doua zile-n Bucuresti e ca la munte. Mi-a adus aminte de-o foarte, foarte scurta perioada, de-acu fo doi ani, cand am fost in aceeasi situatie, de a inota in zapada pan' la buci - vai ce urat io vorbeste - dar in acelasi timp sa fiu si complet satifacuta :D . Am dat un intreg ocol Tineretului prin zapada virgina :D, neintinata inca pe la 10 dimineata de picior de om.
Eram complet singura insotita doar de copaci, de fulgii mari de nea viscoliti din timp in timp si pescarusii ce-si tanguiau zborul catre mine, cautand parca ocrotire, mancare sau caldura catre aratarea nebuna ce se itzea din marea alba, care n-avea ce cauta acolo, atunci. Strica decorul de viata salbatica pura, de inceputuri de demult, din alte vremuri uitate. Decor acompaniat de carduri intregi de lishitze, pasari mici si negre cu picioruse subtiri ce le sustineau greutatea pe zapada groasa depusa pe oglinda lacului.
Parca ma aflam in mijlocul la nicaieri, in pustiul lui niciunde, lopatand de zor, nesperand s-ajung vreodat' la mal de omenire dementa, lasata intr-un coltisor de minte, uitata.
Pe langa maluri, un pic la adapost, ratzoi cu gaturi verzi lucioase si mustati sic intoarse-n varf de coada, isi macaneau dragutele, soptindu-le usor la ureche " ti-am adus un feste! tu ce-mi dai? ;) "
La un moment dat se zari ceva ce parea a se zbate-n lacul devenit un fel de namol molatec, greu si alb. Era o lebada, una singura, ratacita-n viscol, impingand cu greu cu ambele picioare in apa mocirloasa a lacului.
Am urmarit-o pret de vreo 10 minute, intrebandu-ma daca as suna la pompieri, oare ar veni cineva? oare chiar era nevoie? dar mi-am adus aminte c-am fost atat de incantata de ce-am vazut pe geam, ca numai la mobile nu mai m-am gandit.
Si-am plecat. Atunci am auzit un plescait repetat, puternic pe apa si lebada si-a luat zborul. Am rasuflat usurata, totusi intrebandu-ma unde-i era perechea!

Iarna frumoasa, cinste conducatorilor iubiti

A nins in Bucuresti, a 2-a oara, dar a nins la pachet, cu oferta si capac. Adica Bucurestiul acum, e zona calamitata.
Cand am iesit pe la 10 am la pozat, pe trotuare nu se mergea deloc, noroc ca pe sosea era liber. Da oameni buni, trecea cate-o masina la minute bune, probabil ca in sfarsit bucurestenii luand in serios ceea ce vedeau cu ochii lor sau mai bine zis, ce nu mai reuseau sa dibuie de sub nametii de zapada - masinile proprietate personala.
Si cine zicea ca nu se dezapezea nimic, mintea. O sa obzervati ca iegzista ceva, numa' sa stati cu ochii cat cepele, poate-o treceti cu vederea, ca zapada era de peste juma de metru, iar ea un picutz mai mare.

Imaginar sau Arta viselor

Dragoste imaginara .... Poti trai cu ea usor fara sa-ti fie rusine ca te prostituezi. O poti urmari ca spectator sau poti fi unul dintre protagonisti, stiind sigur ca nu vei fi ranit niciodata.
Poti fi indragostita de cine te taie capul, dar cireasa de pe tort e ca poti fi iubita de oricine-ti trece prin cap - tanar, actor, om de stiinta, cel mai inteligent barbat ultrasensibil de pe pamant .... imaginat ..... sau de-un inger cu fatza asisderea, inaaalt cu aripi de zapada si piele neteda, stravezie itzindu-se vinisoarele din ea, cu plete negre ce-i curg greu pe umeri si ochi arzand ca doua sfredele albastre pierdute-n algele brune din mare .... si buze groase, carnoase, senzuale cu gust si miros sarat .... si dulce, sangerii ca mustul toamnei.
Asa te poti iubi la orice ora din noapte si zi, azi in Londra, maine-n Paris, azi in timp ce-ti vajaie viscolu-n tample si-ti zangane geamurile cabanei in creier, maine pe prispa de lut din spatele casei de la tzara, invaluiti in parfum de salcam alb, iz de rosii pe vrej si dulcele miros al porumbului copt pe jar in vatra nesfarsitului camp.
Dragoste imaginara .....
O poti visa la nesfarsit, de mii de ori in fiecare noapte, dimineata strangand cearceafu-n pumni pana la sange, blestemand clipa-n care-ai facut ochi cu ea si el in minte, intrebandu-te tamp " DE CE? "
De ce si-acum dupa atata amar de vreme? de ce parca a fost aievea? de ce-a fost atat de-al dracului de dureros de real?
De ce?!!!! simplu ....
Pentru ca pot visa, pentru ca inca pot visa ..... pentru ca sunt nebuna si-mi place .... pentru ca-mi place frumosul si n-am de ce sa-mi fie rusine cu asta ..... pentru ca sunt om .... de fapt oama.

Si pentru ca simt

Vajjjjjj!!!!!!!

Cica ce poti sa mai faci cand n-ai somn ..... in noaptea trecerii dintr-un an intr-altul?
Sa numeri sirenele din marea de sange, diluat de durere, de tanguielile pescarusilor si spartul valurilor de tarm ....
Si sa-ti aduci aminte .... cum sa numeri

zori de zi

The dawn of a new era