luni, ianuarie 14, 2008
omul mic
De cate ori m-am uitat la poza asta, m-a fascinat omuletzul. Astazi m-a lovit de ce! pentru ca mi-as dori foarte tare sa fiu el, asa mic si intzepenit, incremenit in timp si spatiu, in pozitia de fuga disperata cu picioarele in aer. Si sa nu-mi pese de nimic, decat sa arat poteca altor oameni .... mari si intelepti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
eu, zilele trecute ma identificam cu omul de tinichea...
tu, aici cu omuletul de lemn...
crezi ca e ceva in aer ?
sau de la premenopauza ?
sau de la ...mmmmm...ce zici ?!
Uite Domne ca am gasit si o imagine care sa ma reprezinte:ala micu care face trap de-a inversu semnului sunt io la pozat!... Multumesc Ogarito!...
Ano - sa inteleg ca ma pozezi pe mine? daca da, nu-i nevoie de trap, ca o sa stau pe loc, pentru tine.
Sorina, eu nu ma identific cu omuletzul, as vrea sa fiu el ... acum sunt o vlajgana, in comparatie, si dajaba. Dar stand acolo intepenit, nestiind nimeni ca-s vie, cu urechile palnie, as avea un rost
Chiar ca alearga in sens invers decat sageata indicatoare:)Decat asa indicatie, mai bine lipsa:)
Sper sa fii o omuleata care arata corect drumul alora "mari si intelepti" :)
si aici depinde din ce parte te uiti Sylvester!
ha, ha, ha, aia "mari si intelepti" au altele mai bune de facut ... cred ei
Stiu ca depinde din ce parte te uiti dar fotografia este facuta din partea asta asadar o "comentez" ca atare:)
Exact, asa cred ei, daca intr-adevar erau atat de intelepti nu aveau nevoie sa le arate o omuleata drumul;)
alearga in sensul opus resprezentativ tecutului. poate il omoara amintirile, poate remuscarile, ideea e ca fuge de trecut. cata lashitate :))) mda.. :|
Trimiteți un comentariu